Catedrala Patriarhală - mărturii epigrafice

Catedrala Patriarhală istorică și împrejurimile acesteia reprezintă un loc încărcat de cultură și spiritualitate. Dacă zidurile, crucile sau pietrele ar putea vorbi, probabil că ar avea multe evenimente să ne povestească. Cu migală și cu conștiința responsabilității acțiunii sale pentru păstrarea identității și credinței ortodoxe strămoșești, teologul Mihai Grigoriu s-a aplecat asupra tuturor aspectelor vechi care ar putea întregi sau nuanța istoria locului. Astfel că lucrarea „Catedrala Patriarhală - mărturii epigrafice” este rodul mai multor ani de cercetare și documentare al cărui rezultat l-a transpus în cele 124 de pagini ale volumului.

Cartea „Catedrala Patriarhală - mărturii epigrafice”, realizată la inițiativa și cu înalta binecuvântare a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a apărut recent la Editura „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei și cuprinde o minuțioasă documentare despre inscripțiile aflate în patrimoniul Catedralei Patriarhale istorice. Așa după cum arată autorul în Cuvântul înainte, volumul este structurat în două părți și cuprinde mărturii epigrafice din timpul Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu (1654-1714) până în secolul XX. Prima secțiune a lucrării conține prezentarea inscripțiilor care se păstrează în prezent atât în interiorul Catedralei Patriarhale, cât și în vecinătatea acesteia. A doua secțiune prezintă inscripțiile care au făcut parte din ansamblul Catedralei Patriarhale, dar care astăzi nu se mai găsesc. În timpul regimului comunist, planul de sistematizare a Bucureștiului a cuprins și Dealul Mitropoliei, astfel că multe dintre crucile și însemnările istorice au fost mutate în alte zone ale Capitalei sau chiar distruse. 

O minuțioasă descriere a inscripțiilor din patrimoniul Catedralei Patriarhale istorice

Lucrarea menționată cuprinde următoarele 14 capitole: Cele trei cruci de piatră; Monumentul funerar (obelisc) al Mitropolitului Teodosie; Crucea brâncovenească; Cele cinci cruci introduse în pereții interiori ai lumânărarului; Inscripția aflată pe capacul raclei Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucu­reștilor; Inscripția aflată pe racla Sfinților Împărați Constantin și Elena; Pietrele funerare ale Patriarhilor României din interiorul Catedralei Patriarhale; Crucea ridicată spre pomenirea generalului Miloradovici; Pomelnicul ctitorilor Catedralei Patriarhale; Pomelnicul Mitropoliților Țării Românești și al Patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române; Piatra funerară aflată pe mormântul Bălăcenilor; Inscripțiile aflate pe fațadele de vest și est ale clopotniței Catedralei Patriarhale; Inscripția aflată pe peretele frontal al Palatului Patriarhiei; Inscripția aflată pe peretele de nord al Căminului Monahal; Componentele artistice din piatră (care au făcut parte din ansamblul Catedralei Patriarhale, însă astăzi nu se mai găsesc). În recenzia acestui volum voi prezenta doar trei dintre aceste documente mai puțin cunoscute. 

Trei cruci vechi din zone diferite ale țării

Istoria celor trei cruci de piatră aflate în preajma Catedralei Patriarhale este legată de Expoziția Internațională Jubiliară, organizată în parcul „Carol I” în anul 1906. Printre monumente au fost și aceste trei cruci, expuse în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta, a membrilor Sfântului Sinod, a dr. Karl Lueger, primarul Vienei, și a membrilor din Guvernul României. Ele provin din zone diferite ale țării și scot în evidență, prin vechimea lor, cultul, cultura și arta românească. Acestea au fost mutate în preajma Catedralei Patriarhale în anul 1953, cu acordul vrednicului de pomenire Patriarh Justinian. Crucea mare din mijloc, datată 1587, după cum arată teologul Mihai Grigoriu, are pe trunchiul principal o inscripție reliefată, cu scriere uncială slavonă: „Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, Amin. S-a ridicat această sfântă cruce cu hramul și întru ruga și lauda celui întru Sfinți Părintelui nostru Arhiereului și făcătorului de minuni Nicolae de la Mira Lichia, în zilele bine credinciosului și de Hristos iubitorului Io Petru Voevod, fiul lui Pătrașcu Voevod, nepotul lui Radu Voevod. † Și-a făcut această cruce jupânul Badea, comis, și jupânița lui Grăjdana, Radu, Oprea, jupan Dumitru și jupânița lui Anca și... Stanciul Postelnicul și Badea... și Radul, în anul 7095 (1587)”.

Crucea așezată în dreapta celei mari spre Catedrala Patriarhală, datată 1644, din vremea domnitorului Matei Basarab, este sculptată dintr-un singur bloc de piatră calcar organogen. Cea de-a treia cruce, poziționată în stânga celei mari, spre parcul „Grădina Maicii Domnului” al Reședinței Patriarhale, datată 1617, este realizată de „jupân Stoica logofăt și jupâneasa lui Neacșa”, probabil mare logofăt al voievodului Mihai Viteazul.

Monumentul funerar al Mitropolitului Teodosie

Monumentul de artă aflat în preajma Altarului Catedralei Patriarhale, realizat în secolul al XIX-lea, sub forma unei coloane rotunde, de tip obelisc, amintește de trei dintre mitropoliții Țării Românești: Mitropolitul Teodosie (1668-1672; 1679-1708), Mitropolitul Ștefan al II-lea (1732-1738) și Mitropolitul Neofit (I) Cretanul (1738-1754).

Pe partea frontală sunt reliefate trei inscripții: două în alfabetul chirilic, care reproduc textele aflate pe pietrele funerare ale mitropoliților Teodosie și Ștefan al II-lea, și una în limba greacă, a Mitropolitului Neofit (I) Cretanul. Așa după cum arată autorul acestei cărți, scrierile sunt încadrate de margini decorative, cioplite manual. În planul median se găsesc, pe circumferință, frunze cioplite în relief, continuând în partea superioară cu un text în alfabetul actual al limbii române, completat în anul 1875. În vârful acestui monument a fost adăugată, la jumătatea secolului XX, o cruce din marmură albă. Este cunoscut ca Monumentul Mitropolitului Teodosie, deoarece textul aflat pe piatra funerară a acestui ierarh a fost reprodus integral și ocupă spațiul central în această operă de artă sculptată în piatră, comparativ cu textul celorlalți doi ierarhi, despre care se amintește pe scurt.

Pomelnicul Mitropoliților Țării Românești și al Patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române

În paginile volumului „Catedrala Patriarhală – mărturii epigrafice” este prezentat cu detalii și pomelnicul Mitropoliților Țării Românești și al Patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române aflat în pronaosul Catedralei, într-o nișă situată în partea dreaptă. Realizat în anul 1959 dintr-o placă de marmură, pomelnicul are reliefat în registrul superior pe Iisus Hristos - Dreptul Judecător, încadrat de un ornament floral, lucrat după schițele arhitectului D. Ionescu Berechet. În partea de jos, care ocupă spațiul central, se află pomelnicul tuturor Mitropoliților Ungro­vlahiei și perioada de păstorire a fiecăruia, începând cu Sfântul Ierarh Iachint de Vicina (1359-1372) și terminând cu Patriarhul Teoctist (1986-2007). Proiectul a fost întocmit de pictorul I. Stoienescu și executat de sculptorii Ion Dimitriu-Bârlad și Mihail Wagner.

Reperele biografice de la finalul cărții cuprind: izvoare, volume, albume, studii și surse online cercetate de autor, care pot veni în sprijinul celor ce doresc să cunoască mai multe detalii despre aspectele prezentate. Lucrarea realizată de Mihai Grigoriu, administrator al Catedralei Patriarhale, a beneficiat de consultarea științifică a următoarelor persoane: arhim. Paisie Teodorescu, vicar patriarhal; arhim. Antim David, starețul Schitului Măgureanu; protos. Iustin Bulimar, starețul Mănăstirii Plumbuita; acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici; prof. dr. Georgeta Filitti, Maria Camelia Romanowsky, istoric și critic de artă; Alexandra Khlevnoy, director adjunct al Centrului Rus de Știință și Cultură din București.

Pentru persoanele care doresc să cunoască mai multe informații despre frumusețea acestor monumente de artă și valoarea lor istorică, lucrarea „Catedrala Patriarhală - mărturii epigrafice”, scrisă de teologul Mihai Grigoriu, poate fi achiziționată de la Librăria Cărților Bisericești sau de la pangarul Catedralei Patriarhale.