În zilele noastre, una dintre cele mai delicate probleme ale societății, în rezolvarea căreia se implică Biserica, o reprezintă copiii lipsiți de afecțiune, care se confruntă cu nevoi de ordin financiar, sunt singuri, trăiesc în familii monoparentale sau au părinții plecați la muncă în străinătate. Pentru această categorie, cea mai mare dificultate o reprezintă înțelegerea lor, modul în care pastorația va izbuti să le ușureze povara și suferința sufletească, pentru că, dincolo de probleme, copiii în cauză sunt făpturi sensibile, hăruite cu daruri care compensează, în chip minunat, lipsurile şi neputințele.
Centrul de zi pentru copii „Sfântul Nicolae"-Filiaşi, instituție administrată de ONG-ul Asociația „Vasiliada” a Mitropoliei Olteniei, este unul din „laboratoarele” Bisericii în care un colectiv inimos de specialiști lucrează la rezolvarea problemelor copiilor care îl frecventează, la identificarea și valorizarea calităților lor, în așa fel încât fiecare să-și dezvolte abilități practice și de viață independentă.
Când l-am vizitat, primul lucru care ne-a atras atenția a fost un desen de mari dimensiuni expus pe peretele holului de la intrare: un uriaș pom ale cărui ramuri erau încărcate cu o droaie de steluțe de zăpadă. Un simbolic pom al vieții care rodește „fructe” de lumină, tot atâtea daruri pe care Dumnezeu le-a așezat tainic în sufletele sutelor de copii care au trecut pragul instituției în cei 12 ani de activitate.
Un loc unde nu există deznădejde
Cunoaștem de la Sfinții Părinți că nici o întâmplare din viața omului nu se află în afara proniei lui Dumnezeu. Mai ales în cazul copiilor cu probleme, față de care Mântuitorul Hristos arată o dragoste aparte: „Cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte” (Matei 18, 5). Iată de ce toți cei care trăiesc în preajma unor asemenea copii nu ar trebui să deznădăjduiască vreodată, să-i abandoneze, să-i neglijeze, să-i facă să sufere în vreun fel, căci până la urmă, cu fiecare dintre ei Creatorul are un plan profund, spre care dorește să îndrepte lucrurile, în așa fel încât toți să ajungă la fericirea veșnică, uneori chiar și prin suferințe trecătoare. Acest adevăr este bine cunoscut de cei care se ocupă de copiii cu probleme sociale care frecventează zilnic Centrul de zi din Filiași. „Această instituție funcționează de 12 ani, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Irineu. Aici desfășurăm activități pentru și cu copii. În toți acești ani am lucrat cu peste 700. Unii dintre ei participă de doi-trei sau patru ani la activitățile noastre. Astfel le putem oferi servicii de calitate pentru o lungă perioadă de timp, sprijin material (rechizite, seturi de curățenie și alimente ș.a.) și educațional, consiliere psihologică de grup și individuală. Copiii sunt împărțiți în două grupe de lucru: cea mică, a cărei activitate începe la ora 11:30 și durează până la ora 16:00, și grupa mare, în care sunt copii cu vârste cuprinse între 10 și14 ani, care funcționează de dimineață. În cadrul acesteia facem temele pentru școală și activități didactice. Toți copiii care frecventează centrul sunt cazuri sociale, fiecare dintre ei având câte o problemă. În ultimii ani ne confruntăm cu o realitate deosebită: din ce în ce mai multe cupluri se destramă, copiii trăind în familii monoparentale, în care duc lipsa afecțiunii, mai ales a tatălui, dar se confruntă și cu probleme financiare. De aceea au nevoie de sprijinul nostru educațional și material. Colectivul nostru numără patru angajați, care se ocupă de toate activitățile: eu sunt coordonator, un educator, un psiholog și un asistent social. Copiii vin zilnic la centru, lucru foarte benefic pentru ei, pentru că le putem oferi servicii de înaltă calitate pe termen îndelungat, motiv pentru care se văd și rezultatele mult mai bune la învățătură. În proporție de 80 la sută dintre ei primesc burse de merit la școală, dar și burse lunare în cadrul centrului social din partea Asociației «Vasiliada». Astfel îi sprijinim în procesul educațional și îi încurajăm să participe permanent la activitățile noastre. De asemenea, ei primesc aici și o gustare: lapte cald, fructe, dulciuri şi altele. Trebuie să subliniez marele rol pe care îl îndeplinește Biserica în această formă de asistență socială. Ea facilitează contactul și comunicarea directă cu preoții care vin către noi. Mulți inițiază acțiuni de donații, de activități în parteneriate. De pildă, părintele Daniel Vopsitoru, de la Parohia Valea Fântânilor, din comuna Braloștița, județul Dolj, soțul meu, vine frecvent și desfășoară aici activități cu copiii. A fost mulți ani voluntar în cadrul Asociației «Vasiliada». La fel procedează și părintele Mihail Florin, președintele asociației”, ne mărturisește Alexandra Vopsitoru, coordonatoarea centrului.
Primii dintre îngeri
Despre problemele cu care se confruntă copiii din centru ne-a vorbit și Claudia Cernea, educatoare: „Eu lucrez aici de cinci ani. Pe lângă temele de școală pe care le facem, ne ocupăm și de dezvoltarea de abilități, de viață independentă, de aptitudini practice și sprijin în viața independentă. În cei cinci de activitate am observat că acestor copii le lipsește timpul petrecut cu părinții, care de regulă lipsesc de dimineața până seara de acasă, fiind la muncă. Copiii au nevoie de conectare cu ei, dar și de apreciere, de validare într-un fel. Un exemplu ar fi cazul unei fetițe din grupa mare, care vine constant la noi. Ea provine dintr-o familie cu mari dezechilibre, cu o mamă cu probleme de sănătate, și care s-a aflat mult timp în grija bunicilor. A avut și probleme serioase de comunicare. A făcut însă foarte mari progrese de când frecventează centrul nostru, atât pe parte emoțională - de control al emoțiilor, al vorbirii, cât și în rezolvarea temelor școlare fără foarte mare suport în prezent. Are rezultate bune și la școală, așa că putem spune că în cei șase ani de când vine aici s-a dezvoltat foarte mult. Desfășurăm lunar și activități în afara instituției, drumeții, vizităm muzee sau alte instituții de cultură, vizionăm filme și multe altele. Pentru că provin din medii defavorizate, copiii nu au avut prilejul să facă aceste lucruri. Mulți dintre ei nu au fost nici măcar o singură dată la film sau la muzeu”.
Cu o zi înainte de această vizită ne-am întâlnit cu părintele Florin Mihail, președintele Asociației „Vasiliada” din Craiova, care îndeplinește această ascultare doar de câteva luni. Ne-a mărturisit ceva care trebuie, în mod determinant, să ne convingă că toți copiii sunt iubiți de Dumnezeu, și că ei sunt primii între îngeri: „Înainte să devin președintele acestei asociații dezvoltam diferite proiecte sociale în cadrul parohiei mele, Romanești, aflată în sud-estul orașului Craiova, enorie formată în proporție de peste 40 la sută din populație de origine romă. Asta m-a determinat să implementez acolo diferite proiecte, unele în parteneriat cu Mitropolia noastră, altele cu Patriarhia Română, în speță «Hristos împărtășit copiilor» și «A doua șansă». Am adunat copii de pe stradă, pe care i-am dus la școală, iar sâmbăta și duminica îi aduceam la biserică, făceam ore cu ei, le ofeream o masă caldă, îmbrăcăminte, rechizite. Am avut 50 prinși în proiect, dar participau peste 100 la activitățile noastre. Am fost implicat în activitatea diferitelor școli și grădinițe. Mi-a plăcut să am grijă de copiii comunității pe care am păstorit-o. Nu există bucurie mai mare pentru un preot ca aceea de a auzi pe coridoarele unei școli cum este strigat de copii: «Tata Mihail!» Pentru mine este o bucurie imensă să știu că peste ani mă voi întâlni cu un bărbat sau o femeie matură, care poate îmi va spune la fel: «Tata Mihail!»”
Darurile sădite de Dumnezeu
O întâlnire cu copiii vindecați de suferință în „laboratoarele” Bisericii este ca o zi cu soare, sau ca acea clipă de fericire care te îmbracă imediat după cuminecare. Asemenea momente am trăit și noi în mijlocul copiilor din centrul social din Filiași.
Nadia Gabriela T. are 13 ani. „Vin aici de vreo cinci ani, și-mi place foarte mult, pentru că desfășurăm activități și învățăm lucruri noi. Dacă nu era acest centru, eu eram «praf» la școală! Anul trecut am avut însă media generală 9,88, și primesc și bursă de merit. Dacă nu frecventam centrul, treceam clasa poate cu media 5! Și eu nu-mi doream lucrul acesta, pentru că vreau să mă fac avocat!”, ne-a spus exuberanta Nadia.
Elena-Damaris C., de 11 ani, participă la activitățile centrului de trei ani. „Mai am un frate mai mare. Îmi place tot ceea ce facem aici. Dar el nu stă cu mine, pentru că părinții noștri sunt despărțiți. A rămas cu tata. Acum se află la București. Și eu vreau să devin avocat!”, ne-a spus și ea.
Pavel S., de 11 ani, frecventează centrul împreună cu sora sa Ileana, care vrea să ajungă parlamentară, și cu alți doi frați dintre cei șapte câți sunt cu toții. „Cel mai mult îmi place să mă joc cu prietenii mei de aici. Toate activitățile sunt frumoase. Eu vreau să mă fac fotbalist”, ne spune el.
Nicolae Dragoș C., de 12 ani, este bucuros că își face temele școlare aici și vrea să devină polițist, în timp ce Alexia-Georgiana D., de 13 ani, a descoperit în centrul social „lucruri noi și pasiuni pe care nu știam că le am. Spre exemplu, aici am învățat cum să-mi fac prieteni, pentru că până atunci nu prea aveam. Cu timpul, am învățat să am mai mult curaj, pentru că eram foarte retrasă, dar și alte lucruri pe care nu știam cum să le fac. Și treaba aceasta îmi place foarte mult. Mai am un frate mai mic. Venim împreună aici. Eu vreau să devin ori polițistă, ori învățătoare, pentru că iubesc foarte mult copiii, îi ador!”, ne-a spus și ea.
Momentele extraordinare petrecute în mijlocul copiilor din Centrul social de zi Filiași ne-au adus în minte răspunsul pe care Sfântul Paisie Aghioritul l-a dat unui profesor de psihologie care îl cercetase în legătură cu un copil cu probleme: „Copilul acela va fi primul îngeraș din Rai, și el, cu siguranță, îi va băga în Rai și pe părinții săi. Este de ajuns numai să nu deznădăjduiască. Acolo vor primi plată de mucenic!”, i-a răspuns acesta. Și era așa de categoric, încât nu lăsa loc de nici o îndoială.
Și noi putem spune acum că acești copii cunoscuți la Filiași nu mai deznădăjduiesc, și suntem convinși că vor fi cu toții îngeri în Rai, precum steluțele de lumină din pomul vieții desenat de ei, pentru că Dumnezeu le-a așezat în inimi daruri care compensează, în chip minunat, lipsurile şi neputinţele.
