Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Castelul Peleş, unicat al reşedinţelor monarhice din Europa
În Europa reşedinţelor monarhice, Castelul Peleş din Sinaia este unicat. Prin valoarea sa istorică şi artistică, clădirea este considerată una dintre cele mai importante monumente din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de pe cuprinsul Europei. Dincolo de frumuseţea şi rafinamentul arhitectural al preţiozităţilor adăpostite de cele 160 de camere, demn de menţionat este faptul că Peleşul a fost primul castel electrificat în întregime din Europa. Acest lucru a fost posibil întrucât electricitatea era furnizată de uzina electrică proprie, de pe malul pârâului Peleş. Astăzi, monumentul este vizitat şi admirat de oameni din toate colţurile lumii, de diferite vârste şi religii. Nu este lăsat o clipă în liniştea pădurilor care, în anotimpul autumnal, creează o atmosferă de basm, din care lipsesc doar regele şi regina.
În opinia regelui Carol I şi a partizanilor săi, regalitatea presupunea dobândirea independenţei de stat şi reprezenta etalonul prosperităţii ţării. Dezideratul de „leagăn al Dinastiei“ s-a împlinit prin naşterea, în anul 1893, a viitorului rege, Carol al II-lea. Pornind de la acest principiu, a luat viaţă impunătorul castel al regelui Carol I de Hohenzollern. Considerat a fi unul dintre cele mai frumoase castele din România şi Europa, Castelul Peleş din Sinaia rămâne un reper turistic cu totul deosebit. Castelul a fost iniţial reşedinţă regală de vară (până în 1947). În prezent, este deschis publicului şi adăposteşte un muzeu cu colecţii de picturi, sculpturi, armuri, covoare, mobilă, tapiserii, veselă din aur, argint şi porţelan, vitralii şi multe alte obiecte preţioase, marcă a vremurilor de odinioară. Clădirea a fost construită din lemn, piatră, cărămidă şi marmură, între anii 1873 -1883 (etajul I) şi între 1896 şi 1914 ( etajul al II-lea), de Carol I de Hohenzollern - primul rege al României (1866-1914). Costurile etapei 1873-1883, atât pentru construcţie, cât şi pentru lucrări de decoraţie, s-au ridicat la suma de 6,5 milioane de lei-aur, iar costurile globale, până în anul 1914, la suma de 16 milioane de lei-aur. Lucrările s-au desfăşurat pe un teren aflat în proprietatea privată a suveranului, denumit iniţial domeniul regal de la Sinaia. Şantierul a reunit, la un moment dat, aproape 300 de lucrători. Primul castel electrificat în întregime de pe teritoriul european Arhitectura, care respectă stilul renaşterii germane cu masivitatea şi, totodată, rafinamentul specifice, a fost concepută după planurile arhitectului vienez Wilhelm von Doderer şi ale celui german, Johann Schultz din Lemberg (Lovov), cu modificări şi îmbunătăţiri gotice efectuate de arhitectul ceh Karel Liman, în perioada 1896-1914. Castelul are 160 de camere şi un turn central de 66 de metri înălţime. De remarcat sunt camerele armurilor, Camera Florentina, Camera Franceză, Camera Turcească, Sala de Consiliu, Sala de concerte şi Apartamentul Imperial. Demn de menţionat este faptul că Peleşul a fost primul castel electrificat în întregime din Europa. Acest lucru a fost posibil, întrucât electricitatea era furnizată de uzina electrică proprie, de pe malul pârâului Peleş. Preţiozitate, echilibru, bun-gust Patrimoniul artistic al castelului este divizat în mai multe categorii: decoraţiunile din lemn, mobilierul, vitraliile, armele şi colecţia de artă plastică şi decorativă. Interiorul este aranjat după rigorile impuse de stilul renascentist german, care se îmbină cu cel renascentist italian, gotic, baroc german, austriac, turcesc şi francez rococo. Încăperile deosebite care diferă stilistic sunt salonul turcesc şi budoarul neorococo al reginei Elisabeta, astăzi dispărut. La o simplă vedere a încăperilor, vizitatorul este captat de colecţia de arme (arme de paradă şi de vânătoare) a Castelului Peleş, care cuprinde peste 4.000 de piese. Cele mai vechi datează din secolul al XV-lea şi până în secolul al XIX-lea. Totul este aranjat cu bun-gust şi cu un pronunţat simţ al echilibrului şi armoniilor formelor, liniilor, culorilor. Mobilierul de artă se regăseşte în majoritatea încăperilor şi cuprinde piese originale, din secolul al XV-lea, realizate în cele mai bune ateliere europene din Mainz, München, Viena, Hamburg. Simţul artistic al celor interesaţi este pe deplin satisfăcut de picturi originale semnate de Gustav şi Ernest Klimt, Franz Match, Dora Hinz, dar şi o serie de copii după pictori celebri. Chiar şi regina Elisabeta îşi are expuse propriile lucrări. Împrejurimile Peleşului sunt uluitoare Nu puţine sunt decoraţiile din piatră, statuile turnate în bronz, toate adăpostite în interiorul somptuosului castel. Uşile au ancadramente din piatră sculptată care se asortează la culoare cu piatra trotuarelor din jurul clădirii. Unele geamuri sunt înnobilate cu vitralii, originale în parte (exemplarele elveţiene şi germane, secolul al XV-lea, al XVIII-lea), altele datează din secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Împrejurimile Peleşului sunt uluitoare - şapte terase decorate cu statuile lucrate de sculptorului italian Romanelli, fântâni sculptate în piatră, vase ornamentale şi marmură de Carara. De asemenea, nu lipsesc din abundenţă decoraţiunile din lemn atât la exterior, cât şi în interior. Simultan cu lucrările care se desfăşurau la şantierul castelului, alte câteva clădiri au fost anexate castelului: Camerele gardianului, Economatul, Foişorul (casa de vânătoare), Grajdurile regale şi Centrala electrică. Vila Şipot a fost construită mai târziu. Vila l-a găzduit, pentru o vreme, pe arhitectul Karel Liman, care a pus la punct planurile de construire a Castelul Pelişor, în stil vienez, reşedinţa viitorului rege Ferdinand I al României şi a reginei Maria. Porţile Peleşului rămân deschise românilor „pentru eternitate“ După abdicarea regelui Mihai, în anul 1947, complexul Peleş a intrat în circuitul turistic. În ultimii ani ai regimului comunist, Nicolae Ceauşescu a închis întreg Peleşul, care devine reşedinţă de protocol. După decembrie 1989, Castelul este reintegrat în circuitul turistic. La ora actuală, Foişorul este, ca şi în trecut, reşedinţă regală, spre deosebire de Economat şi Corpul de Gardă, unde se găsesc hoteluri, restaurante şi terase. După o absenţă de 60 de ani, regele Mihai, împreună cu toată familia regală, s-a întors pe domeniul său din Sinaia, chiar în Ziua Înălţării sau Ziua Eroilor. Regele a spus atunci că porţile Peleşului vor rămâne deschise românilor „pentru eternitate“, aşa cum au fost mereu începând cu anul 1914. „Numai că, de aici încolo, românii nu vor găsi aici doar camere pline cu obiecte de preţ, ci şi oameni vii, o familie care dă sens naţiunii şi amprentă statului român“, a adăugat regele Mihai. Totodată, Casa regală şi-a anunţat intenţia ca o parte din Castelul Pelişor să rămână muzeu, cealaltă urmând să fie reşedinţa familiei.0020