Casa de veci a lui Constantin Noica

Aşezământul monahal din staţiunea montană Păltiniş este cunoscut în toată ţara ca locul unde este înmormântat marele filosof Constantin Noica. Turiştii care şi-au petrecut vacanţele în staţiunea montană şi au vizitat schitul au avut posibilitatea să aducă un omagiu marelui filosof, să se roage în bisericuţa de lemn a schitului şi să admire locurile de o rară frumuseţe.

Schitul din Munţii Cibinului poartă hramul "Schimbarea la Faţă" şi a fost construit la iniţiativa mitropolitului Nicolae Bălan. Împreună cu mai mulţi specialişti, ierarhul a vizitat întreaga zonă pentru a găsi un loc potrivit construirii unei bisericii şi a unei case de odihnă. Locul unde se află schitul a fost ales de mitropolitul amintit şi de cei care îl însoţeau pentru liniştea de aici şi pentru peisajul deosebit, menit să ofere aşezământului monahal toate condiţiile pentru a fi un adevărat centru spiritual. Toate elementele aflate aici de ierarh constituiau condiţiile necesare construirii unei aşezări monahale, aşa cum îşi dorea marele mitropolit al Ardealului.

Lucrările de construcţie la biserica schitului au început în 1925. "S-au găsit atunci meşteri populari în localitatea Răşinari, şi anume familia Cruceat. Şerban Cruceat este cel care a construit foarte multe cabane în staţiunea Păltiniş. Biserica noastră, casa de odihnă, casa monahală şi clopotniţa, toate sunt făcute de el şi de feciorii lui. Biserica este din lemn de brad acoperită de atunci cu şindrilă care se menţine până astăzi. Au fost propuneri de a schimba şindrila cu tablă de cupru şi n-am dorit acest lucru, pentru a păstra cât mai mult din forma iniţială", ne-a spus stareţul schitului de la Păltiniş, protosinghelul Valeriu Luca.

Hramul schiturilor de munte

Lucrările de construcţie la biserică au fost finalizate în 1927. Mitropolitul Nicolae Bălan a hotărât ca lăcaşul de cult să aibă hramul "Schimbarea la Faţă" pentru a urma o veche tradiţie de a alege această sărbătoare ca zi de mare praznic pentru toate schiturile şi mănăstirile întemeiate pe munţi în locuri înalte. "Ne bucurăm foarte mult că avem acest hram. În fiecare an reuşim să prăznuim cu bucurie acest hram, împreună cu mulţi preoţi şi credincioşi", ne-a mărturisit părintele stareţ.

În perioada 1944-1945 s-a pictat catapeteasma din biserică. Lucrarea a fost realizată de pictorul Constantin Vasilescu din Bucureşti. Pictura este în ulei, realizată în stil bizantin. Aceasta fost singura pictură a bisericii până în 1985, când mitropolitul Antonie Plămădeală a hotărât să se picteze întreaga biserică. Lucrarea a fost realizată în tehnica fresco de Ovidiu Preotescu. Până astăzi se păstrează atât catapeteasma, cât şi pictura din biserică în original. "Până să fie pictată, biserica nu avea decât nişte icoane şi catapeteasma", continuă părintele stareţ Valeriu.

Prima obşte monahală

Biserica a fost sfinţită în 1927 şi din acea zi s-au oficiat slujbe religioase neîntrerupt până în zilele noastre, chiar şi în timpul regimului comunist. Chiar dacă au fost perioade în care schitul nu a avut vieţuitori, slujbele religioase erau oficiate de preoţii din Sibiu repartizaţi să vină aici pentru asigurarea programului liturgic. Pe lângă slujbele religioase din duminici şi sărbători, preoţii oficiau şi cununii, botezuri şi parastase pentru credincioşii din staţiune. "Încă de la înfiinţarea schitului s-a încercat întemeierea unei obşti monahale. A fost o perioadă, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, când exista aici o comunitate monahală mai mare. Nu am găsit nimic scris, dar bătrânii de aici povestesc viaţa călugărilor care lucrau la pădure, aveau animale şi iarna pentru a-şi procura cele necesare traiului, confecţionau plicuri pe care le vindeau turiştilor", continuă părintele stareţ.

Perioadele în care monahii vieţuiau la schit alternau cu cele în care nu mai era nici un călugăr la aşezarea monahală. Situaţia s-a schimbat în 1987, când viaţa monahală a fost reorganizată la schit, iar vieţuitorii nu au mai părăsit obştea. "Din 1990 am reuşit să facem o rânduială liturgică zilnică în biserică, în limita posibilităţilor. În timpul săptămânii oficiem dimineaţa slujba Utreniei şi un Acatist, seara oficiem Vecernia şi Pavecerniţa mică, iar duminica şi în sărbători oficiem Sfânta Liturghie şi alte slujbe cerute de credincioşi. În prezent, suntem cinci vieţuitori aici, la schit", a mai spus părintele Valeriu.

În 2009 s-au continuat lucrările de restaurare a bisericii. S-a vopsit acoperişul şi exteriorul pentru a fi protejate de ploi şi dăunători, iar lemnul a fost tratat cu o vopsea specială, lucrări sprijinite de Arhiepiscopia Sibiului.

"Şi eu sunt credincios"

În 1987, marele filosof român Constantin Noica a fost înmormântat lângă biserica schitului. Noica şi-a petrecut ultimii ani din viaţă într-o casă de vacanţă din staţiune. "Stătea într-o chilie, într-o cabană foarte modestă. Nici o chilie de călugăr nu este atât de simplă cum a fost cea a marelui filosof. Se mai păstrează astăzi câteva dintre lucrurile personale. Am avut bucuria să-l cunosc. Ne-am întâlnit chiar aici în biserică, cu două luni înainte de a muri. A venit cu cineva în vizită. Mi-au rămas întipărite ultimele vorbe pe care mi le-a adresat: "Şi eu sunt credincios". Au fost mulţi care au scris şi au spus că n-ar fi fost credincios, contestând înmormântarea lui atât de aproape de biserică. Acel moment a fost o mărturisire faţă de Dumnezeu, care vede şi aude tot. A mai spus că nu vine foarte des la biserică, dar Îl are pe Dumnezeu în inimă în permanenţă. Este un lucru deosebit. Fiul său este monah în munţii Apuseni, într-o sihăstrie. L-am avut ca oaspete în 1993 pentru zece zile. A revenit după 38 de ani în România. A slujit aici la noi şi ne-am bucurat mult", ne-a povestit părintele stareţ.

Pelerinaje la Înviere şi la hram

Schitul de la Păltiniş este loc de pelerinaj pentru mulţi credincioşi din Sibiu şi din satele Mărginimii Sibiului. Slujbele din noaptea de Înviere şi de la hramul bisericii adună sute de credincioşi. De asemenea, la schit vin foarte mulţi turişti, organizaţi în grupuri, din ţară sau din străinătate. "Foarte mulţi sunt interesaţi de mormântul lui Constantin Noica şi vin aici să-l vadă. Vin la schitul nostru multe grupuri de copii cu profesorii de religie, studenţi şi tineri din toată ţara pentru a ne vizita şi pentru a se ruga în biserica noastră", a mai spus părintele stareţ.

Adesea, la schit se oficiază şi Liturghii arhiereşti. Anul acesta, de 1 ianuarie, Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, a oficiat Sfânta Liturghie în biserica schitului, participând mulţi credincioşi din împrejurimi şi turişti.

Spaţiul de conferinţe

La Schitul Păltiniş, lângă casa de odihnă ctitorită de mitropolitul Nicolae Bălan în 1926 şi renovată de mitropolitul Antonie Plămădeală în 2001, se apropie de finalizare lucrările de construcţie la un imobil ce va găzdui o sală de conferinţe multifuncţională şi spaţii de cazare pentru participanţi. Cele mai importante evenimente din viaţa bisericească locală, naţională şi internaţională care vor fi organizate la Sibiu pot fi găzduite de acest spaţiu generos, înconjurat de minunata privelişte şi atmosfera duhovnicească de la aşezământul monahal.

Filosoful spiritului românesc

Constantin Noica s-a născut pe 12 iulie 1909, la Vităneşti, judeţul Teleorman. A urmat gimnaziul la Bucureşti, Liceul "Spiru Haret", unde şi-a dat bacalaureatul în 1928. A urmat cursurile Facultăţii de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1931. În perioada 1938-1939 a studiat la Paris, iar în 1940 şi-a obţinut titlul de doctor în filosofie cu lucrarea "Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou". În perioada 1940-1944, a fost referent de filosofie la Institutul Româno-German din Berlin, unde a participat la seminariile de filosofie ale lui Martin Heidegger. În perioada 1949-1958 a avut domiciliul obligatoriu la Câmpulung-Muscel, unde şi-a format principalele idei filosofice. În 1958 a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică, iar în 1964 a fost eliberat. Din 1965 s-a stabilit la Bucureşti, ca şi cercetător la Centrul de Logică. A ţinut seminarii private despre ideile filosofice hegeliene, kantiene şi platoniene, participând şi colegii săi de la Centrul de Logică Sorin Vieru, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Din 1975, filosoful s-a stabilit la Păltiniş, unde discipolii îl căutau în permanenţă. Dintre operele sale amintim: "Douăzeci şi şapte de trepte ale realului", "Rostirea filozofică românească", "Creaţie şi frumos în rostirea românească", "Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti", "Despărţirea de Goethe", "Sentimentul românesc al fiinţei", "Spiritul românesc la cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan", "Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel: Fenomenologia spiritului", "Trei introduceri la devenirea întru fiinţă" sau "Scrisori despre logica lui Hermes".