Catedrala Sfântului Dimitrie, bastionul Cetăţii Băniei

Construită în stil bizantin, Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, este una dintre cele mai frumoase biserici ale oraşului Craiova. Păreri neconfirmate documentar plasează existenţa ei în vremea fraţilor Petru şi Asan (1185), a lui Ioan al Cumanilor (1230) sau chiar în timpul marelui domnitor Mircea cel Bătrân. Având în vedere că i se mai zice şi „Băneasa”, epitet folosit târziu (secolele 18-19), s-a crezut că, de fapt, ctitorii ei trebuie să fi fost boierii Craioveşti, bani ai Olteniei. S-a numit „Domnească” pentru că din neamul Craioveştilor, ctitorii ei, s-au tras câţiva domni ai Ţării Româneşti: Sfântul Neagoe Basarab (1512-1521), Matei Basarab (1632-1654) şi Sfântul Constantin Brâncoveanu (1688-1714). După părerea marelui istoric Nicolae Iorga, pe lângă Biserica „Sfântul Dumitru” din Craiova a funcţionat cea mai veche şcoală de preoţi şi dascăli din Oltenia. Din anul 1939, Biserica „Sfântul Dumitru” din Craiova devine Catedrala Mitropolitană a Olteniei.

În decursul timpului, Biserica Băneasa a fost susţinută nemijlocit de banii cetăţii. Lângă ea se aflau casele banilor cetăţii, iar aşezarea nu a fost deloc întâmplătoare: era biserica marilor familii boiereşti, iar totodată făcea parte din sistemul de apărare a oraşului.

Craiova, scaun bănesc, chiar dacă nu a fost niciodată înconjurată de ziduri, a avut totuşi un sistem de apărare bine aşezat, plan din care făcea parte şi Biserica „Sfântul Dumitru”. La Craiova, unde primejdia putea veni numai din sud şi sud-vest, mănăstirile şi bisericile cu rol de apărare au fost amplasate mai ales în această parte a cetăţii.

Începând cu Biserica „Sfântul Dumitru” se distinge vechea linie de puncte de observaţie din oraş către drumul Vidinului şi către vadurile de trecere a Jiului din preajma mănăstirilor Coşuna şi Jitianu, explicaţie justificată deoarece aceste biserici şi mănăstiri au fost construite de domni şi mari bani ai Olteniei, tocmai pentru a asigura apărarea acestui târg cu o vechime pierdută în negura timpului.