Laureată a mai multor concursuri naţionale importante, între care titlul de profesor preuniversitar al anului 2011, pentru doamna Daniela Ceredeev cuvântul performanţă a devenit un pseudonim. Profesoara a reuşit să acceadă la drumul presărat cu lauri al campionilor, prin muncă şi talent, din anonimatul unui sat de munte care, graţie domniei sale, a devenit punct de reper pe harta europeană a responsabilităţii sociale, datorită unei idei unice pe care a dezvoltat-o la nivel local, cu rezultate remarcabile asupra întregii comunităţi.
În urmă cu mai bine de 20 de ani, când l-a însoţit pe părintele Dan Ceredeev în misiunea pastorală ce i-a fost încredinţată în Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae“ din localitatea suceveană Ciumârna, comuna Vatra Moldoviţei, primul sentiment pe care l-a trăit tânăra preoteasă atunci a fost că Dumnezeu S-a rătăcit în acele locuri. Venită din centrul universitar ieşean, unde a predat mai mulţi ani, într-un sătuc de munte, ai cărui oameni vorbeau amestecat, şi în română, şi în ucraineană, în care singura instituţie de cultură era Şcoala cu clasele I-IV, fără un acoperiş sigur deasupra capului, prof. Daniela Ceredeev nu a făcut cale întoarsă, ci a luat totul ca pe o formă de apostolat. Greutăţile inerente ale începutului au fost depăşite odată cu venirea pe lume a celor doi copii, Emilian şi Anastasia, care au prins rădăcini adânci în acest pământ de la poalele muntelui Runcu, despre care, astăzi, mama Daniela şi-a schimbat părerea şi-l vede ca pe „un loc binecuvântat de Dumnezeu, pe care, la început, îl simţeam ca o cruce mult prea grea pentru cât eram noi de pregătiţi în momentul acela. Dar am crescut odată cu parohia şi acum nu-mi pot imagina viaţa fără Ciumârna“.
Absolventă a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, prof. Ceredeev a predat mulţi ani disciplina religie şi continuă să o facă cu aceeaşi pasiune, chiar dacă ţine cursuri şi ca profesoară de limba şi literatura română. Cu o forţă intelectuală de nestăvilit, nu se rezumă doar la activitatea şcolară, ci caută să se implice în cât mai multe îndeletniciri: „Încerc în fiecare zi să mă depăşesc pe mine, să răspund nevoilor celorlalţi şi să anticipez cumva ceea ce ar avea ei nevoie. Mi-a plăcut întotdeauna să ştiu de toate, să nu fiu luată prin surprindere. Nu mi-am dorit să fiu cunoscută. Am vrut doar ca aceia care mă cunosc în viaţa de zi cu zi să poată învăţa ceva de la mine şi să spună despre mine că am produs o schimbare pozitivă în viaţa lor. Dacă ei fac ceea ce trebuie şi dacă sunt realizaţi, pentru mine e foarte important.“
Cu perfecţionismul ce o caracterizează, reuşeşte să împace slujirea ca preoteasă, mamă şi soţie cu profesia de pedagog, mentor şi trainer, pe care le consideră ca fiind „feţe ale aceluiaşi întreg. Eu sunt aceeaşi şi slujirea mea e aceeaşi, doar că îmi manifest iubirea faţă de familia mea, faţă de elevi, colegi şi enoriaşi ai parohiei în moduri diferite“.
De asemenea, doamna Ceredeev spune că rolul preotesei în comunitatea parohială este, uneori, chiar mai greu decât misiunea preotului, deoarece acesta „are un anumit statut, nu trebuie să şi-l câştige, pe când preoteasa trebuie să dovedească că merită să fie model pentru ceilalţi, că poate fi mamă, soţie şi profesionistă în acelaşi timp. Dacă preotul are armura duhului, preoteasa e privită cumva mai laic, deoarece oamenii au tendinţa de a vedea şi de a amenda aproape orice“.
„M-am bucurat că s-a vorbit despre satul nostru în celălalt capăt al Europei“
Compensarea lipsei de orizont cultural la nivel local. Acesta a fost punctul de plecare în efortul familiei preotului Dan Ceredeev când a pus pe picioare, în urmă cu cinci ani, Asociaţia „Proiect Pro Europa“, ale cărei activităţi se adresează cu precădere copiilor şi tinerilor, însă îşi găsesc loc în buna desfăşurare a proiectelor, iniţiate de organizatori, şi femeile, şi bărbaţii din Ciumârna. Nici bătrânii satului nu sunt uitaţi de tinerii voluntari ai asociaţiei pe care îi vizitează frecvent la domiciliu şi le dau o mână de ajutor în treburile gospodăriei.
Centrul de Dezvoltare Locală Ciumârna este cel mai important proiect al Asociaţiei „Proiect Pro Europa“ (finanţat prin Granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România), care a dat rezultatele cele mai vizibile. Funcţionează din anul 2012 şi, la ora actuală, este singurul centru local de dezvoltare din România. A fost preluat ca model în multe localităţi din ţară, dar cu un alt specific.
Potrivit coordonatoarei de voluntari, profesoara preferată a copiilor de toate vârstele din localitate, proiectul Centrul de dezvoltare locală Ciumârna constă în organizarea unui spaţiu multifuncţional (ludotecă, minibibliotecă, sală de training şi spaţiu expoziţional pentru concursuri şi ateliere de creaţie plastică, handmade-uri, reciclare, recondiţionare), destinat activităţilor tinerilor voluntari din Grupul local de tineret „4 Kids“ şi accesibil tuturor copiilor şi tinerilor din comunitate. Săptămânal, se organizează activităţi educative diverse: zile de joacă pentru copii, pe categorii de vârstă (3-6 ani, 7-10 ani, 11-14 ani); jocuri interactive de autocunoaştere şi comunicare pentru tinerii de 14-16 ani; sesiuni de formare personală/profesională pentru tinerii şomeri sau pentru tinerii care au abandonat timpuriu şcoala; campanii de informare pe tema democraţiei participative şi combaterea discursului instigator la ură; campanii de informare pe teme diverse de sănătate şi prevenţie medicală; workshopuri de meşteşuguri specifice zonei (încondeiat ouă, sculptură în lemn, confecţionat măşti tradiţionale, pictură pe sticlă şi culinărit tradiţional), cu participarea meşterilor populari din zonă; ateliere de creaţie plastică, handmade-uri, reciclare, recondiţionare; vizionări de filme documentare, urmate de dezbateri pe diverse teme de interes. Activitatea Centrului de Dezvoltare Locală se desfăşoară, în mare parte, pe bază de voluntariat. În total sunt 72 de voluntari, din judeţ, iar participanţi, în medie, sunt 70, 80 de copii.
Privind-o într-una din întâlnirile de la Centrul de Dezvoltare Locală, realizez cât de multă pasiune, energie şi dragoste pune în fiecare copil. Trăieşte prin aceştia toţi şi prin cei 140 de micuţi de la Aşezământul de copii „Sfântul Ierarh Leontie“ al Mănăstirii Bogdana, Rădăuţi, care o strigă „mama Dana“ şi cu care păstrează o legătură permanentă.
„Ceea ce mă împlineşte este bucuria celorlalţi, fie că sunt copii, adulţi sau bătrâni. Eu mi-am găsit locul şi mă simt împlinită aici. Simt că fac ceea ce trebuie“, îmi zâmbeşte preoteasa, ca şi cum mi-ar fi citit gândurile.
La finalul întâlnirii, doamna Daniela Ceredeev mi-a împărtăşit o dorinţă pe care, după cum a demonstrat până acum, o va transforma, cât de curând, într-un vis împlinit: „Fiecare an al nostru a însemnat măcar 4, 5 proiecte, dar Centrul de Dezvoltare rămâne proiectul cel mai mare. Îmi doresc să putem face o reţea de asemenea centre de dezvoltare în satele din România, măcar câte unul în fiecare judeţ. Dacă într-un sat mic am reuşit să mişcăm lucrurile, atunci se poate oriunde! Cred că în cele mai îndepărtate locuri din ţara asta se pot face asemenea centre care să funcţioneze cu resurse minimale. Dacă nu ne aplecăm asupra locului în care trăim şi nu-i valorificăm resursele, şansa să facem ceva durabil nu prea există.
Într-o conferinţă de responsabilizare socială, mi-a plăcut foarte mult ce s-a spus: «Proiectul Centrul de Dezvoltare Locală Ciumârna a pus Ciumârna pe harta europeană a responsabilităţii sociale». Am fost foarte bucuroasă că despre un sat - pe care nu-l ştia mai nimeni sau pe care îl ştiau foarte puţini - s-a vorbit până în celălalt capăt al Europei ca un model de dezvoltare pe speze proprii.“
„Cel mai tulburător moment în care Sfântul Nicolae ne-a dat un semn“
Ataşată de pământul care a adoptat-o ca pe o fiică aleasă, înnobilată cu multe daruri ce le revarsă cu dărnicie peste oamenii locului, preoteasa Daniela Ceredeev consideră că a rămas în acest spaţiu pitoresc „din mila lui Dumnezeu şi pentru că aşa a vrut Sfântul Nicolae“. De altfel, sfântul ocrotitor al parohiei din Ciumârna a fost şi rămâne un sfătuitor ales şi un grabnic ajutător al familiei preotului din sat. Faptele minunate pe care acesta le-a îndeplinit sunt grăitoare în acest sens. Una dintre ele, relatată de prof. Daniela Ceredeev, atestă grija sfântului pentru oamenii cuminţi şi buni care îi dovedesc iubirea prin faptele lor: „Eram cu un grup de copii la Olimpiada de meşteşuguri tradiţionale, la Suceava. Copiii erau îmbrăcaţi în costume populare şi ne-am hotărât să mergem să ne închinăm la moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Pentru că era foarte cald, copiii şi-au lăsat bundiţele cu dihor, de 40 de milioane bucata, în maşină. Am intrat, ne-am închinat, a fost înălţător. Când am ajuns în parcare, maşina era spartă, iar costumele populare şi bundiţele a doi dintre copii dispăruseră. Cei mici au început să plângă şi noi nu am putut decât să spunem: «Sfinte Nicolae, acum dă un semn!» Am plecat din parcare, nu am chemat poliţia, iar în drum spre casă ne-am abătut prin centrul oraşului pentru a trece şi pe la Biserica Domniţelor. Din maşină, am văzut pe stradă un bărbat mergând, care avea în mână sacoşele cu costumele populare ale copiilor noştri. Bărbatul, bolnav psihic, se ducea să le vândă în autogară, iar în momentul în care ne-am apropiat de el, le-a lăsat şi a fugit. Deşi sunt ani de atunci, această întâmplare a fost cel mai tulburător moment în care Sfântul Nicolae ne-a dat un semn clar că a fost lângă noi.“
