Când a coase ie este o adevărată bucurie

Câteva românce care trăiesc împreună cu familiile lor în nordul Europei, la Stockholm în Suedia, dar și la Ålesund în Norvegia, s-au gândit să readucă la viață cu propriile mâini frumusețea costumelor populare românești. Poate că a contribuit la acest imbold și clima preponderent rece, amintindu-le de serile lungi de iarnă din satele noastre, când străbunicile lor, tinere fete fiind, dar nu numai atunci, își țeseau și coseau fotele și iile după modele care ne încântă și pe noi astăzi și care sunt fala muzeelor cu artă tradițională.

Dorința de a coase cămăși populare a adus cu sine nevoia de a se informa asupra materialelor, modelelor și modului efectiv de a le coase. La Ålesund, câteva pasionate s-au adunat într-o șezătoare pe care au numit-o „Ie Bucurie”. Și pentru că la început de lucru se face cruce și se rostește o mică rugăciune, au primit binecuvântarea Preasfințitului Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord.

Povești cu „Ie Bucurie”, spuse de preoteasa Nicoleta Alexe

Povestea primelor ii românești care înfloresc în Ålesund o relatează preoteasa Nicoleta Alexe, care ne mărturisește cum a ajuns să coasă: „Locuim în Norvegia de mai bine de 14 ani, dar nu am uitat niciodată că o parte din seva sufletească se trage din meleagurile vâlcene. De la părinții mei am moștenit dragul pentru tot ceea ce înseamnă portul popular, însă nu am îndrăznit vreodată să mă ima­ginez în postura de a coase eu sin­gură o ie. De aceea, sunt profund recunoscătoare Prea­sfin­țit­u­lui Părinte Macarie, care m-a îndemnat în a face acest pas, și Adinei, care m-a încurajat să ies din zona de confort și să cos. Mulțu­mirile mele se îndreaptă și către soțul meu, părintele Cristian, pentru îndelunga sa răbdare. Iată că astăzi cos pentru una dintre fiicele mele o ie cu model tradițional autentic, steaua, simbol ceresc al destinului omenesc, urmând ca celeilalte fiice să îi cos o ie de Vâlcea.”

Ca un adevărat reporter, Nicoleta Alexe a cules câteva gânduri de la participantele la șezătoare și relatează pe scurt povestea fiecăreia:

„Totul a început când cea care urma să devină coordonatoarea grupului și-a cumpărat prima ie. Adina Nicu era foarte mândră de achiziția ei, până când a «descoperit» că acelei ii îi lipseau atâtea elemente care să o facă o ie autentică. Cea care a introdus-o în universul portului popular autentic a fost Ioana Corduneanu, omul care a creat comunitatea «Semne cusute», cea mai mare comunitate de oameni pasionați de țesătura portului românesc. În mai 2020, Adina s-a hotărât să-și coasă prima ie. Mâinile Adinei au fost încă de mici deprinse cu lucrul manual, însă încrederea în sine i-a fost dată în urma încurajărilor primite și de la Prea­sfințitul Părinte Macarie - un mare iubitor și admirator al portului românesc - care a asigurat-o că își poate coase propria cămașă națio­nală. Așadar, a apărut o minunată ie de Gorj, urmată de o ie urbană pe cânepă. Următoarele trei ii, de Olt, Romanați și Argeș, le-a cusut pentru că și-a dorit să facă parte din expoziția «Albina», o expoziție de anvergură, creată pentru a promova tradițiile, bunul-gust, dar mai ales să combată kitsch-ul, care ne invadează din toate părțile. Șeză­toarea «Ie Bucurie» din Norvegia a fost înființată din dorința Adinei de a păstra tradițiile autentice și de a-i convinge și pe alții să facă la fel. Pribegia face să crească dorul de Acasă, dar, în același timp, te face să și apreciezi mai mult tra­di­țiile și cultura poporului nostru. «Îmi doresc ca, împreună, să facem o expoziție la Ålesund și una la Oslo», mărturisește Adina Nicu. Căci iile sunt piese de îmbrăcăminte lejere și elegante, ce pot fi purtate la orice ocazie, chiar și în zilele noastre.

Petronela Nimigean, născută la poalele Ceahlăului, ajunsă în Norvegia de curând, a hotărât ca frumoasa ei ie de Bucovina să-și găsească prelungiri de frumos și suflet și în ia cusută pentru fiica ei de aproape 3 anișori. Așa a luat naștere ia cu steluțe, fluturași și horă.

Filofteia Strîmbeanu și-a dorit foarte mult ca ia primită în dar de la bunica ei, cusută pe perdea și cu o vechime de peste 100 de ani, să primească strălucirea și culoarea cuvenite, și a cusut modelul pe pânza de in fin, cu fir de mătase și foarte multe mărgele.

 Soții Costa s-au hotărât să coasă o ie fiicei lor, o ie de Vaslui, un model vechi, inspirat de albumul Cornescu, publicat în 1909. Ia aceasta este cu atât mai specială, cu cât și tată, și mamă, și fiică lucrează cu drag la proiect. «Eu cred că va fi o ie cu adevărat specială, pe care fiica noastră o va purta cu mândrie și o va păstra cu grijă», spune Alis Costa.

Dobrogeanca Liliana Rotaru coase ie din dragoste pentru portul nostru popular, din dorința de a transmite această dragoste și nepoților săi, născuți pe meleaguri norvegiene, pentru ca ei «să știe de unde li se trag rădăcinile».

Daniela Țurcan, altă doamnă din comunitate, spune: «Eu am ales să îmi cos propria ie deoarece mi-am dorit de mult timp să am o ie autentică, nu una din comerț». Daniela coase (cu mâna stângă) o ie cu gândul la orașul din care vine, Brăila, un model cu peștișori.

Cristina Luli, venită de curând în Norvegia, a ales să înceapă să își coasă o ie de Bucovina pentru că iubește portul popular și pentru că a găsit susținere printre membrele comunității.

Și pentru Anca Alexandru este o provocare minunată să își coasă prima ie, modelul ales fiind Lunca Cernei, o bucățică din sufletul ei pe care să o lase moștenire copiilor: «M-am alăturat acestui proiect din dorința de a învăța un meșteșug ce ține de identitatea noastră națio­nală, de a lăsa ia pe care o voi coase moștenire copiilor. Nu am avut în familie pe nimeni care să coasă, în schimb mama a croșetat, iar bunica maternă a țesut».

O ie cusută este o filă din povestea propriei vieți, așa cum va deveni și ia Paulei Surdu, care își dorește ca ia cusută după un model bucovinean - planșa 122 de pe albumul Măiestria - să o îmbrace în ziua propriei nunți.”

Preoteasa Nicoleta Alexe mai spune că șezătoarea „Ie Bucurie” este spațiul unde „nu doar se cos ii, ci se creează povești de suflet, părți ale unei adevărate moșteniri culturale. Copiii și nepoții noștri, crescuți departe de țara părinților și a bunicilor, nu ar trebui privați de dreptul de a se bucura de elementele de identitate ale poporului român”.

„Ia din Suedia”, o șezătoare la Stockholm

Pe de altă parte, și la Stockholm există dorința de a duce mai departe frumusețile portului românesc.

Mihaela Alexe Bintia, soția părintelui Gabriel Alexe, de la Parohia „Sfântul Gheorghe” din Stockholm, ne poves­tește cum a ajuns să coasă cămăși populare. „Locuim aici din 2008. În urmă cu 10 ani am început să caut informații despre cămășile populare bărbătești, în mod special din Bucovina, deoarece aș fi vrut să-i fac un cadou soțului meu. Informațiile erau foarte puține atunci, însă am descoperit după un an de căutări «Semne cusute», grupul de pe Facebook. Aici am găsit modele de ii din diferite zone, însă m-am îndrăgostit de un model din Basarabia și așa am început lungul drum al coaserii acestei ii, lung pentru că de-abia în acest an am reușit s-o termin. Înainte de pandemie am reușit să adun în jurul meu câteva doamne dornice să coasă și ele, dar după ce au venit restricțiile, grupul nostru s-a destrămat. În urmă cu doi ani am găsit un alt grup pe internet, condus de doamna Ana Șeicărescu, care își broda singură cămașă românească și era dornică de a cunoaște și alte pasionate de aici, din zona Stockholmului.”

În acest fel s-a născut șezătoarea „Ia din Suedia”, pe care au înregistrat-o ca asociație nonprofit. Dacă la început au cusut cămăși cu modele mai simple, în timp s-au obiș­nuit și au început să lucreze mai elaborat. Internetul oferă tutoriale despre meșteșug, fiind mai ușor de deprins chiar și un mod de lucru complex. „Materialele pe care le alegem sunt cumpărate din România, de pe site-ul aferent grupului «Semne cusute», unde găsim pânza și firele cele mai apropiate de ceea ce foloseau înaintașele noastre”, mai spune preoteasa.

Șezătoarea din capitala Suediei numără 12 doamne. Întâlnirile au loc o dată la două săptămâni într-o sală închiriată pe o sumă modică într-o instituție suedeză, numită „Studiefrämjandet”, care sprijină astfel de pasiuni.

Există, așadar, speranțe pentru păstrarea portului românesc, dar mai ales pentru cunoașterea modului de a coase frumoasele ii. În plus, pentru ca bucuria să fie trăită de mai mulți iubitori ai costumului tradițional românesc, în perioada 7-28 iunie, la sediul ICR Stockholm (Skeppsbron 20), este în plină desfă­șurare o expoziție cu ii româ­nești din colecțiile Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, ale doamnelor de la asociația „Ia din Suedia” și ale unor colecționari români din episcopia amintită. Curatoarele expoziției sunt Mihaela Alexe Bintia și Ana Șeicărescu.