Comorile adăpostite în Cetatea Făgăraşului

Vechea cetate din Făgăraş a fost odinioară centrul celui mai mare domeniu feudal din Transilvania, cu două târguri şi 52 de sate, iar în secolul al XVII-lea, importanţa sa politică a crescut prin Dietele ţinute aici. În zilele noastre, Sala Dietei cu „Fecioara de fier“ şi colecţiile de patrimoniu pot fi admirate în peste 24 de încăperi renovate recent.

 

O adevărată poartă spre trecutul îndepărtat al Transilvaniei, Cetatea Făgăraşului oferă vizitatorilor şansa de a păşi într-o lume apusă a Evului Mediu, dar care a rămas încă vie în memoria comunităţii prin marile personalităţi şi prin provocările istoriei scrise pe acest tărâm. 

 

Secole de istorie sunt îngrămădite în vechile ziduri ale cetăţii, fiecare obiect din colecţiile expuse vorbind de la sine despre traiul, preocupările şi valoarea oamenilor din vremuri îndepărtate.

Rădăcinile cetăţii coboară mult în trecutul îndepărtat, până spre secolul al XII-lea, când se pare că exista aici, în inima }ării Făgăraşului, o cetate din lemn, întărită cu pământ. Arheologii ne spun că această cetate ar fi fost distrusă cel mai probabil de invazia tătară din 1241. În secolul al XV-lea, a început zidirea cetăţii de piatră, cu fortificaţiile aferente, iar prima atestare documentară datează din 1455, când Iancu de Hunedoara a numit aici doi castelani. Voievodul Ştefan Mailat a transformat cetatea în castel, încă din 1528, iar în 1568, Gaspar Bekes a realizat şanţul din jurul construcţiei, a întărit cu pământ zidurile exterioare şi a continuat zidirea aripii de nord. Nivelul doi al acestei aripi, precum şi loggia de pe aripa de sud au fost zidite sub Stefan Bathory (1575-1586) şi Balthazar Bathory (1589-1594). Schimbări esenţiale în arhitectura castelului a adus principele Gabriel Bethlen. Acesta a dispus construirea bastioanelor şi cazematelor în stil italian, dar şi renovarea sălilor. Importante contribuţii la reamenajarea ansamblului locativ au avut şi Georgius Rakoczi I şi Michael Apaffy I. De la 1700, cetatea este transformată de habsburgi în garnizoană militară, de acum înainte lipsind lucrări importante. Din secolul al XIX-lea apar degradări vizibile la zidire. În 1948, cetatea a devenit închisoare comunistă, iar în 1965 s-au iniţiat ample lucrări de renovare, dar nu au fost finalizate.

 

Actualmente, cetatea este un muzeu complex, numit „Valeriu Literat“, după numele unei mari personalităţi cărturăreşti ce a iniţiat înfiinţarea în 1923 a unui muzeu al }ării Făgăraşului, sub oblăduirea Despărţământului ASTRA din Făgăraş, condus chiar de el. Muzeul acesta s-a transformat în 1951 în Muzeul Orăşenesc Făgăraş, iar în 1973 a fuzionat cu Secţia muzeală a cetăţii, înfiinţată la rându-i în 1968 şi afiliată Muzeului Brukenthal din Sibiu.  

Vechiul muzeu al cetăţii s-a înnoit recent prin realizarea unui circuit expoziţional pe întreg etajul doi al construcţiei. După doi ani de eforturi din partea conducerii muzeului, dar şi din partea autorităţilor locale şi judeţene, vizitatorii au posibilitatea să admire în acest circuit o colecţie decorativă de sticlărie-glăjărie, o colecţie de mobilier urban, una de icoane pe sticlă şi multe alte exponate. Specialiştii au reconstituit şi multe piese de mobilier de epocă şi armuri, care împodobesc acum renumita Sală a Dietei.

 

„O bună parte a obiectelor a fost oferită de colecţionarul Carol Szeutch, care şi-a arătat disponibilitatea să aducă în aceste spaţii reamenajate o colecţie de icoane pe sticlă şi o expoziţie de sticlărie. Expoziţia a fost adusă la muzeul nostru în urmă cu un an. Domnul Szeutch este un colecţionar care a adunat obiectele cu multă trudă, cu foarte multă ştiinţă şi a salvat de la distrugere un patrimoniu de care astăzi noi nu ne-am fi bucurat“, ne-a spus directoarea muzeului, Elena Băjenaru. 

 

Pe lângă circuitul expoziţional, s-au renovat în aceşti doi ani spaţiile de la intrare, cum ar fi Turnul Poartă, Corpul de Gardă Sud şi Corpul de Gardă Nord. Un alt spaţiu deosebit de important pentru Făgăraş este cel al Bibliotecii Municipale, amenajat în cetate. Cititorii au acces la peste 10.000 de volume, într-un mediu plăcut şi prielnic studiului. Planul de extindere a spaţiului muzeal nu se opreşte aici. „Ne dorim extinderea şi pe celelalte spaţii ale cetăţii. Avem în plan să amenajăm cât de repede dormitorul de principesă, la etajul al doilea, în Turnul Negru. Proiectele vor continua şi vom oferi surprize iubitorilor de artă“, ne-a mai spus directoarea Elena Băjenaru.

 

Anul acesta, pe 29 martie 2013, circuitul inelar a fost inaugurat şi pus în valoare printr-o recepţie oficială, la care au participat numeroşi oaspeţi de seamă din rândul autorităţilor locale, judeţene şi centrale şi din mediul academic şi cultural. La eveniment a participat şi Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, care a oficiat o slujbă de binecuvântare a lucrărilor. Aşa cum s-a amintit la acel moment, de peste 50 de ani nu s-au mai oficiat slujbe religioase în cetate, iar multe dintre încăperi nu au fost deschise publicului din 1970, timp în care au servit ca depozite. Fără finanţare din partea Consiliului Judeţean Braşov şi a Consiliului Local nu ar fi fost posibilă reabilitarea spaţiilor exterioare şi a circuitului inelar.

Vizitatorii au posibilitatea să admire din primele încăperi multe dintre obiectele de patrimoniu ce au aparţinut principilor sau personalităţilor transilvane. Fiecare încăpere pune în lumină o colecţie anume, iar icoanele pe sticlă şi obiectele de cult ne confirmă credinţa şi ataşamentul faţă de Biserică a înaintaşilor.  

 

Punctul de maximă atracţie al circuitului inelar din Cetatea Făgăraşului este Sala Dietei. Este menţionată pentru prima dată în documente la anul 1581, sub denumirea de „Sala }ării“. Documentele ne spun că sala era frumos amenajată cu inscripţii şi fresce. În 1621, încăperea apare sub numele de „Sala Mare“. În 1632, când Sala Dietei era mutată la etajul al III-lea, în Sala Tronului, încăperea era împărţită în trei. În 1639 apare menţionat un amvon, ceea ce ne duce cu gândul că s-a transformat în capelă. Un inventar din 1656 ne spune că aici existau scaunul de rugăciune al principesei, pe lângă alte rânduri de scaune pentru domniţele din castel. În 1676, sala apare cu denumirea de „Biserica cu uşă neagră“, iar după transformarea în garnizoană militară, apare cu denumirea de „Biserica romano-catolică“. Scrierile de acum un secol consemnează existenţa unui mecanism al morţii, numit „Fecioara de fier“, chiar lângă vechea capelă. 

 

Condamnatului la moarte întemniţat aici i se spunea că este iertat de pedeapsă dacă va săruta icoana Fecioarei Maria de la pieptul unei statui a Sfintei Fecioare. În momentul în care acela săruta icoana, se declanşa un mecanism prin care braţele statuii, cu nişte cuţite, străpungeau trupul condamnatului. Corpul cădea apoi într-un canal cu suliţe aşezate vertical, iar apa spăla orice urmă de sânge.