Copiii, simbolul, speranța și viitorul Parohiei Grindu

În Biserica „Înălțarea Domnului” din Grindu, Protopopiatul Urziceni, Episcopia Sloboziei și Călărașilor, am descoperit în frumusețea catapetesmei, unică în Bărăgan, simbolul împlinirii exemplare a unei comunități în care copiii reprezintă preocuparea majoră.

Toamna aceasta, la Grindu, în județul Ialomița, pare o mușcătură de gutuie. Aerul nefiresc de cald miroase a măturică frecată în palme, iar lumina zilei se „rotunjește”, preschimbându-și strălucirea într-o atingere gingașă, galben-aurie, ce-ți mângâie obrazul. Poate și de aceea s-a născut și satul aici, pe „drumul Făgărașului”, pe care treceau odinioară oierii transilvăneni cu turmele lor către bălțile Ialo­miței, oameni așezați într-ale credinței, care au întemeiat așe­zări și au ctitorit multe biserici în zonă. Cea de la Grindu, cu hramul „Înălțarea Domnului”, monument istoric, a fost ridicată de marele clucer Ispas Făgărășanu, între 1838-1842, pe temelia uneia mai vechi, zidită de marele șetrar Drăgan Făgărășanu, la 1816, ctitorie din care se mai păstrează clo­potnița. Dar emblematică pentru biserică și comunitate rămâne catapeteasma, o bijuterie unică în Bărăgan, care, prin frumusețea ei, mărturisește și despre slujirea preoților, despre comunitate și viitorul acesteia.

Emblema slujirii responsabile

„Catapeteasma bisericii noastre a fost donată de către ctitor în anul 1838 și este făcută din lemn de tei, poleit cu aur. Prin grija Preasfințitului Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, în perioada 2013-2016 a fost restaurată de către Daniela Filimon, de la Atelierele Patriarhiei Române, și Mirela Constantin. Despre această lucrare se spune că a fost comandată la Muntele Athos, sau că a fost realizată într-un atelier din Brașov de către un meșter ­athonit. Concepută în forma unei linii frânte, este susținută de opt stâlpi cu ornamente în formă de viță-de-vie, cu struguri și cu șapte rânduri de icoane, înrămate cu frunze și buchete cu boboci de trandafiri, iar ușile împărătești au capete de vultur cu trup de șarpe încolăcit, ținând în cioc vița cu struguri din care ciupesc alți vulturi. Biserica mai păstrează icoane, odăjdii și cărți de cult din secolul al XIX-lea, iar la nord de ea este construită o alta mai mică în subsolul căreia se află cavoul familiei Făgă­rășanu”, ne spune părintele paroh Traian Alexe.

Parohia, care numără în jur de 800 de familii, multe din ele formate din bătrâni, are în jur de 200 de copii, față de care preoții parohiei manifestă multă grijă.

„Cu ei desfășurăm o activitate foarte bogată. Avem două grupuri de cateheză, cu 30 de copii. Colaborăm foarte bine cu școala și participăm la toate evenimentele care se desfășoară la căminul cultural din localitate, participăm cu copiii la sărbătorile naționale, la concursuri, la marile evenimente religioase, la festivaluri de muzică și de colinde. Avem și un club de chitară, condus de dascălul nostru care este absolvent de Conservator. Înainte de a deveni preot, am fost profesor de religie. Dar muzica mi-a plăcut întotdeauna. De aceea mi-am dorit să formez un cor. Faptul că am putut organiza unul în parohie îl consider o realizare importantă. Cu atât mai mult cu cât câțiva copii cântă și în corala episcopiei. Unii dintre ei au primit premii la nivel județean, la festivaluri de muzică populară, la festivaluri de colinde, unde au obținut chiar locul I”, ne mai spune părintele paroh Traian Alexe.

Mesagerii viitorului

La rândul său, părintele coslujitor Lucian Paul Ionescu ne-a vorbit despre Grupul „Armonia” al parohiei, care concertează și prin localitățile vecine, și la Urziceni sau la Valea Măcrișului. „Sunt foarte fericit când văd copiii că participă alături de noi la cateheze și la slujbe. Sunt convins că slujim pentru un viitor mai bun, mai aproape de Dumnezeu, pentru că Biserica este începutul oricărui lucru. Și sperăm ca prin acești tineri să-i aducem și pe părinții lor în Biserică, pentru că unii nu prea vin”, ne spune preotul Ionescu.

„Copiii sunt mesaje vii pe care le trimitem unor timpuri pe care nu le vom mai apuca”, spunea criticul și educatorul american Neil Postman. Acești mesageri ai viitorului găsesc în Biserică suportul necesar pentru a se realiza și, prin munca lor, a se „potrivi” și înălța odată cu neîncetata renaștere a lumii.

Am părăsit biserica din Grindu trecând pe sub bolta joasă a vechii clopotnițe și ochii ne-au căzut pe icoana Sfântului Gheorghe care învinge balaurul. Imagine edificatoare a lumii, a vremurilor pe care le trăim, în care veșnic suntem încercați și chemați să învingem provocările, pentru a rămâne cu familiile și cu copiii noștri, „potriviți” cu cele ale Bisericii.