Praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva a adunat în aceste zile la Iaşi zeci de mii de credincioşi, oameni care aud, an de an, chemarea tainică a Cuvioasei şi pornesc în pelerinaj la ocrotitoarea Moldovei, pentru a primi binecuvântare şi alinare. Printre pelerini, un pui de om, de doar 40 de zile, şi-a început călătoria în această lume purtat fiind de către mama sa la întâlnirea cu Sfânta Parascheva.
Pelerini din toate colţurile ţării s-au alăturat şi în acest an ieşenilor la minunata sărbătoare a Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea întregii Moldove şi a tuturor celor ce cred cu sfială în ea şi în puterea-i mult tămăduitoare. Zile în şir, pe o vreme nespus de frumoasă, tineri, copii, bătrâni, bărbaţi şi femei deopotrivă, şi-au purtat în inimă dorinţa de a fi cât mai aproape de Sfântă; au căutat iertarea, s-au rugat pentru sănătatea lor şi a celor dragi, pentru pace şi bunăstare sau au venit doar să mulţumească pentru darurile „mărunte“ ce le primesc în fiecare zi.
Printre pelerini, un pui de om de doar 40 de zile şi-a început călătoria în această lume purtat fiind de către mama sa spre întâlnirea cu Sfânta Parascheva. „Mi-am dorit ca prima ieşire din casă să fie la Sfântă, să o închinăm ei pe micuţa Ecaterina. În felul acesta o încredinţez Sfintei, să o cuprindă în braţele ei şi să o protejeze, să o călăuzească şi să-i lumineze drumul toată viaţa“, a mărturisit Narcisa S. din Iaşi, în timp ce obrăjorii pruncului ei drag erau mângâiaţi de un soare blând. Mama a primit mereu alinare şi mângâiere de la Cuvioasa Parascheva, iar de sprijinul Sfintei este convinsă că va avea parte şi micuţa sa.
În zilele de sâmbătă şi duminică, la rândul ce se tot depărta pe străduţele înguste din spatele Mitropoliei s-au aşezat mulţi tineri, elevi şi studenţi, aceştia fiind parcă mai numeroşi decât în alţi ani, ca şi cum Sfânta a trimis o chemare specială pentru ei. Poate că a venit vremea ca nepoţii şi copiii să se roage pentru bunici şi părinţi. „Am venit să mă rog la Sfânta Parascheva să ne ţină sănătoşi pe toţi din familie, pe părinţi, bunici, fraţi, să îmi ajute, să-mi lumineze viaţa. Fiind zile libere, împreună cu mai mulţi prieteni am hotărât să facem ceva şi pentru sufletul nostru“, ne-a dezvăluit o tânără suceveancă venită să studieze la Iaşi.
„Lângă Cuvioasa, sentimentul care ne încearcă este cel de pace“
La întâlnirea cu Sfânta Parascheva, a venit tocmai de la Bucureşti şi Adriana, studentă la Medicină. În urmă cu doi ani a participat pentru prima dată, mai mult din curiozitate, la un pelerinaj organizat de părintele paroh. A cerut binecuvântare să se aşeze la rândul întins pe mai mulţi kilometri, petrecând în rugăciune 27 de ore. Anul acesta, după numai patru ore de aşteptare alături de alţi credincioşi, s-a închinat Sfintei şi i-a mulţumit că şi-a făcut loc în viaţa ei. „Ne apropiem de Sfânta Parascheva cu bucurie. Am fost în urmă cu doi ani la Cuvioasa şi atunci l-am întâlnit pe viitorul meu soţ, iar acum venim să-i mulţumim de fiecare dată. Aşteptarea, fie ea mai lungă sau mai scurtă, te pune la multe încercări, îţi testezi credinţa, răbdarea, şi mai ales ai timp să te rogi pentru ale tale, pentru ceilalţi pe care-i porţi în inima ta oriunde te-ai duce. Sperăm ca şi pe viitor, în fiecare an, să ne învrednicim şi să venim la Cuvioasa, care ne aşteaptă cu aceeaşi grijă şi aceeaşi bunătate de fiecare dată“. Viitorul ei soţ, Roman, de profesie inginer, îşi completează cu un calm desăvârşit viitoarea soţie: „Am luat binecuvântare pentru evenimentul fericit din viaţa noastră de anul viitor. Când ajungem acolo, lângă Cuvioasa, sentimentul care ne încearcă este cel de pace. Cuvioasa ne călăuzeşte cu rugăciunile ei în tot drumul nostru pe pământ şi sper să ne întâlnim cu ea şi dincolo“. Calea de urmat în acest an a fost mai scurtă, unii pelerini au ajuns să se închine chiar şi după numai două-trei ore, iar vremea foarte frumoasă le-a înlesnit urcuşul.
Însă la Iaşi ajung, cu ajutorul Sfintei Parascheva, şi pelerini care se învrednicesc la un drum lung pentru o clipă de mângâiere. Sunt bătrâni, bolnavi, şi îşi poartă în spate nu doar povara anilor, ci şi greutatea bolilor, a lor sau a celor dragi. Unii, mai cu nădejde, alţii, încă fără un răspuns la întrebările lor, dar cei mai mulţi se roagă senin, cu demnitate. Au avut o viaţă grea, însă cu ajutorul lui Dumnezeu şi al rugăciunilor închinate Sfintei Parascheva au trăit-o cum au putut mai bine. „După multe peripeţii, mi-am regăsit liniştea sufletească la Sfântă, m-am bucurat de revederea surorii. De 15 ani vin mereu la Sfânta Parascheva şi la sora mea. M-am rugat pentru sănătatea copiilor mei şi ai altora; ne rugăm numai pentru sănătate, că-i mai bună decât toate. Pentru că am avut credinţă şi sănătate a fost posibil ca, după mulţi ani, să-mi regăsesc sora“, s-a destăinuit o bătrânică de 80 de ani, Aglaia D., din Câmpina. Femeia, îmbărbătată de rugăciune şi de atmosfera pioasă, se destăinuie în câteva cuvinte poate şi pentru a da pildă altora că, în ciuda greutăţilor întâmpinate, a reuşit să răzbată în viaţă, să-şi crească copiii. Nu însă fără rugăciune, fără credinţă: „Orfane de tată, dar şi cu mama moartă, am ajuns în grija statului, la Galaţi; am trăit foarte rău, pe timpul foametei mâncam iarbă, fasolea era singura mâncare, însă se întâmpla să nu mâncăm cu zilele. Abia în clasa a V-a m-am revăzut cu sora mai mare, iar pe sora mai mică am găsit-o abia după ce am terminat şcoala profesională şi după ce m-am căsătorit. După aproximativ 20 de ani, deci. Şi pentru lucrul acesta, că ştim una de cealaltă, ne rugăm şi îi mulţumim Cuvioasei de câte ori avem ocazia“, spune doamna Aglaia în timp ce îşi face o cruce mare în dreptul Catedralei Mitropolitane.
Timp de rugăciune
Tot mai mulţi credincioşi se îndreaptă grăbiţi spre întâlnirea de taină cu Sfânta Parascheva. Se aşază în linişte la rândul ce devine tot mai lung şi mai şerpuit şi ştiu că vor urma ore bune de aşteptare. „Aşteptarea e bună, nu ne plângem. Am venit cu copiii, cu familia, să fim mai aproape de Cuvioasa. Noi doar încercăm să ajungem la ea şi credem cu tărie că Sfânta ştie mai bine de ce avem nevoie, nici măcar nu este necesar ca noi să cerem“, îmi spune cu convingere domnul Gheorghe Simion, din judeţul Bacău. La cei 50 de ani şi un pic, se scuză atunci când în difuzoare începe a se auzi Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva. Este timp de rugăciune. În tihnă, miile de credincioşi îşi liniştesc sufletul, fără a mai ţine seama de nevoile trupeşti.
An de an, la Iaşi sosesc zeci de mii de pelerini. Anul acesta vor trece de două sute de mii, potrivit unor estimări ale reprezentanţilor Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Credincioşii postesc, se roagă şi pleacă înapoi la casele lor însufleţiţi de tainica îmbrăţişare pe care le-o dă Sfânta Parascheva cu aceeaşi dragoste şi necontenită statornicie în fiecare an.
Voluntarii, alături de pelerini
Miros de busuioc, mir şi flori de toamnă duc pelerinii până în casele lor datorită voluntarilor care-şi petrec ore bune în preajma baldachinului cu sfintele moaşte.
Este un prilej pentru voluntari pentru a se ruga, dar şi de a arăta celor veniţi de departe că ieşenii sunt ospitalieri. „Am vrut să fiu de ajutor, mai ales că sunt din Iaşi şi trebuie să fim ospitalieri şi să-i întâmpinăm cum se cuvine pe aceşti oameni. Suntem aproape de Sfântă şi suntem slujitorii ei, iar faptul că stau aici câteva ore şi înmânez oamenilor flori şi busuioc sfinţit reprezintă o mică bucurie pentru mine. Fiind din Iaşi, pot merge la Cuvioasa aproape în fiecare zi, vin să-i mulţumesc, iar alteori vin să-i cer ajutorul. Uneori vin doar aşa, ca să-i fiu aproape, pentru că m-a ajutat întodeauna; mă ascultă ori de câte ori doresc să mă destăinui, să-i împărtăşesc gândurile mele. Iar eu o simt aproape de mine; îi simt ajutorul de fiecare dată, la examene şi în viaţa de zi cu zi, sau când mă rog pentru alţii. O port în gândul meu mereu pe Cuvioasa Parascheva, mă rog în fiecare zi şi îi mulţumesc şi îi cer ajutorul“, se destăinuie Iuliana Ursache, studentă în anul I la Facultatea de Teologie din Iaşi.
