La cumpăna celor din urmă luni ale anului, Brumar şi Undrea, când toamna se îngână încă nedumerită cu iarna, tinerii români din îndepărtatele ţinuturi scandinave s-au întâlnit la ţărmul Mării Baltice, în capitala regatului danez, pentru a-i aduce cinstire Sfântului Apostol Andrei şi a sărbători împreună Ziua Naţională a României. Deşi departe de ţară, de căldura căminului natal şi de cei dragi, tinerii au reuşit pentru două zile să învie între ei, prin rugăciune şi prietenie, bucuria unui nou „acasă“.
Aşezată ca o pălărie îngheţată pe creştetul bătrânului continent european, Scandinavia este tărâmul făgăduinţelor pentru foarte mulţi români care îşi rup de la inimă ţara şi vin aici pentru a gusta definitiv sau doar pentru o vreme din ceea ce se numeşte un trai decent. Suedia, Norvegia şi Danemarca şi-au făcut cunună de glorie în toată lumea din calificative deloc gratuite precum „prosper“, „civilizat“, „stabil“, „curat“. Toate par să funcţioneze fără cusur în societate, ca un mecanism în care fiecare rotiţă o întregeşte şi o pune în mişcare pe cealaltă. Oamenii îşi trăiesc viaţa ca pe o matematică ce le garantează oarecum starea materială şi psihică. Efect sau nu al frigului care tronează în aceste ţinuturi, atitudinea generală este totuşi una de sobrietate, uneori glacială, motivată probabil de focusarea atenţiei pe funcţionarea propriu-zisă a mecanismului social şi mai puţin pe contemplarea acestuia din perspectiva tainei persoanei umane. Dar românii nu sunt aşa! Sufletul nostru răsăritean nu este făcut să trăiască după reţete predefinite. Românul nu este odrăslit pentru colivii, fie ele din aur, ci el se simte bine pe ram, în ploaie şi în soare, atât timp cât este împreună cu cei dragi. Românul fierbe de dorul fratelui şi are nevoie de îmbrăţişări călduroase în locul unor strângeri de mână politicoase. Sufletul românesc are nevoie de credinţă şi voie bună, de împărtăşire din taina celuilalt şi din graiul limbii străbune. Românul are nevoie să se simtă român!
Acesta este motivul pentru care mai bine de 100 de suflete tinere pripăşite prin cele trei ţări scandinave şi-au croit drum pe uscat şi pe mare, sute de kilometri, către Copenhaga, capitala Danemarcei. Întâlnirea pe care Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, prin grija Preasfinţitului Episcop Macarie, o organizează an de an este pentru tineri un prilej de a-şi resimţi legăturile cu glia natală, de a se bucura unul de celălalt, de a-şi umple sufletele cu lumina rugăciunii şi de a-şi ostoi preţ de câteva zile dorul de casă. „Tinerii ortodocşi români din Europa de Nord, aflaţi pe aceste meleaguri mai friguroase, pentru desăvârşirea studiilor sau activând în diferite domenii, nu stau departe de căldura Bisericii, ci se regăsesc în comunităţile parohiale ca enoriaşi activi, jertfelnici şi darnici, în desluşirea tainelor credinţei în Hristos, dar şi în păstrarea şi cultivarea identităţii străbune. Deşi locuiesc în diferite ţări, tinerii se reunesc anual în diferite locuri, pentru a se cunoaşte şi a dezvolta proiecte pentru afirmarea valorilor creştine. După ce în anii trecuţi această adunare generală a tinerilor a avut loc la Stockholm (Suedia), Oslo (Norvegia), Lem (Danemarca), de data aceasta a venit rândul comunităţii româneşti din Copenhaga să fie gazda acestui eveniment. Întrunirea tinerilor este momentul în care ei se deschid sufleteşte, împărtăşind din experienţa cotidiană, despre provocările din societatea secularizată, pentru păstrarea curăţiei sufleteşti, dar şi a identităţii de neam şi credinţă. De aceea, în centrul acestor întruniri stau sfintele slujbe săvârşite împreună, urmate de dialoguri ziditoare pe diferite teme religioase şi culturale, dar şi de drumeţiile şi pelerinajele care sporesc bucuria comuniunii“, ne-a spus Preasfinţitul Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord.
Întâlnire binecuvântatăla malul Mării Baltice
În fermecătorul oraş de pe malul Mării Baltice, tinerii români au participat cu entuziasm pentru două zile la un program în care rugăciunea, cultura şi tradiţiile româneşti s-au întâlnit în mod fericit. În prima zi, 30 noiembrie, împreună cu Preasfinţitul Episcop Macarie şi câţiva clerici din eparhie, tinerii i-au adus cinstire la Sfânta Liturghie Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, dar şi al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord. Îmbrăcaţi în nepreţuitele costume tradiţionale româneşti, şi-au unit palmele în rugăciune sub bolţile înstelate ale Bisericii Sfântului Andrei din capitala daneză, care găzduieşte parohia românească de aici. I-au cerut lui Dumnezeu ajutor la examene şi luminarea minţii pentru desăvârşirea studiilor, putere de muncă şi sănătate, alinarea dorului de ţară şi tărie în credinţă pentru a rezista mai bine traiului printre străini. Adevăratul sens al lui „a fi împreună“ l-au trăit cu emoţie şi sfială atunci când s-au apropiat de Sfântul Potir, împărtăşindu-se cu Trupul şi Sângele lui Hristos, primind fiecare în casa sufletului, în chip neîmpărţit şi nedespărţit, pe Acelaşi Hristos, Care îi uneşte pe toţi în legătura de nesfâşiat a dragostei. Rugăciunea s-a plinit şi în bucuria de a da pioasă sărutare unei părticele din moaştele Apostolului care i-a creştinat pe strămoşii noştri, precum şi unei părticele din moaştele Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei, odoare sfinte aduse de Episcopul Macarie de la paraclisul Centrului eparhial din Stockholm. Fragmente din moaştele Sfântului Apostol Andrei, primite de la Roma în secolul XIX, se păstrează şi în prestolul altarului bisericii gazdă, fapt care le-a sporit nădejdea că sfântul îi veghează şi îi poartă în rugăciuni.
Partea cultică s-a prelungit apoi în cea culinară, când toţi oaspeţii au gustat din bucatele pregătite de credincioşii români din Copenhaga, şi apoi în cea culturală, când tinerii au plecat într-o drumeţie pe malul nord-estic al Insulei Seeland, în Helsingřr, la străvechiul castel Kronborg al legendarului prinţ danez Hamlet din piesa lui William Shakespeare. Vizitând castelul, au cunoscut câteva din tainele culturii şi istoriei daneze, după care au mers împreună cu ierarhul lor pe malul mării, unde, în lumina firavă a apusului de soare, bucurându-se de căldura mai puţin întâlnită în Scandinavia la finele lunii noiembrie, au intonat imnul „Lumină lină“, alte cântări din slujba Vecerniei şi imne închinate Sfinţilor Români. Clarobscurul luminii scandinave, covorul de scoici colorate ce se oferea cu generozitate picioarelor ostenite ale pelerinilor, briza mării care înălţa în văzduh glasurile tinerilor ca nişte ofrande bineprimite de Dumnezeu, salba de luminiţe ce se aşternea nobil pe malul suedez, toate acestea au creat o tainică stare de adâncire sufletească ce a pecetluit prietenia dintre tineri şi care a deschis calea dialogurilor duhovniceşti pe care aceştia le-au purtat cu arhipăstorul lor la marginea mării. Prospeţimea noilor legături de prietenie înfiripate sub semnul binecuvântării Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, care este ocrotitorul Centrului de tineret al tinerei episcopii, nu a lăsat ca întunericul ce s-a aşezat prematur peste malurile mării să îi despartă pe tineri. Studenţii din Copenhaga s-au făcut gazde bune pentru cei veniţi din oraşele suedeze şi norvegiene şi le-au prezentat oraşul împodobit din belşug pentru sărbătorile de iarnă.
Ziua Naţională a României, 1 Decembrie, i-a reunit din nou pe participanţi în biserica parohiei româneşti. Înainte ca slujba să înceapă, un tânăr stabilit în oraşul suedez Helsinborg după ce a călătorit şi muncit în peste 40 de ţări ale lumii, patriot din profundă convingere, a arborat un steag tricolor mare de balustrada cafasului, întregind în semnificaţii priveliştea oferită de mozaicul costumelor populare româneşti. În această „mică Românie“, a fost întâmpinat cu flori şi voie bună Preasfinţitul Episcop Macarie, care a săvârşit Sfânta Liturghie şi un Te Deum de mulţumire pentru binefacerile revărsate de Dumnezeu asupra poporului român din ţară şi din Scandinavia, transmiţând totodată binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
Sărbătoarea a continuat la şcoala din apropierea bisericii, unde copiii şi tinerii din parohie au oferit un program de cântece patriotice şi dansuri populare româneşti pentru care s-au pregătit din timp. Întregul moment a fost ca o pâine caldă, proaspăt scoasă din cuptorul inimii de român, adusă ca o ofrandă patriei-mame cu două mâini de aur: „Deşteaptă-te, române!“ şi Hora Unirii. Ceasurile care au urmat s-au scurs sub semnul acestei sărbători naţionale, care i-a reaşezat pe tineri în demnitatea de a te simţi român şi ortodox.
„Tinerii aceştia români au o candoare în care şi cu care se poate lucra semănatul Cuvântului“
Alături de Preasfinţitul Părinte Macarie şi de tineri, pe parcursul celor două zile au fost nelipsiţi părintele Ioan Alin Popa din oraşul suedez Sölvesborg, părintele Casian Silviu din oraşul danez Ikast, părintele Daniel Dascălu, cel care a făcut misiune şi studii la Copenhaga, părintele ieromonah Avraam Gînju, slujitor la parohia din Copenhaga şi responsabil pentru activităţile Centrului de tineret „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare“ al episcopiei, şi diaconul Sorin Sîplăcan de la Centrul eparhial din Stockholm. Fiind ei înşişi tineri între tineri, slujesc misiunea printre cei aflaţi în primăvara vieţii cu grija unui părinte şi bucuria unui copil. „Tinerii, aidoma copiilor, nu au fost descurajaţi de decepţiile vieţii şi încă mai cred în idealuri mai înalte decât o simplă carieră de familie sau de industrie, cred în eroii Sfintelor Scripturi şi ai credinţei, cred că pot să imite faptele lor. Tinerii români din Centrul de tineret «Sfântul Voievod Ştefan cel Mare» au o candoare în care şi cu care se poate lucra semănatul Cuvântului. Unii dintre ei au pus pentru prima dată bob pe bob şi au făcut colivă, alţii au răsucit transformarea grâului până a ajuns prescură sau colac. Cu toţii au devenit o strană cu veşmânt tradiţional, al rădăcinilor sau, mai bine zis, o strună umană a Bisericii“, ne-a spus părintele Avraam Gînju.
Din dorinţa de a retrăi clipele petrecute în anii trecuţi alături de tinerii din celelalte ţări scandinave, tinerii din Stockholm au călătorit aproape 700 de kilometri pentru a ajunge şi la întâlnirea din acest an. O parte din ei formează Grupul coral „Credo“ al Episcopiei Europei de Nord, motiv pentru care la sfintele slujbe prezenţa lor a antrenat în cântare întreaga suflare din biserică, tot ei făcându-se şi cei dintâi vestitori ai Naşterii Domnului, intonând mult-aşteptatele colinde. „Hramul Episcopiei Europei de Nord sărbătorit în Copenhaga a fost un prilej de mare bucurie pentru mine deoarece ne-am adunat foarte mulţi tineri din Scandinavia, trăind din nou bucuria reîntâlnirii şi participând la sfintele slujbe. A fost un moment de mare înălţare sufletească deoarece am dat răspunsurile la strană împreună cu toţi cei prezenţi şi am susţinut un scurt concert de colinde bucurând mult pe credincioşi cu vestea Naşterii Domnului“, ne-a spus Florin Lache din Stockholm, dirijorul Grupului coral „Credo“.
Nu doar cei care au venit de la distanţe mari şi-au primit această răsplată a bucuriei pentru eforturile lor, ci şi tinerii din Copenhaga, care s-au făcut gazde şi au început pregătirile din timp, ostenindu-se, după cum mărturisesc ei, cu o „osteneală aducătoare de bucurie“. „Pentru noi cei de aici, gazdele, evenimentul a început cu mai bine de o săptămână înainte. Multă lume s-a implicat în organizarea activităţilor ce au avut loc: unii s-au ocupat cu gătirea bucatelor pentru agapele de după slujbe, alţii s-au ocupat cu aranjarea locaţiilor unde au avut loc diferite manifestări, copiii de la şcoala românească din Copenhaga, precum şi tinerii din parohie s-au pregătit pentru a prezenta dansuri şi cântece tradiţionale româneşti. A fost o săptămână încărcată, mulţi dintre noi mergând în timpul zilei la serviciu sau la universitate, iar seara ocupându-ne cu pregătirile, dar totul a trecut repede, fără să ne dăm seama. Cele două zile de evenimente au fost destul de intense, cu multe slujbe şi evenimente, totul terminându-se într-o notă fericită. Abia după plecarea pelerinilor am început şi noi să simţim un pic oboseala, o oboseală binecuvântată şi plăcută. Cu toţii zâmbeam, eram fericiţi, rememoram cele petrecute cu surâsul pe buze, starea generală fiind una fericită, ca după un triumf“, ne-a mărturisit Ştefan Ferchiu, masterand în telecomunicaţii în Copenhaga, un devotat fiu al parohiei româneşti de aici.
Tinerilor români li s-au alăturat la acest eveniment şi numeroşi tineri scandinavi convertiţi la Ortodoxie, încântaţi să soarbă şi ei din comuniunea marii familii româneşti adunate la Copenhaga. Unul dintre ei este Thomas Arentzen din Norvegia. A devenit ortodox cu 15 ani în urmă, a făcut studii aprofundate de teologie şi se simte foarte apropiat de comunitatea românească, mărturisind cu un alt prilej că dacă ar putea să se nască din nou, ar vrea să renască român. „Participarea la adunările de tineret ale românilor ortodocşi din Scandinavia este întotdeauna o experienţă bogată în binecuvântări - chiar şi pentru cineva ca mine, care nu sunt român, ci scandinav. Într-o parte a lumii în care creştinismul ortodox e slab organizat şi reprezintă doar o mică parte a populaţiei, este extrem de important că Preasfinţitul Macarie îi adună pe toţi aceşti tineri. Oricine merge la o Liturghie în Copenhaga va observa cât de tânără este adunarea. Se vede bucuria din ochii copiilor, iar părinţii tineri se simt ca acasă. Aceste întâlniri pline de voioşie sunt cu atât mai pline de satisfacţii, deoarece tinerii români, laolaltă cu episcopul şi preoţii, emană un sentiment minunat de apartenenţă la o comunitate, o stare de comuniune ce explică foarte clar de ce comuniunea sacramentală nu este formalism sau individualism, ci o veritabilă «venire împreună», atât sufletească, cât şi trupească. Când m-am alăturat Bisericii Ortodoxe, cu 15 ani în urmă, tocmai acest aspect a fost foarte important pentru mine. Protestantismul, în care am crescut, are multe puncte forte, dar este (cel puţin în forma în care l-am ştiut) o formă individualistă şi desacralizată a creştinismului. Creştinismul ortodox este comuniune“, ne-a spus Thomas Arentzen.
Aflaţi câteva zile printre tinerii români din Scandinavia, am reuşit să vedem cum tânăra episcopie din nordul Europei creşte împreună cu fiii ei, încălzindu-i la piept cu credinţă şi încălzindu-se ea însăşi din căldura tinereţii lor curate.
