Biserica Domnească „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ este cea mai veche biserică şi cel mai vechi monument de arhitectură din Ploieşti, înscris în patrimoniul naţional. Aşezată în partea de est a oraşului, aceasta biserică a fost zidită de domnitorul Matei Basarab (1632-1654) al Ţării Româneşti, în anul 1639, în semn de mulţumire lui Dumnezeu pentru victoria sa asupra voievodului Vasile Lupu, care dorea să-l înscăuneze în Ţara Românească pe fiul său, Ioan. Până atunci, în acest loc existase un vechi schit de maici, în apropierea căruia locuiau primele familii ploieştene atestate de documentele vremii şi se afla cel dintâi cimitir al oraşului Ploieşti. După cum indică documentele Cancelariei domnului Matei Basarab, biserica a fost înzestrată, încă de la ctitorirea sa, cu o vie în dealul Cernăteştilor, cu o moară şi cu o baie.
De-a lungul vremii, apa Dâmbului din apropiere s-a revărsat peste oraş, provocând, astfel, stricăciuni şi la Biserica lui Matei Basarab din estul Ploieştiului de astăzi. De asemenea, desele cutremure, precum şi cele două războaie mondiale, dar şi trecerea timpului au determinat mai multe restaurări, de-a lungul celor aproape patru secole de existenţă.
Astfel, în 1742, biserica a fost restaurată în interior şi la exterior de către negustorul Avram Braşoveanul şi soţia sa, Ilinca. O altă etapă în istoria bisericii o constituie amplele lucrări de restaurare din anul 1787, de care s-a îngrijit Constantin Brăileanu, din Ploieşti.
De asemenea, biserica a fost din nou reparată, în anul 1879, potrivit pisaniei, când „s-a făcut reparaţiunea acestei sfinte biserici, după cum se vede, din ajutorul domnilor orăşeni ploieşteni care se văd înscrişi în condica sinodală cu cei ce au avut bunăvoinţă a o ajuta şi prin ajutorul onorabilei primării, atât în reparaţie, cât şi în regularea salariului lunar pentru întreţinerea sa şi a servitorilor ei, în zilele Mitropolitului Calinic (n.r: Miclescu) şi ale Alteţei Sale Regale, Carol I al României“.
În timpul acestei etape de restaurare, a fost redusă înălţimea zidurilor, a fost răzuită vechea tencuială şi pictura, iar turnul cel mic pentru clopote, din faţă, a fost dărâmat, construindu-se o turlă din lemn pe naosul bisericii.
Acoperişul mistuit de incendiu
Numeroasele bombardamente din timpul celor două războaie mondiale, precum şi cutremurul din anul 1940 aveau să aducă acest sfânt lăcaş în stare de ruină.
„Abia în anul 1971, prin purtarea de grijă a patriarhului Iustinian Marina, cu ajutorul financiar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, al Departamentului de Stat al Cultelor şi al Protoieriei Ploieşti, dar, mai ales, prin contribuţia benevolă şi prin eforturile personale ale credincioşilor din parohie, s-a început restaurarea acestui monument istoric. Cu acest prilej, zidurile bisericii au fost readuse la înălţimea lor iniţială, acoperişul - refăcut, în totalitate, din şindrilă, pereţii au fost tencuiţi, atât în interior, cât şi în exterior. De jur împrejurul bisericii şi la intrare au fost turnate dale din beton, iar curtea a fost împrejmuită cu gard de fier pe soclu din beton“, ne explică pr. Augustin Pârlea, preot co-slujitor la această biserică, care s-a îngrijit şi de aparaţia primei monografii a acestui sfânt lăcaş.
Tot în aceşti ani, biserica a fost pictată în tehnica „fresco“ de către pictorul Vasile Pascu, din Focşani. La 10 august 1978 lucrările de restaurare luau sfârşit, aceasta şi datorită strădaniei exemplare a preotului paroh din acea vreme, Constantin Dobrescu.
Din nefericire, în anul 1984, un incendiu puternic a izbucnit, mistuind întreg oraşul şi afectând, astfel, şi Biserica Domnească.
Înnoirea şi împodobirea
Odată cu numirea ca paroh a preotului Ion Pârlea, Biserica Domnească din Ploieşti a cunoscut un amplu proces de restaurare, menit să-i redea aura voievodală de odinioară. După cum ne mai spune preotul Augustin Pârlea, fiul preotului paroh, în numai şapte ani, au fost realizate lucrări deosebite, dintre care amintim: spălarea în întregime a picturii interioare şi exterioare, lucrare executată de pictorul Alexandru Mişca din comuna Bucov, judeţul Prahova; realizarea unei noi catapetesme şi a stranelor din lemn de stejar; înzestrarea bisericii cu obiecte noi de cult (sfinte vase, policandre, cruci, sfeşnice, veşminte preoţeşti). De asemenea, a fost repusă în valoare icoana Maicii Domnului cu trei mâini, existentă în biserică încă din vremea lui Matei Basarab. „Îmi amintesc că atunci când am propus să ferecăm în aur şi argint această icoană, femeile din biserică şi-au scos din urechi cercerii din aur şi inele de pe deget, dăruindu-le Maicii Domnului“, mărturiseşte pr. paroh Ion Pârlea, un om modest şi harnic, adevărat exemplu pentru enoriaşi. Au fost ferecate în aur şi argint, de asemenea, icoana Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a Sf. Ioan Botezătorul, a Maicii Domnului îndurerate, precum şi a Sf. Ier. Nicolae.
Tot în aceşti ani, biserica a fost dotată cu o staţie de amplificare, s-a amenajat pangarul, s-a ridicat un altar de vară în curtea bisericii, lângă „nucul lui Matei Basarab“ şi s-a refăcut gardul împrejmuitor, înălţându-se o poartă în stil maramureşean, precum şi o troiţă în cinstea Eroilor Neamului.
„Nu au fost neglijate nici măsurile de siguranţă a acestui monument istoric, biserica fiind dotată cu un sistem de alarmă, refăcându-se atât geamurile, cât şi grilajele acestora şi ale intrărilor. Pe timp de iarnă, încălzirea interioară a lăcaşului de cult este asigurată prin intermediul unei centrale termice proprii“, continuă pr. Augustin Pârlea.
Aşezământ social-misionar
Alături de lucrările de înnoire a bisericii au fost refăcute, în totalitate, casa parohială şi clopotniţa şi au fost amenajate lumânărarul şi dependinţele din jurul bisericii. Curtea a fost înfrumuseţată prin plantarea mai multor sute de arbori şi flori, prin amplasarea a 50 de bănci din lemn pe suport metalic şi prin asigurarea iluminatului pe timp de noapte, cu ajutorul mai multor stâlpi electrici. În partea din faţă şi împrejurul bisericii, curtea a fost pavată cu dale noi din beton. „Să fi văzut cum arăta biserica acum 10 ani! Aici, în curte era un spaţiu în care se depozitau gunoaiele oraşului şi s-au scos vreo 25 de basculante mari, de 20 de tone, cu gunoi. La fel, şi dependinţele din spate erau în stare jalnică şi continuăm, însă acum ne concentrăm mai mult pe ridicarea aşezământului social“, adaugă preotul co-slujitor de la biserica „Sfinţii Apostoli petru şi Pavel“, din Ploieşti, care a ţinut, în mod deosebit, să precizeze că toate aceste lucrări de restaurare şi înfrumuseţare au fost posibile, în primul rând, datorită sprijinului acordat de credincioşii parohiei, „care au răspuns cu dragoste şi devotament la chemarea sfântă a Bisericii“.
După aceste lucrări de restaurare, biserica a fost resfinţită la 14 mai 2000.
În anul 2006 s-au pus bazele Aşezământului Social-Misionar „Vasiliada“, care, până la construcţia unui sediu, funcţionează mai restrâns, în casa parohială.
Centrul Social-Misionar „Vasiliada“ va cuprinde o cantină socială, un cabinet medical, o farmacie, o bibliotecă cu sală de lectură şi o sală multimedia destinată conferinţelor şi simpozioanelor cu tematică creştină.
▲
Obiecte de patrimoniu
În interiorul bisericii, se pot distinge, pe zid, picturi vechi de sfinţi, datând de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Deasupra uşii care duce către pod a fost descoperită, se pare, sabia de luptă a voievodului Matei Basarab, încrustată în perete.
De asemenea, în dalele pardoselii naosului, în apropierea zidului dinspre miazănoapte al bisericii, a fost descoperită o piatră funerară, uzată de vreme, pe care se afla sculptată pajura bicefală, însemnul heraldic medieval al familiei boiereşti a Cantacuzinilor, loc în care cu siguranţă îşi doarme somnul de veci vreun membru al acestei familii domnitoare.
De la Biserica Domnească din Ploieşti provin importante obiecte de patrimoniu istoric naţional. Printre acestea, menţionăm: clopotul, datând de la 1794, dăruit de Samuil ieromonahul, aflat şi astăzi în clopotniţa bisericii; un potir de argint pe care este inscripţionat numele domnitorului Matei Basarab şi anul ctitoririi bisericii voievodale (1639); potirul de argint suflat cu aur, danie a negustorilor lipscani şi braşoveni (1818).
De asemenea, acestei biserici îi aparţine şi un Evangheliar cu scoarţă superioară de catifea, având reprezentaţi pe Maica Domnului, pe Sfântul Ioan Botezătorul şi pe cei patru Evanghelişti. Lucrarea realizată în relief, pe fond aurit, a fost dăruită bisericii de ieromonahul Gherasim. Parte din aceste obiecte se află în custodia muzeului de la Mănăstirea Ghighiu şi în colecţia Muzeului de Istorie al municipiului Ploieşti.
