Chivot nou construit în cinstea Maicii Domnului

Praznicul împărătesc al Naşterii Maicii Domnului este hramul Bisericii „Sfânta Fecioară Maria“ din Protoieria Sector 3 Capitală. Locaşul de cult care îl mai are ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat este unul dintre cele mai noi din Bucureşti, lucrările de construcţie fiind aproape finalizate. În prezent se lucrează la şantierul de pictură al bisericii şi la amenajarea curţii interioare.

În anul 2006, preotul Ioan Gheorghe Ţeugea primea binecuvântare pentru găsirea unui loc de construcţie a unei noi biserici parohiale în sectorul 3 al Capitalei. Pe Calea Dudeşti, aproape de clădirea nouă a Şcolii Generale nr. 80, se ridica la acea vreme un complex de locuinţe noi, îşi aminteşte părintele paroh: „Între clădirea şcolii şi noile blocuri am găsit de cuviinţă să ridicăm şi o biserică. Am primit atunci un loc care, la început, părea mai mare, dar din cauza unei schiţe de la începutul anilor 2000, ce prevedea lărgirea Căii Dudeşti, cei aproape 1.000 mp s-au restrâns la doar 300 mp. Pe această locaţie s-au făcut studiile, proiectările necesare şi am reuşit să aflăm locul optim de amplasament“.

Au decis atunci să se dezvolte pe verticală, construind două locaşuri de cult: un paraclis la demisol şi biserica mare la suprafaţă. După consultarea mai multor specialişti, s-a pornit la drum împreună cu arhitectul Teodor Alecu: „Am ales o structură metalică pe care am înălţat-o din pământ, de la demisol, până la turla mare. Partea de jos am încheiat-o cu beton armat, după care am turnat placa şi am pregătit cele de trebuinţă pentru slujba de sfinţire a paraclisului, ca să putem sluji, urmând ca şantierul să continue la suprafaţă. La demisol am optat pentru o pictură în tehnica «secco», executată de pictorul Marcel Codrescu şi echipa sa“.

Piatra de temelie a fost pusă la 7 septembrie 2008, în ajunul hramului ales, iar în data de 8 august 2009 a fost săvârşită slujba de sfinţire de către PS Varsanufie Prahoveanul, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

În timp ce la demisol se slujea, lucrările au continuat la suprafaţă: „Scheletul metalic s-a închis cu zidărie din cărămidă Porotherm, placat la exterior cu polistiren de 10, pentru o izolaţie foarte bună, iar la interior cu tencuială pentru pregătirea picturii în tehnica fresco. Am întâmpinat şi probleme, încă de la început, dar nu

ne-am lăsat descurajaţi. Enoria propriu-zisă erau noile blocuri din imediata vecinătate, însă trebuie să ţinem cont de faptul că am pornit acest şantier chiar la începutul aşa-zisei crize economice mondiale, resimţită din plin şi de ţara noastră. Gradul de ocupare al acelor blocuri este minim, iar între locatari se regăseşte un important procent de eterodocşi“. Astfel, preotul a găsit înţelegere la Centrul eparhial şi la colegii preoţi din parohiile învecinate, iar la o rearondare s-a realizat o consolidare a sectorului parohial. Oamenii au sprijinit construirea bisericii, atât financiar, cât şi prin muncă fizică în regim de voluntariat sau donaţie de materiale. Spre exemplu, lemnul de stejar pentru mobilier a fost primit de la o familie din judeţul Harghita, din Topliţa natală a preotului paroh.

La exterior, biserica este finalizată în totalitate. „În continuare am deschis un şantier destul de greu de pictură în tehnica fresco la biserica cu hramul «Naşterea Maicii Domnului». Am terminat Sfântul Altar, turla şi lucrăm la cele două abside. Am ales echipa maestrului Marcel Codrescu, cel cu care, în urmă cu treizeci de ani, tineri fiind amândoi, am colaborat pe şantierul Mănăstirii Dervent din jud. Constanţa. Încercăm să amenajăm şi curtea de mici dimensiuni din jurul bisericii. Construcţia a mers exact cum se spune în Sfânta Evanghelie, cu «bănuţul văduvei», adunând leu cu leu“, afirmă părintele Ţeugea. Pictorul Marcel Codrescu îmbracă interiorul sfântului locaş în veşmânt iconic bizantin, împodobindu-l cu ornamente brâncoveneşti: „Acolo unde spaţiul ne-a permis, am realizat ornamente din arta bizantină şi arta populară românească şi brâncovenească, inspirate din biserica reprezentativă de la Hurezi, care cuprinde cel mai frumos stil brâncovenesc din ţara noastră. M-am inspirat foarte mult din lucrările lui Pârvu Mutu, pictor reprezentativ al epocii brâncoveneşti pentru care am o afinitate deosebită şi îl consider un mentor din altă vreme“.

Hramul bisericii a fost sărbătorit în acest an încă din ajun, prin săvârşirea slujbei Vecerniei unită cu Litia, în sobor de preoţi. Astăzi, în zi de hram, credincioşii prezenţi în Biserica „Sfânta Fecioară Maria“ primesc atât hrana spirituală a Sfintei Liturghii, cât şi un pachet cu alimente pregătite prin strădania Consiliului parohial.

Patruzeci de ani de slujire preoţească

Originar din Topliţa Patriarhului Miron Cristea, preotul Ioan Gheorghe Ţeugea a împlinit la începutul acestei luni patru decenii de slujire sacerdotală. La 1 septembrie 1974 a primit decizia de numire ca slujitor în Arhiepiscopia Sibiului şi a fost hirotonit diacon, apoi preot în cursul aceleiaşi luni în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, în prezenţa Mitropolitului Nicolae Mladin al Ardealului, de către Episcopul-vicar Emilian Birdaş Răşinăreanul. A rămas alături de Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, fiindu-i colaborator apropiat până la numirea şi instalarea acestuia ca eparhiot la Alba Iulia, la începutul anului 1976. Ulterior a fost trimis ca preot misionar în judeţul Harghita, la Joseni („polul frigului“) şi Gheorgheni, dar după câţiva ani a trebuit să părăsească plaiurile natale din cauza unei bronşite astmatice a unuia dintre copiii săi. Medicii i-au recomandat ca măcar trei ani să locuiască în zonă de câmpie, astfel că împreună cu familia s-a mutat în Dobrogea. Vrednicul de pomenire Arhiepiscop Antim Nica al Tomisului şi Dunării de Jos l-a numit mai întâi preot în Parohia Oltina, judeţul Constanţa, după care, mulţumit de activităţile gospodăreşti întreprinse, l-a instalat protopop de Medgidia, unitate administrativă ce deservea jumătate din judeţul Constanţa. În decembrie 1989 a venit în Bucureşti, fiind angajat la Casa de pensii a Patriarhiei Române din strada Maria Rosetti nr. 63. În paralel cu activitatea administrativă, a slujit la mai multe biserici, printre care Amzei şi Delea Nouă, până în anul 2006, când şi-a legat numele de înfiinţarea Parohiei „Sfânta Fecioară Maria“ din sectorul 3, pe care o consideră „finis coronat opus“.