Copiii Parohiei Foleștii de Sus și părintele lor

Activitățile educațional-religioase desfășurate la nivelul parohiilor reprezintă în fapt șansa tinerilor de a descoperi Biserica de azi ca spațiu în care sunt iubiți și respectați, unde se poate trăi în comuniune sensul profund al vieții creștine. Parohia este familia bisericească cea mare, a familiilor conjugale, iar preoții, părinții sufletești care poartă de grijă acesteia. De aceea, educația religioasă a tinerilor, în multiplele ei forme de manifestare, constituie una din prioritățile misionar-pastorale ale parohiilor. Adevăr întâlnit și la Parohia Foleștii de Sus, din județul Vâlcea.

Parohia Foleștii de Sus, din Protopopiatul Horezu, Arhiepiscopia Râmnicului, se confruntă cu aceleași probleme sociale care afectează cvasimajoritatea mediului rural românesc: sărăcia, îmbătrânirea, depopularea, neglijarea copiilor din familiile sărace. Dar aici, tinerii parohiei au descoperit în preotul satului nu numai un prieten, ci și un adevărat părinte, care le asigură, prin activitățile pe care le desfășoară de ceva vreme, nu numai o stimulare a unor talente, ci și o pregătire pentru a face față provocărilor vieții atunci când ei înșiși vor fi puși în si­tuația de a decide singuri pe ce drum să pornească în viață.

Pentru copiii parohiei

În această toamnă am vizitat parohia și l-am cunoscut pe tânărul părinte paroh Vasile Emanoil Găman, el însuși tată a trei copii: două fete și un băiat. Pentru această parohie de țară, ceea ce face părintele Găman pentru copiii satului reprezintă până la urmă o luptă pentru scoaterea acestora de sub tutela agresi­vității și violenței manipulatorii a internetului, a domniei virtualului care confiscă timpul și pervertește sufletul tinerilor, înlocuind conjugarea verbelor esen­țiale „a fi”, „a gândi”, „a îngriji”, „a te ruga”, cu verbele iluzorii „a consuma”, „a vedea”, „a te distra”. Astfel, părintele îi ține departe pe fiii cei mai vulnerabili ai comunității de tentații, de a­bandonul școlar, de delincvență, pornografie, violență juvenilă.
Angajarea în această luptă împlinește anul acesta nouă ani. Constant, la activitățile desfă­șurate, mai întâi în două spații din căminul cultural al satului, participă între 15 și 30 de tineri, uneori mai mulți chiar. S-a început cu proiectul „Hristos îm­părtășit copiilor”, apoi, trep­tat-treptat s-a trecut la diversificarea paletei de activități, acoperindu-se o vastă zonă de preocupări, de la cateheză la muzică, literatură, istorie. Și, ceea ce este interesant, parohia își popularizează rezultatele muncii pilduitoare prin două pagini pe internet, integrându-se astfel în „modernitatea” comunicațională a prezentului.

Implicare și colaborare

Fie că discutăm de manifestările de 1 iunie, de activitățile sportive în aer liber sau de dezbaterile catehetice referitoare la familia creștină, mlădița cea vie din trupul lui Hristos, de pricesne și stâlpări de Florii, ori de întâlniri cu pelerini care au vizitat Țara Sfântă, de participări la taberele de creație, de manifestările artistice, piesa de teatru „Fetița orfană”, concursuri corale, de literatură sau de muzică ușoară, trebuie să spunem un lucru: toate aceste activități s-au desfășurat cu copiii parohiei în cadrul unor parteneriate cu școala, cu sprijinul autorităților locale și cu binecuvântarea ierarhului locului.
„Am început cu cateheze și am diversificat apoi preocupările trecând la muzică, la ore de chitară, la formarea corului Aghiofilia, cu care interpretăm colinde și pricesne, la concursuri de tot felul și la activitățile organizate de Centrul eparhial. Avem o prezență a parohiei pe internet din 2008, cu două pagini în care ne prezentăm activitățile. Desfășurăm această paletă largă de manifestări din nevoia de a-i pregăti pe copiii noștri pentru viață, pentru conviețuire comunitară, în condi-țiile în care familiile, din cauza greutăților, uneori îi mai neglijează. Totodată este o bucurie pe care o trăiesc pentru că mă simt de vârsta lor și învăț multe lucruri de la ei, și ei de la mine. Mulțu­mim Bunului Dumnezeu pentru faptul că am reușit să avem o clădire a noastră, încă nefinisată, în care să ne desfășurăm activitățile. Este vorba despre Centrul educa­țional inovativ, pe care l-am ridicat în curtea bisericii. Un spațiu pentru activități, pentru viitoarea bibliotecă pe care dorim să o amenajăm aici, dar și pentru alte nevoi ale enoriașilor. Un spațiu similar a fost înființat și la filia noastră, ambele servind enoriași­lor și copiilor din parohie. În toate aceste activități, am colaborat foarte bine cu au­toritățile locale, cu primarul, cu cei care lucrează la biblioteca din localitate, cu școala, cu profesorul de religie Bogdan Liviu Tudor, care este o persoană deosebită și care se implică foarte mult în creșterea copiilor din punct de vedere religios”, ne-a mărturisit părintele paroh.
Iată o formă adecvată de implicare a Bisericii în educarea tinerilor care, deși trăiesc uneori temeri, dezamăgiri, rupturi de afecțiune, răniri lăuntrice, crize de încredere în semeni, comunicări dificile cu părinții sau cu profesorii, reușesc să-și manifeste dorința puternică de a se dărui pe sine și de a primi iubirea celor din jur, până la urmă de a da sens propriilor lor vieți, pe măsura însetării lor de autenticitate și esențial. Toate acestea împlinesc sporirea duhovnicească, așa cum a fost ea propovăduită de apostolii Mântuitorului Hristos: `Creșteți în har și în cunoașterea Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos” (2 Petru 3, 18).