Centrul „Acoperământul Maicii Domnului” din Cluj-Napoca

Asociaţia filantropică „Christiana” Cluj-Napoca, aflată sub patronajul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, cuprinde diverse activități de asistenţă socio-medicală și educaţională pentru persoane aflate în situaţie de risc social. Între acestea, Centrul de servicii „Acoperământul Maicii Domnului” derulează un proiect de prevenție a abandonului copiilor între 0 și 3 ani și oferă consiliere și sprijin pentru părinți și copii.

O casă dintr-o zonă liniştită a Clujului este locul în care vieţile haotice şi zbuciumate ale unor persoane ajung la un liman de pace şi se îndreaptă spre ţărmuri din ce în ce mai senine, datorită sprijinului pe care îl găsesc aici. Aflată în apropiere de apele Someşului, care traversează Clujul, casa a fost cumpărată de un cuplu de misionari ortodocşi americani în anul 2001, cu scopul de a adăposti copiii orfani. O lume întreagă a fost zguduită după 1989 de imaginile din orfelinatele groazei, iar oamenii cu suflet mare au sărit atunci în ajutor. După ce s-a cumpărat casa, au fost primiţi aici copii abandonaţi în maternităţi şi în spitale, fiind îngrijiţi de personal calificat până când cei mici ajungeau în familii, prin adopţie sau în sistemul de plasament.

Casa de tip familial a primit hramul „Acoperământul Maicii Domnului”. În aprilie 2005, aşezământul s-a închis odată cu schimbarea legislaţiei privind instituţionalizarea copiilor, însă pentru că aici erau deja resursele specializate pe domeniul îngrijirii copilului, în iulie 2005 s-a deschis Centrul de zi „Acoperământul Maicii Domnului”, care a primit în scurt timp acreditare, iar în 2008 serviciul a fost licenţiat şi considerat de autorităţi un exemplu de bună practică în ceea ce priveşte serviciile de prevenire a abandonului copilului şi de promovare a drepturilor copilului. Din 2008, Centrul „Acoperământul Maicii Domnului”, coordonat de Ancuţa Frantz, dezvoltă şi partea de servicii de consiliere pentru reintegrarea socio-profesională a familiei monoparentale.

Prevenirea abandonului

Laura Paşca, psiholog şi şef de centru, a cunoscut acest centru ca voluntar, chiar din anul 2001. „Lucram pe vremea aceea ca educatoare, la început erau aduşi maximum şapte copilaşi, care stăteau aici, încă din primele zile de viaţă, zi şi noapte, până când li se găsea o măsură de protecţie socială şi mergeau în familii. Toţi copiii care au păşit prin această căsuţă au ajuns în locuri sigure, adoptaţi, reintegraţi în familie sau daţi în plasament la asistenţi maternali.”

Din 2005, după schimbarea legislaţiei, cazurile copiilor care veneau din spital nu au mai putut fi primite, astfel că, având echipa formată, cu tot personalul calificat pentru munca de îngrijire a copilului, în colaborare cu Direcţia pentru Protecţia Copilului, s-a dezvoltat programul destinat familiilor aflate în risc de a-şi abandona copiii. S-a menţinut palierul de vârstă între 0 și 3 ani, cu cea mai mare vulnerabilitate în ceea ce priveşte abandonul, serviciile fiind orientate către familiile monoparentale, cu mame care îşi cresc singure copiii, mame marginalizate, aflate în dificultate. Dintre acestea, unele provin din instituţii de ocrotire, fără model parental, cu un istoric al abuzului fizic şi emoţional, mame minore, care îşi neglijează igiena, sănătatea, educaţia. Toate eforturile echipei de aici sunt direcţionate spre prevenirea abandonului, a separării copilului de mamă. Echipa este ca o mamă colectivă, o familie mai mare pentru mamele aflate în dificultate, care nu ştiu şi nu pot să ofere îngrijire şi dragoste copilului lor.

Aşa cum au arătat psihologul Laura Paşca şi asistenta socială coordonatoare Mihaela Stânceanu, aceste mame vin de cele mai multe ori cu un istoric al abuzului fizic şi emoţional, care nu cunosc afecţiunea şi nici nu ştiu să o ofere copiilor.

Copiii sunt îngrijiţi, mamele-ajutate

La centrul de zi vin zilnic în jur de 10 copii cu vârste între 0 și 3 ani, care sunt îngrijiţi, spălaţi, hrăniţi, trataţi de diferite afecţiuni, atunci când este necesar. Aceștia iau parte la activităţi individuale, recreative, educative, de socializare. Se adaugă alte câteva zeci de copii cu vârste între 3 și 6 ani care vin săptămânal şi care sunt susţinuţi să meargă în grădiniţe şi centre de stat şi ale căror mame beneficiază de consiliere şi sprijin. „Majoritatea cazurilor care ajung, atât la centrul de zi, cât şi la cel de sprijin şi consiliere, sunt direcţionate spre noi de Direcţia pentru Protecţia Copilului, de Departamentul de Asistenţă Socială din cadrul primăriei, de alte organizaţii, de parohii, de cabinete de medicină de familie cu care noi colaborăm. În centrul de zi, cei mici ajung chiar şi de la 3 luni, ceea ce nu se întâmplă nici în creşe. Rămân aici cât este nevoie, nu părăsesc centrul fără să fie integraţi în sistemul educaţional de stat”, a spus Laura Paşca.
Copiii beneficiază zilnic, în intervalul orar 6:00-18:00, de activităţi de îngrijire: „Atunci când vin aici sunt schimbaţi de hainele lor de acasă, sunt îmbăiaţi, pentru că vin din familii în care este neglijată igiena. Mulţi copii au probleme medicale și de aceea un medic voluntar cu care colaborăm vine săptămânal şi le monitorizează starea de sănătate, oferindu-le tratament la nevoie. Avem şi campanii de imunizare pe care le respectăm cu stricteţe. Copiii mănâncă, dorm, se joacă. Vara, în grădină, au loc tot felul de activităţi, primim şi vizite de la copii din alte grădiniţe”, a spus asistenta socială Mihaela Stânceanu.

Echipa care se ocupă de copii şi de mame este formată din 12 persoane, cu tot cu personalul administrativ, incluzând educatoare, asistent social, psiholog, medic, bucătar, preot pentru asistenţa spirituală. Preotul, medicul şi o educatoare sunt voluntari. Preotul participă de obicei la grupurile de sprijin care au loc săptămânal, pentru că unele mame doresc să discute şi probleme de natură spirituală, deşi înainte de a veni la centru unele nu au fost niciodată la biserică sau nu au vorbit cu un preot. Mamele sunt încurajate să îşi dezvolte această latură spirituală.

„La întâlnirile individuale şi de grup le ajutăm să îşi dezvolte abilităţile de independenţă personală, de creştere a copilului, de îngrijire, de ataşament. Unele mame au tulburări de comportament, de ataşament, pentru că au la rândul lor un istoric. Le învăţăm să îşi îmbrace adecvat copilul, să îl îngrijească cum trebuie, să îi ofere asistența medicală de bază prin vizite la medic. Le ajutăm să îşi dezvolte abilităţile de asumare a copilului, unele sunt inconsecvente în ceea ce priveşte relaţia cu copilul, iar altele nu ştiu să îşi arate afecţiunea, pentru că nici ele nu au primit-o. Pentru a interveni un pic în relaţia mamă-copil trebuie făcut un demers în primul rând în ceea ce priveşte relaţia lor cu ele însele, iar acolo este mult de lucru, atât cât te lasă ele”, a spus psihologul Laura Paşca.

Asistenta socială Mihaela Stânceanu subliniază că „totul depinde de cooperarea mamei. Dacă ea nu lucrează, nu are nici o sursă de venit şi nu a avut niciodată un program pe care să ştie să îl respecte, nu are nici o reţea de suport, intervine o parte grea a muncii. În timp ce psihologul lucrează cu ea, în acelaşi timp lucrează şi asistentul social, astfel că, în funcţie de ce a învăţat, ce ştie să facă, cât poate, începem să îi căutăm un loc de muncă, o ajutăm să se încadreze acolo, să înveţe cum să menţină un loc de muncă, cum se respectă un orar de muncă, cum să se adreseze colegilor, şefului, pentru că multe nu au lucrat niciodată. Pe unele dintre mame le-am trimis la cursuri de calificare, doar că nu toate au timp să şi înveţe și să asigure sursa de venit, fiind unicul întreţinător. Este un balet etern între nevoile ei şi nevoile copilului, dar de asta spuneam că dacă mama e serioasă, mergem cu copilul la centrul de zi până la vârsta de 3 ani. Atunci când sunt cazuri în care nu merge nicicum, contractul nostru se opreşte, o referim către alte servicii, pentru că nu ne adresăm doar copilului, ci întregului, mamei şi copilului”. Laura Paşca a adăugat că sunt situaţii în care la unele mame apare tendinţa de a-şi pasa responsabilităţile, ceea ce nu este ceva de încurajat: „Rostul nostru este de a suda relaţia mamă-copil şi încercăm să o facem pe ea mai responsabilă”.

Sprijin pentru sute de mame şi copii

De la centrul de zi, copilul este direcţionat la o creşă sau grădiniţă de stat, dar personalul centrului continuă monitorizarea acestuia, în timp ce mama este sprijinită în continuare. „Încurajăm traseul şcolar al copilului, de a merge la grădiniţă pentru că acolo învaţă, stă într-un mediu în care este cald, primeşte mâncare, este pregătit pentru şcoală. Noi le suportăm cheltuielile pentru grădiniţă, o parte, nu integral, tocmai pentru a le responsabiliza pe mame. Le oferim un pachet lunar cu alimente neperisabile şi perisabile, făină, zahăr, ulei, carne, lactate, produse de igienă, îmbrăcăminte, încălţăminte, jucării, rechizite, ce au nevoie, în funcţie de resursele pe care le avem. Participăm cât putem la efortul lor de a-şi ţine copilul”, a spus Mihaela Stânceanu.

Prin centrul de zi, trecând apoi spre centrul de consiliere, au fost până acum 198 de copii, din 2005, iar punctual au mai fost ajutaţi încă 200-300 de copii, împreună cu aparţinătorii lor.

„Aproape jumătate din fondurile de care avem nevoie continuă să vină de la Centrul misionar creştin ortodox din Statele Unite, în rest ne străduim să adunăm cât mai mult din comunitatea locală. Avem şi un mic sprijin de la Consiliul local, care, de exemplu, anul acesta ne-a acoperit salariul unui asistent social, în alt an, Consiliul local a acoperit utilităţile. Sunt câteva firme locale care ne ajută, mai avem campanii pe care le iniţiem în şcoli şi licee, ne susţine şi Parohia «Buna Vestire» din cartier, care organizează câte o colectă de alimente de două ori pe an. Alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte mai primim de la persoane fizice. De câţiva ani avem o activitate în plus, un atelier de creaţie. Facem acolo obiecte decorative, beneficiind de sprijinul unor voluntari”, a spus Mihaela Stânceanu.

Grupul de suport

De la centrul de zi, copiii sunt îndrumaţi spre grădiniţă, iar acestora li se mai adaugă şi alţi copii, cu vârste între 3 și 6 ani, care ajung aici prin diferite recomandări. La rândul lor, mamele acestor copii sunt consiliate. O parte sunt dintre cele care au primit suport la centrul de zi, altele preluate şi consiliate, ajutate, odată cu copiii lor de 3 și 6 ani. Grupul de consiliere se întâlneşte săptămânal, împreună cu copiii, astfel că s-a dezvoltat şi o activitate de club pentru cei mici, care desenează, cântă, spun poezii. Pentru ei s-au organizat ieşiri în oraş, excursii, aniversări, serbări. „În relaţia cu mamele nu aşteptăm mulţumiri, mai degrabă dorim să vedem transformările şi ne bucură atunci când o mamă face schimbări pe care poate nici noi nu le-am fi preconizat. Am cunoscut mame iniţial analfabete care, la final, la externare, aveau patru clase făcute prin programul «A doua şansă», fiind bucuroase că puteau să îşi ajute copilul la şcoală, în clasa pregătitoare. O mamă este acum la a doua facultate, ea a ajuns la centru într-un impas existenţial foarte mare pe plan personal şi pe plan profesional. Acum nu ştie din câte servicii să aleagă. Astfel de exemple sunt arătate la grupul de suport, ca model pentru celelalte mame. Venind la noi, unele şi-au cizelat comportamentul, limbajul, vestimentaţia, atitudinea. Aceste lucruri ne bucură! Ne mulțumim cu orice câştig, cât de mic, pentru noi este o realizare. Schimbarea vine în măsura în care doresc şi ele acest lucru”, a spus Laura Paşca.

Astfel, deşi partea de creştere şi îngrijire a copilului este o sarcină plină de responsabilităţi, lucrul cu mamele este partea cea mai complexă a activităţii de la Centrul „Acoperământul Maicii Domnului”. „Majoritatea mamelor pe care le avem aici au avut copil dintr-o sarcină pe care nu au dorit-o, iar prezenţa copilului suprapusă peste problemele pe care deja le au le face pe unele să se gândească să renunţe. Noi am încercat să le arătăm şi părţile bune ale vieţii cu copilul alături. Aici ele văd cum copilul este îngrijit şi iubit de personal, iar faptul că nu stau permanent cu copilul le dă ocazia să iasă un pic din situaţie şi să aibă timp de reflecţie. Sunt vulnerabile, caută aprobarea, susţinerea și dragostea noastră, a tuturor. Astfel, intervenţia noastră devine uneori pompieristică, pentru că viaţa lor nu este o linie continuă, tot timpul se mai adaugă câte ceva. Devii un fel de salvator, un susţinător”, a spus Laura Paşca.