Cântece şi lacrimi la Alba Iulia

La Alba Iulia 1 Decembrie a fost o zi luminoasă. Parcă a fost primăvară. Atât afară, cât şi în inimile oamenilor veniţi de pretutindeni la sărbătoarea de suflet a tuturor românilor. Soarele răsărit de dimineaţă pe cerul senin venea să topească ultimele urme de zăpadă ce se vedeau pe iarba din curtea Catedralei.

Cu doar o zi înainte, de Sfântul Andrei, fusese ger. Cei care au înconjurat biserica din curtea Arhiepiscopiei pentru a asista la sfinţirea Catedralei, au simţit din plin asprimea frigului de afară.

Manifestările legate de Ziua Naţională a României au început aşa cum se cădea, cu deplina mulţumire adusă lui Dumnezeu, cu Sfânta Liturghie, prin aceasta, Hristos primind toată dragostea şi jertfelnicia celor veniţi la Alba Iulia. Acesta este modelul deplin de unitate, credincioşi din toată ţara în rugăciune şi în comuniune cu Hristos. Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia a fost săvârşită la îndemnul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în chip simbolic, de trei mitropoliţi din trei provincii istorice româneşti care s-au unit la Alba Iulia acum 90 de ani, şi anume: Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei, Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, şi Înalt Preasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei.

După Sfânta Liturghie, pe esplanada din faţa Catedralei s-a săvârşit slujba Te Deum-ului pentru sărbătoarea naţională a românilor. După discurs, Patriarhul Bisericii a binecuvântat mulţimea aflată în curtea Arhiepiscopiei.

„Avem un rost pe acest pământ!“

La ieşire, o doamnă împreună cu doi copii, un băiat şi o fetiţă, toţi în costume naţionale înflorate, se pregăteau de parada portului popular. O cheamă Violina Armanca, este învăţătoare în Ocna Mureşului şi soţia preotului din aceeaşi localitate. Venită cu copiii pe care îi învaţă, ne-a mărturisit: „Am pornit împreună spre Alba Iulia. Un gând ne-a călăuzit paşii spre Sfânta Cetate a Unirii: creştinii adevăraţi ştiu că plăcut Îi este lui Dumnezeu ca ei să trăiască în chip smerit, cât mai departe de zarva sufocantă şi deşartă a nonvalorilor… Dar, azi, aici, sub ocrotirea lui Dumnezeu, în România, a sosit, cred eu, clipa mărturisirii - cu bărbăţia deplină a maturităţii - a dulcelui grai românesc, a neuitatului port, a tradiţiilor şi a sfintei credinţe strămoşeşti. Existenţa noastră în istorie nu e o întâmplare. Avem un rost pe acest pământ! Să căutăm să ne ridicăm atunci când alţii ne doboară şi să găsim puterea de-a zâmbi, chiar dacă sufletul în noi, de vremuri, plânge… Aceasta, cred, e calea de a învinge!“

Oameni cu copii care agitau steguleţe multicolore în mâini, tineri şi bătrâni sosiţi din diferite provincii româneşti spuneau prin prezenţa lor că nu au uitat istoria neamului în care s-au născut. Întâlnirea lor în spirit cu cei ajunşi cu căruţele sau pe jos la Alba cu 90 de ani în urmă se realizase.

Parada costumelor naţionale a încântat asistenţa

Lumea începea să se adune în parcul Cetate aflat lângă bulevardul 1 Decembrie, unde aveau să se desfăşoare parada militară şi cea a portului popular. La balcoanele blocurilor, oameni ieşiţi să privească ceremonia cu care Alba Iulia prăznuieşte în fiecare an Marea Unire aşteptau cu nerăbdare să înceapă defilarea. În parc, fanfara intona cântece patriotice. La mai multe corturi instalate de oficialităţi, în apropierea bulevardului principal, mai multe persoane stăteau la rând să primească mâncarea pe care în fiecare an municipalitatea o oferă la această sărbătoare.

Parada militară a fost anul acesta mai scurtă ca de obicei. Câteva detaşamente de forţe terestre ale armatei, urmate de avioane şi elicoptere care au survolat cu zgomot asurzitor cerul, au reprezentat toată defilarea armatei. Trotuarele erau înţesate de oameni. Toţi aplaudau ostaşii care în pas cadenţat treceau prin faţa lor. Pe scena amenajată în parc, oficialităţile locale, senatori, deputaţi salutau trupele de soldaţi îmbrăcaţi în uniforme impecabile. Dar marea surpriză a sărbătorii de 1 decembrie a rămas parada portului popular. În cântecul tulnicăreselor din Apuseni, grupuri de dansatori din diferite zone ale ţării şi-au etalat costumele naţionale de o frumuseţe uluitoare. Perechi de tineri din multe localităţi: Meteş, Vinerea, Horea, atât din Alba, cât şi din alte judeţe, toţi au uimit prin frumuseţea dansurilor şi a îmbrăcăminţii purtate. Mi-am dat seama cât de sărace sunt hainele „nemţeşti“ sau „domneşti“ cum sunt numite în Ardeal costumele de oraş pe care azi le purtăm cu toţii, în comparaţie cu straiele populare cu o simbolistică uimitoare.

Au încântat apoi audienţa prin cântecul lor cei trei mari interpreţi transilvăneni Nicolae Furdui Iancu, Ioan Bocşa şi Ionuţ Fulea. În derularea paradei au urmat formaţiile de căluşari şi mai apoi cântăreţe renumite de muzică populară, Floarea Calotă, Maria Ciobanu, Daniela Condurache, care au bucurat pe cei prezenţi prin piesele interpretate.

Se apropia seara. Nu însă şi sfârşitul programului pe care oficialităţile îl pregătiseră pentru această zi. Muzica modernă nu putea să lipsească. Pe podiumul de lângă hotelul „Cetate“, tinerii adunaţi în număr mare au aşteptat cu interes să apară reprezentanţii acestui gen.

„1 Decembrie nu este o zi obişnuită, este Ziua Naţională a României!“

În parc am întâlnit un student. Venise din Sibiu. Era diferit de ceilalţi din piaţă, zgomotoşi şi puţin atenţi la ce a însemnat ziua de 1 Decembrie. Am intrat în vorbă cu el. La admiterea la Facultatea de Teologie din Sibiu a obţinut prima medie. Îl cheamă Alexandru Chituţă. Mi-a spus că a venit la Alba Iulia ca să fie alături de toţi românii care au ajuns aici la sărbătoare. L-am întrebat cum a trăit evenimentul care tocmai stătea să se încheie. Era bucuros. Mi-a zis: „Aţi văzut chipurile oamenilor? Pe feţele tuturor se vede o bucurie de nedescris, fiindcă de 1 Decembrie la Alba Iulia în primul rând, şi în toată ţara în general, oamenii nu sunt trişti, ci stăpâniţi de o emoţie cu totul şi cu totul specială, pentru că şi ziua de 1 Decembrie nu este o zi obişnuită, este Ziua Naţională a României. Tineri şi bătrâni, din toate colţurile ţării, din toate provinciile istorice româneşti au venit în cetatea de pe malul Mureşului Alba Iulia“.

Târziu în noapte, a început focul de artificii care a încheiat ziua. Am plecat spre Arhiepiscopie. Mai mulţi studenţi în costume naţionale aşteptau să fie primiţi de Înalt Preasfinţitul Andrei al Albei Iulia pentru a-i cânta colinde şi a-i face urări cu ocazia onomasticii sărbătorite cu doar o zi în urmă. Cântecele lor au trezit lacrimi în ochii tuturor.

Aşa a fost 1 Decembrie la Alba Iulia. Cu soare, cântece şi lacrimi. Ierarhul Albei Iulia le-a spus celor prezenţi: „Orice creştin îşi doreşte ca măcar o dată în viaţă să ajungă la Ierusalim, locul unde Hristos S-a jertfit pentru oameni. Cred că la fel, fiecare român ar trebui să-şi facă cel puţin o dată în viaţă drum spre Alba Iulia, locul unde acum 90 de ani 100.000 de oameni veniţi de pretutindeni s-au bucurat că sunt împreună; o singură Românie.“