Casa de la Iași a Sfântului Nectarie

Înălțată pe un teren altădată viran, în ultimul mare cartier muncitoresc ridicat în Iași în perioada comunistă, Biserica „Sfântul Nectarie” e azi un loc al mângâierii și liniștii, căutat deopotrivă de ieșeni, dar și de moldoveni de peste tot. Locașul, de dimensiuni impresionante, este socotit a fi cea mai mare biserică din România închinată vestitului sfânt taumaturg. Povestea unui loc, a unei comunități și a unei biserici, clădite din credință și din bucuria intimă a rugăciunii.

Sfântul Nectarie nici anul ăsta nu și-a luat concediu.” Așa obișnu­iește să le spună părintele Petrică Lehaci, parohul bisericii ieșene închinate acestui sfânt vindecător, celor care trec pragul locașului apăsați de greutățile zilei. Și, dincolo de umorul cald al părintelui, o să­mânță de dreptate există, căci biserica nu-i niciodată închisă. Slujbe se țin zilnic, cei trei preoți slujitori sunt aproape de enoriași la orice oră, considerând că datoria lor nu poate fi alta decât aceea de a le fi oamenilor de folos.

De fapt, acesta a fost crezul pe care s-a pus piatra de temelie a bisericii - acela de a fi lângă ­oameni, de a le fi de ajutor celor care-L caută pe Dumnezeu. Asta i-a fost apoi părintelui Lehaci ­călăuză și când locul de la picioarele pasarelei rutiere „Alexandru cel Bun”, un maidan plin de gunoaie, nedesțelenit, ce înspăimânta trecătorii, a început să capete altă înfățișare.

În tot cartierul, ultimul construit de regimul comunist, în perioada 1965-1970, pe fosta vale mlăștinoasă a râului Bahlui, nu exista, la momentul începerii șantierului, nici o biserică. „Cei din zonă erau nevoiți să meargă tocmai în Copou sau în centru, ori sus, la Galata sau Cetățuia. În aceste condiții, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a luat hotărârea de a construi în fiecare cartier câte o biserică.

Ajutor necondiționat pentru cei în nevoie

Era o necesitate stringentă. Așa am ajuns și eu să fiu transferat pe clauză misionară pentru a mă ocupa de coordonarea lucrărilor la șantierul acestei biserici. Am ales atunci să poarte hramurile Nașterea Maicii Domnului și Sfântul Proroc Ilie, iar la sugestia Părintelui Mitropolit de atunci, Patriarhul nostru de astăzi, am adăugat și hramul Sfântului Nectarie, sfânt despre care, vă mărturisesc, nu știam prea multe la momentul acela”, își amintește pr. Petrică Lehaci, parohul bisericii.

Părintele era, atunci, tânăr absolvent și trecuse prin câteva parohii rurale, din județul Iași. Era obișnuit cu munca grea și de acasă, de la Frasin, din Bucovina natală, dar și din parohiile prin care se perindase, în care a tot construit. Avea și atunci, are și acum, convingerea că în spatele verbului „a face” stă mai puternicul „a te jertfi”. „Noi ne-am apropiat unii de alții, ne-am împrietenit, am format împreună o familie a bisericii. Ne socotim că suntem unii pentru alții și împreună slujim lui Dumnezeu. Eu am simțit lucrul acesta și în momentele mai dificile din viața mea. Pentru că în anul 2006, în plin șantier, coincidență și cu anul venirii Sfântului Nectarie la biserica noastră, am suferit trei operații pe cord deschis și am simțit rugăciunea și ajutorul atât ale familiei de acasă, cât și ale familiei lărgite, care este parohia”, povestește cu emoție părintele.

Puterea comunității și puterea exemplului preotului au mers apoi mână în mână, ajutând ori de câte ori s-a putut: și în cazul unor semeni aflați în situații-limită de boală, și în sprijinul celor afectați de inundații sau de zăpezi.

Inițial, potrivit primelor schițe, biserica ar fi trebuit să aibă stilul arhitectural al bisericilor grecești, cu o linie mai rotunjită. Însă, din pricina spațiului îngust pe care-l aveau la dispoziție, planurile au fost reevaluate. Biserica a trebuit să țâșnească pe verticală. Azi, turnurile sale se zăresc de departe, zvelte, suple, încadrându-se deja într-o imagine devenită reper pentru această parte a orașului. „Aici fiind pasajul rutier, eram obligați să ne retragem câțiva metri. Pe partea cealaltă era linia de înaltă tensiune și iarăși a trebuit să ne retragem. De aceea, dintr-un stil grecesc, am ajuns la un stil moldovenesc. Am mers pe lungime și înălțime, ca să ajungem la stilul ștefanian”, povestește părintele Lehaci.

În 1995 s-a sfințit locul, apoi s-a realizat proiectul și s-au obținut toate avizele, iar din 2000 au început efectiv lucrările.

Au urmat apoi ani dificili, ­încercări și necazuri inerente în astfel de eforturi de lungă durată, dar toate s-au încununat cu bucurie deplină, în 2017, când biserica a fost finalizată și sfințită. „Am fost ajutați foarte mult de Înaltprea­sfințitul Părinte Daniel, Mitropolitul de atunci și Patriarhul de acum, așa cum și azi suntem ajutați de Înalt­preasfințitul Părinte ­ Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și de Preasfințitul Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Ierarhii noştri au bătut fiecare șantier. Iar asta reprezintă un mare avantaj și o mare încurajare pentru preotul care construiește, să știți”, spune ­părintele Petrică Lehaci.

55 de metri lungime, 23 de metri lățime la abside și 55 de metri înălțime până la cruce sunt dimensiunile care dau astăzi bisericii din Alexandru cel Bun alura unei catedrale. Apoi, cei aproape 5.000 de metri pătrați de pictură interioară, icoanele de pe catapeteasmă realizate în tehnica mozaic sunt alte caracteristici care prin dimensiuni și forță de expresie particularizează această frumoasă biserică. „Eu spun mereu că am avut trei sponsori foarte buni, ca să putem duce la capăt zidirea bisericii: Maica Domnului, Sfântul Ilie și Sfântul Nectarie”, spune, zâmbind, părintele Lehaci.

Pe 15 octombrie 2006, în biserică au fost așezate moaștele Sfântului Nectarie, vindecătorul de boli. De atunci, aici există și program liturgic special, în fiecare zi, oficiat de cei trei preoți, iar credincioșii pot veni să se închine oricând. „Nu vin doar enoriașii, ci ieșeni și din alte cartiere sau chiar credincioși din alte orașe. Doar v-am spus, Sfântul Nectarie nu-și ia niciodată concediu. Am văzut izvoare de lacrimi aici, fie de mulțumire, fie de rugăciune”, spune părintele.

Biserica este astăzi renumită și pentru cele trei coruri ale sale: Corul de profesioniști „Nectarios”, înființat în urmă cu 13 ani, majoritatea membrilor venind ­dinspre Filarmonică sau Conservator, Grupul psaltic „Nectarios”, format din tineri absolvenți de seminar sau de teologie, condus de profesorul Daniel Popa, și grupul de copii coordonat de profesoara Elena Popa. „Pentru biserica noastră, acești oameni minunați, Radu și Ana Maria Dumitru, soții Daniel și Elena Popa, care se ocupă de coruri și vor ca lucrurile să meargă foarte bine, reprezintă o adevărată binecuvântare”, subliniază parohul.

Copiii și tinerii însuflețesc biserica zi de zi, pentru că tot aici activează și un grup de învățăcei într-ale picturii pe sticlă, sub coordonarea profesoarei de religie Oana Lehaci, copii care au deja opt expoziții de pictură vernisate. „Permanent avem copii la biserică, permanent avem tineri. În timpul slujbei sunt câteva zeci de scăunele așezate în față, pe care stau copiii. Au și parc de joacă în curtea bisericii”, povestește bucuros părintele.

Zi de hram în comunitatea de la „Sfântul Nectarie”

Astăzi, biserica este în sărbătoare, atingând punctul culminant al zilelor dedicate hramului Sfântului Nectarie. Slujba Sfintei Liturghii este oficiată de ­Prea­sfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, ca delegat al Înaltpreasfințitului ­Părinte Teofan, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

După slujbă, de la ora 12:30, Corul Academic „Gavriil Musicescu” al Filarmonicii de Stat „Moldova” din Iași, dirijat de maestrul Doru Morariu, va susține un concert coral-religios, în buna tradiție a colaborării dintre Filarmonica ieșeană și această biserică.