Cimitirul „Eternitatea” din Iași, un muzeu al vieților veșnice

La ieșirea din Iași spre aeroport, pe o suprafață de 24 de hectare, se întinde Cimitirul „Eternitatea”, loc în care, din secolul al 19-lea și până în prezent, au fost înhumate aproape 1.000 de personalități. Înființat la 1876, din inițiativa primarului vremii, Scarlat Pastia, a fost primul cimitir modern al orașului. La sfârșitul lunii august, cimitirul ca ansamblu, precum și 40 de monumente funerare, mausolee şi cimitire militare aflate în componența sa au fost înscrise în Lista monumentelor istorice, cu denumirea „Ansamblul Cimitirului Eternitatea”. De la începutul lunii septembrie, cimitirul are și un website, creat de Societatea de Studii Istorice din România, în cadrul proiectului „POST-Eternity 144”, co-finanțat de Administrația Fondului Național Cultural (AFCN) și lansat recent la Iași.

Prezent la Iași pentru lansarea website-ului, istoricul Liviu Brătescu, secretar de stat în Ministerul Culturii, a vorbit despre înscrierea cimitirului în Lista monumentelor istorice de interes naţional, categoria A: „Clasarea acestui cimitir, care este un loc al memoriei colective, e un gest simbolic, reparatoriu pentru Iași. Printr-o astfel de clasare se va putea, ulterior, aplica pentru finan­țări europene și, astfel, vor fi posibile acțiuni de restaurare”. „Eternitatea” a primit și o identitate virtuală, la 12 septembrie fiind lansat www.eternitycemetery.ro, care integrează o hartă interactivă, un film de prezentare realizat de regizorul Alina Țiței și o bază de date despre cele mai importante personalități înhumate aici. Website-ul este parte a proiectului „POST-Eternity 144”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România și co-finanțat de AFCN. Organizat ca un index al celor mai de seamă personalități înmormântate aici, site-ul reprezintă o bună sursă de informare, dar oferă și posibilitatea unei vizite virtuale tuturor celor care sunt departe de Iași. 

Pentru o vizită reală, zilele de toamnă blândă, ce îmbracă molatic colinele Iașilor, par cele mai potrivite. Din ultimele decenii ale veacului al 19-lea, aici, pe platoul însorit al Tătărașilor, s-a întins un oraș de cruci și monumente funerare, la umbra cărora odihnesc mulți dintre cei care au șlefuit, prin știința și talentul lor, destinul capitalei Moldovei. Sub soarele lăptos de septembrie și sub coroanele îmbrățișate ale arborilor de tot felul, aleile se strecoară discret, invitându-te să descoperi nume care-ți pun la treabă memoria - de la cunoscuții Ion Creangă, Otilia Cazimir, George Topârceanu, Petre Andrei, Mihail Kogălniceanu, până la anonimi pe care istoria nu-i reține, dar care vor fi fost, cândva, oameni ai Iașilor. Pietre funerare de pe care timpul a șters orice urmă, cruci grele, de fier, din care meșterii au făcut adevărate bijuterii, ca să le fie celor adormiți veșnicia mai frumoasă, inscripții duioase, în eleganta franceză a epocii, cavouri și cripte ale marilor familii boierești, adevărate monumente de arhitectură, toate fac din Cimitirul „Eternitatea” un muzeu în aer liber al celor care și-au scris nemurirea încă din timpul vieții. „Aici este orașul în oglindă. Avem orașul de astăzi, dinamic, cel pe care-l știm cu toții, ancorat în prezent, și avem acest «oraș» ancorat în trecut, care păstrează rădăcinile noastre și care spune câte ceva despre ce a fost acest oraș, ne dă dimensiunea noastră istorică”, a subliniat istoricul Sorin Iftimi, muzeograf la Muzeul de Istorie a Moldovei, la lansarea website-ului Cimitirului „Eternitatea”.

Scarlat Pastia, primarul-ctitor

Cimitirul datează de la 1 septembrie 1876, fiind înființat la inițiativa lui Scarlat Pastia, fost primar al Iașilor în perioada 11 ianuarie 1877 - 3 ianuarie 1879, cunoscut ca mare filantrop în capitala Moldovei. De numele lui se leagă și salvarea monumentalei Catedrale Mitropolitane din Iași, căci a fost membru al comitetului care a reușit să reclădească impunătoarea biserică a cărei construcție fusese începută în anul 1833 de către Mitropolitul Veniamin Costachi, dar care, în urma prăbușirii cupolei mari, a stat abandonată din 1839 până în 1880. 

Convins de utilitatea unui cimitir modern, Scarlat Pastia (pe care Rudolf Suțu, în volumul „Iașii de odinioară”, îl caracteriza drept „unul dintre cei mai buni primari pe care i-a avut Iașul”, de pe urma căruia „au rămas multe îmbunătățiri edilitare”) a donat orașului, la 4 octombrie 1868, „via lui Enachi Dragoș, pe cel mai înalt podișu al Tătărașului”. Pe acest loc, situat atunci în afara perimetrului urban, s-a construit primul cimitir comunitar, menit să înlocuiască, conform unei legi din 1864, obiș­nuitele cimitire din jurul bisericilor, care, mai ales în perioadele în care bolile contagioase făceau ravagii, deveneau primejdioase pentru sănătatea publică. Numele de „Eternitatea” a fost ales de Scarlat Pastia însuși.

Actul de donație a lui Pastia a fost aprobat de regele Carol I în 1869, apoi înregistrat și legalizat de Tribunalul Iași, Secția III. Conform documentelor vremii, ieșenii au început să-și rezerve locuri de veci aici încă din 1875. 

Astăzi, este al doilea cel mai mare din țară, după Cimitirul Bellu din București. Cele mai multe dintre mormintele celebrităților din diverse epoci sunt grupate în jurul Bisericii „Sfântul Gheorghe”, ctitorită tot de Scarlat Pastia și sfințită la 1875 de arhiereul Vladimir Sucopanu. Inițial, Biserica „Sfântul Gheorghe” a fost gândită ca o capelă a cimitirului, dar ulterior a fost transformată într-o bisericuță de proporții reduse, cu rolul de a deservi și populația din zona cartierului Tătărași în care se află și cimitirul. 

Primul cimitir comunitar modern al Iașilor

Înființarea cimitirului pentru toți ieșenii, „fără deosebire de rit”, în afara orașului, a survenit ca urmare a Decretului 339/1864, care prevedea că amplasarea cimitirelor comunale trebuia făcută „în depărtare cel puțin de două sute metri de la marginea fiecărui oraș sau sat”. Până atunci cimitirele existaseră în jurul bisericilor parohiale. O statistică din anul 1871 arată că în Iași existau în acea perioadă 48 de cimitire bisericești ortodoxe, însă mai existau și cimitire ale altor culte (armeni, lipoveni, protestanți-luterani, turci, evrei) și cimitire ocazionale, unde erau înhumate persoanele care mureau în timpul marilor molime (holeră, ciumă, tifos). 

„Locatari” celebri la „Eternitatea”

La „Eternitatea” sunt înhumați peste 1.000 de scriitori, profesori și oameni de știință din toate domeniile. Povestitorul Ion Creangă, fiul acestuia, locotenent-colonelul Constantin Creangă și fratele scriitorului, Zahei Creangă, odihnesc în cimitirul ieșean. Tot aici sunt înhumați Vasile Adamachi (1817-1892), cunoscut filantrop ieșean, cel care, prin donațiile sale, a ridicat învățământul agricol din Moldova; sociologul Petre Andrei (1891-1940); poetul Dimitrie Anghel (1872-1914); profesorul și fostul primar al Iașiului, Alexandru Bădărău (1859-1927); alți primari vestiți, precum Gheorghe Lascăr sau Nicolae Gane; actrița Agatha Bârsescu (1861- 1939); scriitorii Barbu Ștefă­nescu-Delavrancea (1858-1918) şi Garabet Ibrăileanu; istoricul Mihail Kogălniceanu; fizicianul Ștefan Micle (1820-1879), soțul Veronicăi Micle; chimistul Petru Poni (1841-1925). Sunt doar câteva nume dintr-o listă cu greutate de universitari, cercetători, membri ai Academiei Române, artiști, avocați de succes sau primari ai orașului în diferite perioade istorice. Tot aici se găsesc și somptuoase cavouri sau cripte ale marilor familii boierești din Moldova: Balș, Sturdza, Catargiu, Suțu, Ghica, Moruzi, Mavrocordat, Tăutu, Racoviță. Cele mai prețioase dintre acestea, din punct de vedere arhitectural, sunt semnate de sculptorii pietrari Frederic Fairing (1863-1935) și Salvador Scutari (1880-1932), ambii înmor­mântați tot aici. Semnăturile lor pot fi observate și azi pe multe dintre monumentele funerare de la „Eternitatea”.

Ansamblul cuprinde o parcelă destinată înhumării creștinilor catolici, dar și un Cimitir Militar German, în care sunt îngropați soldați germani morți în cel de-al Doilea Război Mondial. Potrivit istoricului ieșean Dorin Dobrincu, tot la „Eternitatea” sunt îngropate câteva sute de soldați ruși, morți în timpul Războiului de Independență. Între anii 1920 şi 1924 a fost amenajat aici și „Cimitirul eroilor români”, loc în care au fost depuse osemintele a 116 soldați români care au luptat în Primul Război Mondial. Există, de asemenea, o parcelă cu soldați români (peste 1.000) morți în cel de-al Doilea Război Mondial. În cimitirul ieșean se află și obeliscul ridicat în onoarea membrilor Misiunii Franceze care au murit pe pământ românesc în Primul Război Mondial, aflat deasupra unui cavou ce adăpostește osemintele soldaților francezi.