Căsuța sufletelor de la Balcani-Marginea

Un locaș cât o cutiuță. Așa se înfățișează ochilor Biserica „Sfântul Nicolae” de la Balcani-Marginea. Ridicată, după cum indică forma simplă și tiparul arhitectural, în secolul al XVII-lea, aceasta continuă, ca într-o poveste, șirul ctitoriilor miniaturale ale Bacăului, dăltuite în lemn de meșteri de-ai locului.

Numai la Ciolpani și Curița, în tot ținutul Bacăului, mi-a fost dat să văd bisericuțe de lemn atât de mici precum cea de la Balcani-Marginea. Aici, meșterii s-au jucat cu lemnul, i-au dat suflu și viață nouă, l-au așezat în tipare mici, smerite, i-au scris povestea pe o haină simplă, dar atât de frumoasă, de bârne. Odinioară pe Valea Schitului, pârâu ce străbate satul ca să se întâlnească, grabnic, cu apele Tazlăului Mare, aceasta era singura biserică. Aici venea să-și afle liniștea, să-și aciueze gândurile și să vadă de cele ale sufletului toată suflarea de primprejur. Cotind pe ulițele strâmte, pe lângă casele durate prin locuri nu prea prietenoase piciorului, așa ajungeau pe atunci oamenii până la biserică, așa ajung și azi. Străjuit de-a dreapta de un deal lat în spate, încotoșmănat protector de un cordon de salcâmi, locașul își pierde contururile în natură, încât, dacă n-ai ști, ai zice c-a răsărit din tihna pământului.

Altminteri, anul exact al nașterii nu i se cunoaște. „Din ce știm, biserica datează de la 1792. Dar noi nu avem date scrise în acest sens. Singura dovadă palpabilă este o cruce funerară, cu o inscripție în chirilică, pe care este consemnat anul 1797. Acesta a fost și punctul de reper pentru Hortensia Racoviță, care, în «Geografia județului Bacău», amintește de bisericuța din Balcani”, explică părintele Iustin Tănasă, parohul de la Balcani-Marginea.
O altă însemnare din 1919, descoperită pe o Evanghelie a bisericii, tipărită la 1903, pare să ducă, însă, mai aproape de realitatea istorică. Notița a fost lăsată de părintele Iosif Bobulescu, slujitor, la acea vreme, la Trei Ierarhii Iașilor. Acesta, trecând prin aceste locuri, se declară impresionat de frumusețea biseri­cuței și de arhitectura sa și apreciază că ar aparține secolului al XVII-lea sau că ar fi chiar mai veche. Aprecierea nu pare lipsită de temei, dacă luăm în considerare forma inițială, de navă, precum și modul simplu, rudimentar, de cioplire a bârnelor.

Stilul arhitectural

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” de la Balcani-Marginea este construită din bârne de stejar, încheiate în cuie de lemn, pe talpă de stejar și temelie de piatră. La exterior se remarcă turnul-clopotniță, în formă octogonală, decorat cu un brâu median, ce se regăsește și pe trupul bisericii. Tot la exterior pot fi admirate consolele sculptate simplu, „în cap de cal”. Acoperișul, inițial de draniță, lucrat de meșteri ai locului, cunoscuți pe toată valea pentru acest meșteșug, este acum de tablă zincată.
La reparațiile din 1970, corpului inițial al locașului i-a fost adăugat un pridvor și tot atunci pereții de bârne au fost placați pe exterior cu tablă zincată, probabil pentru protecția interiorului. Procedura nu e însă una tocmai potrivită, afectând bârna și dăunând aspectului inițial al locașului. De căptușirea cu această foaie de tablă a scăpat doar brâul median, frumos sculptat, ce poate fi admirat și astăzi, mărturie prețioasă a felului în care va fi arătat biserica la început. Tot la reparațiile din 1970, biserica a fost ridicată pe scripeți și așezată pe o temelie de beton pentru consolidare.

Inventar iconografic de mare preț

La interior, pereții au fost căptușiți cu scândură de brad. Spațiul este mic, intim, pereții sunt gata să se unească într-o îmbrățișare. „Este destul de strâmtă. Sunt 11 metri lungime și doar 5 lățime. Mică, dar are un duh pe care nu-l simți în altă parte”, mărturisește părintele Iustin.
Și aici, ca și la exterior, se remarcă seria consolelor cioplite simplu, „în cap de cal” sau „aripă de înger”. Catapeteasma datează, potrivit unei inscripții, din 1888, însă numele pictorului nu se cunoaște. Din păcate, aceasta nu a fost niciodată restaurată, așa că pictura ar necesita o urgentă primenire. Ceva mai vechi par ușile diaconești, pe care sunt pictate chipurile Sfântului Vasile și Sfântului Ștefan. Bisericuța mai păstrează și un Antimis de la 1802.
Dincolo de starea de pace, de liniște profundă, ce te încearcă odată ajuns înăuntru, peste toate domnește și buna rânduială, grija ca toate lucrurile să fie primenite și îngrijite cum se cuvine. „Oamenii sunt iubitori de biserică. Sunt bucuros că cei din comunitatea noastră au înțeles că dacă înaintașii ne-au lăsat așa lucruri frumoase, datoria noastră este să le conservăm, să le păstrăm și să le transmitem și noi mai departe”, consideră tânărul preot Iustin Tănasă.

Satul drănițarilor

Potrivit istoricului parohiei, satul Balcani-Marginea, sau Balcanii Vechi, cum i se mai spune în zonă, este atestat documentar încă din vremea lui Alexandru cel Bun. Legenda întemeierii așezării spune că aici au venit la început nouă gospodari, dintr-un loc numit Bâlcani. S-au înmulțit apoi, pe Valea Schitului, și-au făcut biserică, iar cătunul încropit a luat denumirea de Balcani. Bătrânii satului povestesc și azi că bălcănenii erau oameni gospodari, drănițari vestiți pentru dibăcia lor. Azi, numai câteva case mai păstrează frumoasele acoperișuri bătute în draniță, iar meșteșugul a pierit încet-încet.
Tot de aceste locuri se leagă și numele unui mare duhovnic și cărturar român, protosinghelul Nicodim Măndiță (1889-1975), cel care a slujit în Parohia Schitu-Frumoasa, din apropiere, și a cărui amintire e încă vie pe toată Valea Schitului.
Vatră de început a Balcanilor, Marginea e azi doar un cătun al comunei Balcani, întins pe circa 3 kilometri pe malul drept al Pârâului Schit. Satul se află la 52 de kilometri distanță de orașul reședință de județ, pe ruta Bacău - Moinești, cotind dreapta în dreptul localității Ardeoani.