Capela-bijuterie a spitalului din Moineşti

Prima biserică în stil maramureşean din Episcopia Romanului a fost cea din oraşul Moineşti, judeţul Bacău. Nu este o biserică oarecare, ci una de spital, în care mulţi bolnavi vin să se pregătească sufleteşte pentru operaţii, să găsească alinare, dar şi să îşi facă ultima spovedanie, înainte de a merge în faţa lui Dumnezeu. Misiunea unui preot de spital este plină de multă suferinţă şi, în orice moment, poate asista la plecarea sufletului din cel bolnav.

În partea orientală a Munţilor Carpaţi, pe valea râurilor Tazlău şi Trotuş, nu la mare distanţă de Bacău, se află oraşul Moineşti. Un oraş liniştit, aşezat pe un deal, ca o cetate. A apărat moştenirea întregii regiuni, aurul negru atât de căutat în zilele noastre. În primăvara acestui an, a apărut, într-un timp scurt, în peisajul oraşului, o nouă biserică, făcută în stil maramureşean. Ceva neobişnuit pentru această parte a Moldovei. Are hramul „Sfântul Pantelimon, doctorul fără de arginţi“, şi a fost construită în curtea spitalului, ca loc de rugăciune şi alinare pentru pacienţi şi întregul personal al Spitalului Municipal de Urgenţă Moineşti. Domnul doctor Adrian Cotîrleţ, managerul spitalului, a fost cel care şi-a dorit foarte mult o biserică. Acesta recunoaşte că, între spital şi Biserică, „a existat, există şi sigur va exista, o legătură indisolubilă. Noi, de cele mai multe ori, reuşim să vindecăm fizic, pe când preotul este cel care ne ajută să îi vindecăm şi sufleteşte“.

A 71-a biserică făcută de firma RUSTIC

Biserica a fost ridicată în mai puţin de o lună de firma RUSTIC, din Baia Mare, şi este în totalitate din lemn, mai puţin crucile de pe turle. Are 70 de metri pătraţi, este înaltă de 19 metri, iar lungimea şi lăţimea de 15, respectiv 5 metri. Cheltuielile au fost suportate de Consiliul Local al oraşului, din iniţiativa fostului primar, Vasile Ailincăi, dar o mică parte au venit şi din donaţii. „Îmi place să fac acele lucruri care să aducă un plus Ortodoxiei româneşti. Am mobilizat Consiliul Local să facem din resursele nostre financiare această biserică. Aveam o imagine despre ceea ce înseamnă construcţia unei biserici, dar Preasfinţitul Ioachim mi-a explicat mai în detaliu, pentru că se pot strecura multe elemente care să aducă deservicii“, a declarat Vasile Ailincăi.

Personalul spitalului a îmbrăţişat cu entuziasm ideea construcţiei unei biserici.

Aceasta a fost a 71-a biserică făcută de firma băimăreană. Multe dintre ele sunt răspândite peste tot în România, dar şi în Geneva, la Paris ori în Republica Moldova. „Această Biserică nu este numai a bolnavilor, ci şi a personalului spitalului. În cursul lucrărilor, mulţi dintre noi am muncit acolo“, a mai spus domnul Adrian Cotîrleţ.

Biserica a fost ridicată într-un timp record

Preotul Gheorghiţă Turcu este, de şase ani, doctorul sufletesc al acestui spital. Şi-a dorit foarte mult o biserică pentru bolnavi. Când a văzut că visul se materializează, nu a mai plecat de lângă constructori, parcă să le insufle mai multă putere de muncă. „Prima cupă de pământ a fost scoasă pe 22 noiembrie 2007 şi am terminat fundaţia aproape de Crăciun. Iar în numai o lună, în februarie, biserica a fost ridicată. Lemnul a fost ignifugat pentru protecţie împotriva incendiilor şi tratat cu o soluţie antiseptică, contra cariilor. Dacă nu făceam aşa, nu primeam autorizaţie de la pompieri“, a spus preotul spitalului.

Şi catapeteasma a fost făcută tot într-un timp record, în numai trei luni, de către sculptorul Dan Pintilie, iar icoanele au fost făcute de pictorul băcăuan Mihai Chiuariu. Fiecare icoană are unul sau mai mulţi donatori. Credincioşii care au avut posibilitatea materială, au dat bani pentru icoana sfântului care îi ocroteşte sau a praznicului de care sunt legaţi mai mult.

Prima biserică în stil maramureşean din Episcopia Romanului

Ideea unei biserici mai mici a venit de la o necesitate practică. Într-o curte de spital, nu se putea face o biserică mare. Dacă se făcea din zid, ocupa mult spaţiu şi poate nu era nici aşa de largă. După ce Adrian Cotîrleţ a văzut bisericile făcute de firma RUSTIC în Poiana Braşov şi în Mangalia, a hotărât că o bisericuţă de lemn, în stil maramureşean, s-ar potrivi cel mai bine şi în curtea spitalului. „Am încercat să ieşim din monotonia stilului arhitectural comunist, care înconjoară spitalul“, a declarat managerul spitalului. Astfel, biserica aceasta este prima de acest gen din Episcopia Romanului.

Locul actualei biserici a fost sfinţit de sărbătoarea Sfântului Ilie, din vara anului 2007. Biserica a fost sfinţită în Duminica Floriilor a acestui an, de către Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului. „Atunci înflorise magnolia de la spital. Şi parcă colectivul, comunitatea, biserica şi natura şi-au dat mâna, fiind o sărbătoare de suflet în cadrul spitalului“, îşi aminteşte managerul Adrian Cotîrleţ.

Camera pentru spovedit, „strămoaşa“ capelei

Înainte de a veni preotul Gheorghiţă Turcu, actualul protopop de Moineşti, Petrică Moraru, a cerut directorului Cotîrleţ un loc unde să spovedească şi să facă rugăciuni pentru bolnavii din spital. Oamenii care erau internaţi chemau preoţii lor din parohii, necunoscându-i pe cei din oraş, şi era necesar ca, atunci când veneau, să aibă un loc mai retras.

Abia în 2002, prin parteneriatul dintre Ministerul Sănătăţii şi Patriarhia Română, s-a hotărât ca spitalele să aibă un preot. Atunci a venit preotul Gheorghiţă Turcu, care a stat în mijlocul suferinzilor şi a încercat să aline pe fiecare. În fiecare seară, după ce doctorii fac ultima vizită, trece pe la cei care vor fi operaţi a doua zi şi le citeşte rugăciuni. Pe cei care vor să se spovedească îi ia în biserică şi acolo îi pregăteşte să treacă mai uşor peste greutăţile unui tratament sau operaţii. A doua zi, de dimineaţă, înainte de operaţie, le dă celor vrednici Sfânta Împărtăşanie. S-au întâmplat şi cazuri în care, cu toate că erau ortodocşi, nu au vrut să primească ajutorul lui. „Sunt obişnuiţi să vadă numai oameni în alb, şi atunci când mă văd pe mine, în negru, se gândesc la moarte“, mărturiseşte preotul Gheorghiţă.

„Unii îşi imaginează că, dacă se împărtăşesc, urmează să moară“

Preotul capelei crede că e o diferenţă mare între un preot de spital şi cel care stă în parohie: „Tot timpul eşti în contact cu oameni care suferă. Întâlneşti cazuri care într-o parohie apar la nu ştiu câţi ani. Bolnavul, aici, îşi descarcă sufletul şi îşi spune păcatele care poate nu le-ar spune parohului. Şi, în acele momente, trebuie să ştii cum să îl îndrumi, să-i dai un sfat bun“.

„Preotul este doctor pentru suflet. Mântuitorul Iisus Hristos, atunci când vindeca pe cineva, întâi îi ierta păcatele. De aceea, omul ar trebui să se îndrepte în primul rând spre Dumnezeu. Dar unii nu înţeleg necesitatea vindecării sufletului, pentru a-şi vindeca şi trupul. Sunt persoane care mă cheamă să le spovedesc şi să le împărtăşesc înainte de operaţie, conştienţi că Sfânta Împărtăşanie îi ajută. Sunt şi alţii care, atunci când mă văd, se pierd, pentru că îşi imaginează că, dacă se împărtăşesc, înseamnă că urmează să moară“, ne destăinuie din misiunea sa preotul de spital.

Părintelui Gheorghiţă i s-a întâmplat chiar să moară oameni sub epitrahilul său. „La început a fost mai dificil, dar cu timpul, te căleşti, te obişnuieşti. Sunt cazuri care mă marchează foarte tare. Uneori, mă implic în suferinţa şi în ceea ce trăieşte, în acele momente, bolnavul. Vrei să îl ajuţi, dar nu poţi cât ai vrea şi te întristezi. Sunt persoane care îşi pierd apropiaţii în diferite accidente şi nici nu ştii ce să spui, ca să le mângâi“.

▲ Spitalul cu 17.000 de bolnavi, din oraşul cu 23.000 de locuitori

Spitalul Municipal de Urgenţă Moineşti are are 386 de paturi, peste 400 de angajaţi, 7 secţii şi 12 compartimente. „În momentul de faţă, în spital, lucrează peste 60 de medici şi 130 de asistente. Anual, prin spital trec peste 17.000 de bolnavi. Poate părea un paradox cum la un oraş de 23.000 de locuitori sunt aşa de mulţi bolnavi. Moineştenii sunt relativ sănătoşi, nici 30% din bolnavi nu sunt de aici. Vin din alte părţi. Suntem căutaţi din 3 motive: pregătirea profesională a personalului, avem aparatură medicală nouă şi condiţiile oferite bolnavilor sunt de tip hotelier“, ne împărtăşeşte din secretele longevităţii pe scaunul de manger, Adrian Cotîrleţ. Pacienţii vin din tot judeţul Bacău, dar şi din Vrancea, Focşani, Neamţ. Este printre puţinele spitale din ţară care nu are datorii, iar anul 2007 l-au terminat chiar cu plus.

„Pe lângă funcţia de manager al spitalului, rămân şi chirurg. Şi mie îmi place să cred că notorietatea spitalului se datorează Secţiei de Chirurgie - fac această afirmaţie fără a-i jigni pe ceilalţi colegi. Noi am început, în 1995, chirurgia laparoscopică, am fost al doilea centru din Moldova, într-o perioadă în care centrele medicale din România nici nu începuseră această tehnică“, spune managerul chirurg.