Congresul Internațional al Scriitorilor din Tinos

Tinos este o mică insulă din Arhipelagul Cicladelor. Cine își aduce aminte de ea? Cel mult, pelerinii împătimiți, dispuși să bată cu feribotul Marea Egee pentru a urca, eventual în genunchi, cei 800 de metri de la malul mării până la icoana Maicii Domnului Panaghia Evanghelistria, adăpostită ­de maiestuoasa biserică albă în stil neoclasic, care îi poartă numele.

Câte minuni s-au petrecut aici, din momentul aflării icoanei, în 1822, prin descoperire dumnezeiască, și până astăzi! Minuni care atrag mulțimi nenumărate de pelerini, ortodocși, dar nu numai, căci dărnicia Maicii lui Dumnezeu depășește granițele confesionale. Însăși aflarea icoanei aproape nevătămate de flăcări și umezeală, printre ruinele unei vechi biserici creștine (sec. X), ridicată peste un templu elin și ulterior nimicită de un incendiu, este pusă în relație cu începutul luptei pentru dezrobirea Greciei de sub jugul otoman. Multe momente din lupta grecilor pentru inde­pendență, din secolele XIX și XX, sunt legate în tradiția populară de puterea ocrotitoare a acestei icoane, cinstită atât de oamenii simpli, cât și de conducătorii țării, care veneau nu o dată aici să ceară binecuvântare sau să aprindă o lumânare de mulțumire pentru izbăvirea țării de vrăjmași. De altfel - spun localnicii - insula Tinos este teritoriul grecesc cu cea mai lungă perioadă de indepen­dență din istorie, de aceea grecii o numesc "pământ sfânt”. 

Cel mai vizitat loc de pelerinaj al Greciei, leagăn al arhaicei civilizații Cicladice, dar și al lumii clasice grecești, în cadrul căreia era vestită ca important centru taumaturgic, aflat în strânsă legătură cu sanctuarul lui Apollo din învecinatul Delos, discreta insulă este astăzi prea puțin cunoscută în afara țării.
A readus-o în prim-plan Congresul Internațional al Scriitorilor din Tinos (16-23 septembrie 2015), având ca teme `Literatura, ca parte a existenței umane” și `Legăturile spirituale dintre Grecia și Rusia”. Inițiatoarea evenimentului, Irina Anastasiadi, este o geor­giancă transmutată de câteva zeci de ani pe pământ grecesc, de unde desfășoară o susținută activitate literară și de traducător, concentrată în jurul revistei electronice "9 Muze”, pe care o editează. Revista, alături de oficia­litățile administrative ale insulei, constituie și platforma organizatorică a evenimentului.
Congresul, mai degrabă un colocviu literar rusofono-elin, a reunit comunicări științifice, lecturi literare, proiecții de filme, două vernisaje expoziționale, seri muzicale, șezători de poezie și muzică, ceremonii laice și bisericești, voiaje de neuitat în inima insulei și pe insulele vecine, multă mare și multă prietenie.
Grecia, leagăn al culturii europene, nu este un mediu propice pentru cosmopolitismul cultural: acestea prea puțin îi impresionează pe autohtoni, care știu să se bucure, ca nimeni alții, de propriile valori și tradiții. Mai ales în izolatele medii insulare, bine adaptate turismului laic și religios, singurele activități cul­tu­ral-științifice desfășurate, din când în când, sunt cele de cercetare a vestigiilor arheologice și iconografice locale. În acest patriarhalism era nevoie de spiritul inventiv, versatil și nonconformist al unei georgience, bine asimilată în teritoriu, pentru a mișca ceva în tradiționalismul imperturbabil al grecilor. Aceasta este Irina Anastasiadi, care și-a asumat aventura - pe care o numește chiar "nebunie” - de a aduce pe liniștita insulă de crescători de porumbei, pietrari și pescari un conclav internațional de scriitori, istorici, oameni de film și de artă, veniți din America, Letonia, Rusia, Cehia, Ucraina și România, pentru a se bucura de siesta mediteraneană și a o îmbogăți cu spiritul lor dialogic și creator.
Evenimentul a fost inaugurat în sala de festivități a Primăriei Tinosului, cu cuvântul de bun-venit al Mitropolitului de Syros, Dorotei al II-lea, citit de părintele arhid. Iacob, de la Biserica Evanghelistria (a Bunei Vestiri) și a fost continuat cu o sesiune de comunicări pe teme de literatură, istorie și teoria filmului.
Comunicările unor istorici greci au stârnit îndeosebi interesul auditoriului. Este vorba despre cea a lui Alekos Florakis, „Tinos în timpul celui de-al Doilea Război Mondial”, a Elenei Xalkoutsaki, despre corespondența de război a tatălui ei, ofițer important în armata grecească, și a lui Haris Kutelakis, intitulată „Ce făceau lebedele în Delos?”, dedicată unor pagini puțin cunoscute din mitologia locală.
Câteva comunicări au eviden­țiat legăturile dintre cultura greacă și cea rusă, precum cea a istoricului Larisa Cerkașina, despre reflectarea moștenirii spirituale a lui Homer în opera lui Pușkin, a teoreticianului de film Dmitri Salînski, „Secțiunea de aur și moartea dublurii”, și a Elenei Dulgheru, "Lumina taborică în cultura vizuală rusă”, despre influ­ența învățăturii palamite asupra iconografiei ruse.
Tânăra regizoare de film Ekaterina Țvetkova a adus în prim-plan, cu documentarul Trei cântece despre perlă, rolul de mediator al Cuviosului Serghie de Radonej între Ortodoxia rusă și cea occidentală.
Recitalurile de poezie originală și muzică susținute de parti­cipanții colocviului (Grigori Pevțov, Aleksei Hazar, Albert Tussein, Janna Jarmin, Ekaterina Țvetkova, Elena Dulgheru) au susținut farmecul de întrunire literară al evenimentului. Acest duh multicultural m-a provocat și pe mine să îi ofer mai mult și astfel, pe 19 septembrie, în sala hotelului Tinion, am vernisat la Tinos o expoziție de grafică dedicată cărții, intitulată „O erotică a cărții”, care constituie debutul meu expozițional. Expoziția a fost prezentată de prof. Dmitri Salînski și a fost deschisă pe toată durata colocviului.
Dar ceremonia cea mai importantă a constat în acordarea medaliei memoriale "Vladimir Vîsoțki”, realizată de cunoscutul sculptor leton Ianis Strupulis, oficialităților orașului, ca semn al prieteniei istorice dintre Rusia și Tinos, prietenie începută la mijlocul sec. XVIII, când, cu ajutorul Rusiei, Arhipelagul Cicladelor s-a scuturat de sub jugul turcesc - eveniment căruia insularii i-au dedicat un impozant monument. Exact alături de acest monument a fost așezată medalia "Vîsoțki”.