Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
„Cine a ajuns la Locurile Sfinte doreşte să se reîntoarcă“
Sute de pelerini români din ţară şi străinătate au fost, timp de aproape zece zile, închinători la Locurile Sfinte din Israel şi Peninsula Sinai. Mare parte dintre pelerini s-au întors în ţară ieri, 15 aprilie, iar ceilalţi se întorc la casele lor astăzi, 16 aprilie. Gândurile lor rămân însă tot la Locurile Sfinte, fiindcă, precum ei înşişi mărturisesc, „cine a ajuns o dată la Locurile Sfinte doreşte mereu să se reîntoarcă“.
Pelerinajele la Locurile Sfinte, organizate cu prilejul sărbătorii Sfintelor Paşti, au o încărcătură sufletească deosebită, datorită binecuvântării lui Dumnezeu de a pogorî „focul dumnezeiesc“ pe care unii pelerini se învrednicesc să-l vadă şi de a dărui harul Său celor care Îl caută cu multă dragoste. Pelerinajul, au mărturisit unii dintre închinători, este o „trăire foarte adâncă în inima omului“ sau o retragere din lumea pământească, supusă ispitelor şi greutăţilor de tot felul, pentru a se putea ridica spre înălţimile cereşti, de unde vin pacea, liniştea şi bucuria. Această trăire a mărturisit-o şi pelerina Monica Popa din Bucureşti, care a spus că, încă de când a păşit în Ţara Sfântă, a simţit foarte multă pace, care a copleşit-o. Totodată, s-a rugat ca timpul pe care l-a petrecut la Locurile Sfinte să-i fie „spre folosul duhovnicesc şi spre înţelegerea mai profundă“ a locurilor pe unde a călcat Mântuitorul Iisus Hristos. „Acest pelerinaj este cea mai mare bucurie de peste an pe care pot să o am aici la Sfintele Locuri, în cetatea Ierusalimului, fiindcă este o încărcare spirituală deosebită şi cred că sunt prea puţine cuvintele prin care pot exprima ce înseamnă aceste trăiri. Aş dori ca tot sufletul românesc şi creştinesc să poată veni aici şi să participe la sfintele slujbe şi atunci cred că fiecare ar avea aceleaşi trăiri, poate şi mai mari“, a precizat Florica Zaha.
Fiecare Loc Sfânt a avut pentru fiecare închinător semnificaţii deosebite, indiferent că au fost la Muntele Tabor, Muntele Sinai, Biserica Naşterii Domnului din Betleem, Muntele Măslinilor, Lacul Galileii sau Tiberiadei, râul Iordan, mănăstirile Sfinţilor Cuvioşi Sava şi Teodosie din pustiul Iudeii, a Sfântului Gheorghe din Hozeva, unde se păstrează moaştele Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ, Grădina Ghetsimani, Drumul Crucii sau la Biserica Sfântului Mormânt şi a Învierii Domnului. Cu mult mai mult însă, emoţia pelerinajului a fost simţită mai puternic de acei pelerini care au fost pentru prima oară la Locurile Sfinte, cum a fost cazul pelerinei Anghelina Maştei din Satu Mare: „Am avut nişte emoţii pe care nu le puteam stăpâni. Au fost nişte puteri pe care le primeşti… Nu am cuvinte să mă exprim. Este extraordinar de frumos, mai ales că am fost aici de Sfintele Paşti. Nu pot să cred că am ajuns aici şi vreau să mulţumesc, în primul rând, Bunului Dumnezeu şi apoi copilului meu de la New York care m-a ajutat ca să pot veni aici, la Locurile Sfinte“.
Dorul după Dumnezeu şi dorinţa de reînnoire duhovnicească au motivat pe cei mai mulţi dintre pelerini să se scufunde la propriu în apa rece a râului Iordan şi apoi să fie binecuvântaţi de către preotul însoţitor cu apă sfinţită. „Nici nu ne imaginam să ne fie aşa de cald acum când am ieşit, deşi apa este rece şi afară este frig“, au spus soţii Mihaela şi Dragoş Iliescu, pelerini din Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea. „Mă bucur că am ajuns aici, la Iordan, mai ales că sunt pentru prima dată în Israel. Este o trăire specială, care cu greu se poate spune în cuvinte, iar apa, deşi este rece la început, o simţi apoi caldă, iar în momentul în care ai ieşit, o căldură îţi cuprinde tot corpul“, a explicat închinătoarea Sonia Peşel din Bucureşti.
Pustiurile Sinaiului, Iudeii sau Hozevei au fost locuri cu încărcătură sufletească deosebită, trăire la care a contribuit şi osteneala drumului, ca smerită jertfă a pelerinilor faţă de multele osteneli şi mari asceze ale sfinţilor cuvioşi din pustie. „Absolut totul m-a impresionat la această mănăstire din Hozeva, încă de la prima piatră pe care am călcat“, a precizat pelerina Zenica Adeca din Timişoara. „Este o atmosferă foarte specială şi încerc să mă bucur cât mai mult de ea, fiindcă nu ştiu dacă o să mai ajung vreodată aici, la mănăstirea aceasta din Hozeva“, a spus o tânără din Timişoara. Prezentă pentru a treia oară la Locurile Sfinte, închinătoarea Florica din Satu Mare a îndemnat ca fiecare creştin al ţării noastre să vină să se închine la moaştele Sfântului Ioan Iacob de la Hozeva, fiindcă, atunci când te rogi Lui, „simţi că este un român de-al nostru, îi simţi sfinţenia şi cel mai interesant este că îţi doreşti să vii şi să vii tot timpul“. De aceeaşi părere este şi Elena Botez din Bucureşti, care a explicat că pentru a-ţi umple sufletul spiritual „trebuie să vii cel puţin de două ori în viaţă, dacă nu şi mai mult“. Pelerinajul la Locurile Sfinte a avut o semnificaţie duhovnicească aparte şi pentru Ana Costea din Timişoara: „Pe lângă bucuria care nu se poate spune în cuvinte, Sfintele Locuri mi-au schimbat viaţa, fiindcă nu am crezut că pot exista asemenea locuri“.
Întoarcerea de la Locurile Sfinte nu este de fapt întoarcere, fiindcă mintea şi inima fiecărui pelerin, atât cât se străduieşte să păstreze bucuria harului primit, sunt îndreptate tot spre ele, iar când vine vremea reîntoarcerii, năvala ispitelor şi încercărilor este o adevărată piatră de încercare. „În momentul în care vrei să te întorci la Locurile Sfinte vin ispite şi piedici din toate părţile, iar acest fapt l-am auzit şi la alte pelerine. Însă toate acestea sunt biruite cu ajutorul lui Dumnezeu“, a afirmat Liliana Şişcă din Munţii Apuseni. Bucuria împreună a petrecerii în vremea pelerinajului i-a unit pe toţi închinătorii ca într-o familie mai mare, indiferent de zona de origine şi vârstă, şi, cum explica unul dintre preoţii însoţitori ai grupurilor de pelerini, pr. Alin Hotcoleanu, fiecare pelerin, „prin harul pe care l-a primit rugându-se şi plecându-şi genunchii“, va fi un apostol al Evangheliei Domnului Hristos şi un pelerin şi un călător pentru tot restul vieţii, până va ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu.
În ultima seară petrecută împreună, fiecare pelerin care a fost la Locurile Sfinte prin intermediul Agenţiei de pelerinaje BASILICA Travel a primit din partea Patriarhului României diploma de pelerin în Ţara Sfântă, în semn de binecuvântare, iar la revenirea în ţară, pe Aeroportul din Otopeni, un DVD cu Ţara Sfântă şi un exemplar din Sfânta Scriptură.