În inima Craiovei, la doar câţiva paşi de Catedrala mitropolitană „Sfântul Dumitru“, se află Casa Băniei, una dintre frumoasele ctitorii ale Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. Considerat cea mai veche construcţie civilă din oraş, edificiul a găzduit de-a lungul timpului instituţii precum Tribunalul Craiovei, Seminarul Teologic, Arhivele Statului şi Liceul „Fraţii Buzeşti“. Acum, în Casa Băniei funcţionează Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei.
De îndată ce îi păşeşti pragul, simţi încărcătura istorică pe care această clădire seculară o poartă. Iar după ce vezi şi frumoasele exponate din săli, simţi că ai păşit în istorie şi trăieşti alături de înaintaşii noştri de acum câteva secole. Acelaşi sentiment îl mărturisesc şi cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Casei Băniei. „Este în primul rând un sentiment de mândrie să lucrezi într-un asemenea edificiu. Oricare român ar fi mândru, gândindu-se la aura şi la trecutul pe care acest spaţiu le poartă. Dincolo de aceasta, este şi un sentiment de bucurie, de linişte sufletească. Vibraţia sufletului şi a minţii este în funcţie de ceea ce gândeşti şi ceea ce ţi se transmite. Eu, care am crescut la ţară, am un sentiment de nostalgie copleşitoare atunci când văd cuptorul de pâine, covata în care se frământa pâinea, vatra cu ţest unde era coaptă pâinea şi terminând cu colacii rituali. Nu am cum să nu simt o emoţie deosebită, mai ales că ştiu că am umblat prin sate, am copilărit acolo şi ştiu ce bucurie era să stăm pe lângă bunica la vatră, să mâncăm colăceii pe care îi făcea sau să mergem pe la rude şi să primim darurile pe care ni le ofereau“, ne-a povestit muzeograful Irinel Cănureci.
Prin intermediul exponatelor sunt ilustrate ocupaţiile tradiţionale ale ţăranilor olteni, de la cele mai vechi până la cele de bază, cum ar fi creşterea vitelor, cultivarea şi prelucrarea cerealelor, a produselor animale şi vegetale.
Un loc important este acordat meşteşugurilor artistice de prelucrarea lemnului, olăritul şi ţesutul.
În ceea ce priveşte exponatele de lemn, foarte valoroasă este uşa sculptată, de sfârşit de secol XVIII, ce însumează o serie de simboluri populare, cum ar fi soarele, şarpele sau formele vieţii şi ornamentele culte specifice artei brâncoveneşti.
În ceea ce priveşte colecţia de ceramică expusă în Casa Băniei, cele mai reprezentative obiecte de acest fel sunt oţetarele, urcioarele, farfuriile, străchinile.
Interesantă este şi sala covoarelor, unde sunt expuse cele mai frumoase scoarţe şi chilimuri olteneşti, dar şi sala cu portul popular specific zonei Olteniei.
Exponate de o valoare extraordinară sunt icoanele expuse aici, donaţie din partea dr. Marieta şi Ştefan Jianu.
Potrivit muzeografului Viorica Tatulea, chiar dacă nu sunt specifice Olteniei, icoanele expuse aici sunt ale meşterilor zugravi din Transilvania, dar ilustrează geniul creator al ţăranului român, asemănător în toate zonele ţării. Constituind valori de nepreţuit ale artei noastre populare, ele pot rivaliza cu succes cu operele unor artişti consacraţi.
Potrivit aceluiaşi muzeograf, Muzeul Olteniei, prin donaţia din 1977 a soţilor Jianu, se poate mândri cu una dintre cele mai mari şi mai valoroase colecţii de icoane pe sticlă, incluzând creaţii ale unor meşteri renumiţi, ca Ioan Kostea din Lancrăm (Alba), Ilie şi Partenie Poienaru din Laz (Alba), Savu Moga din Ţara Oltului sau Ion Handoreanu din Mărginimea Sibiului.
O clădire încărcată de istorie
Istoria clădirii este una tumultuoasă şi foarte veche, fiind puternic ancorată în viaţa economică, politică şi culturală a Olteniei. În forma actuală - cu două nivele, camere boltite de cărămidă la parter şi camere şi cerdace la etaj, a fost construită de Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu în 1699, însă originea ei este ceva mai veche, din secolul al XV-lea. Potrivit istoricilor, boierii craioveşti au construit prima clădire aici, însă din ea a rămas doar o parte din pivniţe, peste care s-a clădit actualul edificiu.
Destinată la început Băniei Olteniei, de-a lungul secolelor, vechea ctitorie brâncovenească a fost incendiată de nenumărate ori, a trecut în stăpâniri şi administrări diferite şi a suferit numeroase transformări.
În perioada 1718-1739 a devenit sediul administraţiei austriece, care o fortifică pentru apărare. În 1750, clădirea este cedată de domnitorul Grigorie Ghica Episcopiei Râmnicului, iar din 1850 devine sediu pentru diverse instituţii ale oraşului, cum ar fi Tribunalul Craiovei, Liceul „Fraţii Buzeşti“, Seminarul local sau Arhivele Statului. Din 1933, clădirea va adăposti Muzeul Olteniei până în 1948, când trece în folosinţa Mitropoliei Olteniei, iar din anul 1966 a devenit gazdă pentru Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei, în interior fiind expuse aspecte ale civilizaţiei populare din zonele Dolj, Romanaţi, Gorj, Vâlcea şi Mehedinţi.
Alături de ctitoriile de la Mogoşoaia, Potlogi, Hurezi, Sâmbăta şi celelalte ctitorii ale sale, Casa Băniei din Craiova stă mărturie a dragostei şi atenţiei deosebite pe care voievodul martir le-a purtat faţă de cultura românească şi de biserici, fiind un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei.
