Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Coroana Transilvaniei

Coroana Transilvaniei

Galerie foto (23) Galerie foto (23) Reportaj
Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 30 Aug, 2022

Locuit încă din neolitic, când s-au impus culturile Noua, Tei și Dealu-Melcilor, cu vestigii din epoca bronzului și temple dacice, după care s-au găsit bare de aur, cu ștampilă și monogramă, din a doua jumătate a secolului al IV-lea, numit, după capriciile vremii, când Corona, când Kronstadt, Brassó, Brassov, Brassovia sau Kruhnen, trăind sub patronajul spiritual al Fecioarei Maria, Brașovul e adânc înrădăcinat în istorie și respiră istorie prin fiecare zid, prin fiecare piatră de caldarâm, prin fiecare acoperiș al inconfundabilului său centru vechi, dar și prin civilitatea noilor cartiere.

Am petrecut o săptămână brașoveană de vis în miezul unei veri dominate de caniculă în mai toată lumea și de anularea a mii de curse aeriene. După doi ani în care, din cauza pandemiei, călătoriile în străinătate au fost complicate, dificile sau chiar imposibile, mulți români au simțit nevoia să evadeze spre cele mai variate destinații. În țară se putuse călători fără probleme și în vremurile în care Worldometers afișa cifre înfricoșătoare de victime ale virusului SARS-CoV-2, peste graniță însă era mai greu, așa că exodul turistic din 2022 e cumva firesc.

Atâta doar că avatarurile COVID-19 (care oricum nu s-au stins încă) au fost înlocuite de o tot mai severă criză economică mondială, provocată parțial de războiul din Ucraina. La fel ca în 2008, ba chiar mai rău, multe firme au trecut la disponibilizări. Inclusiv companiile aeriene, care au rămas cu prea puțin personal față de numărul doritorilor de a călători. Într-o singură zi, 11 iulie, în lume au fost anulate 1.700 de zboruri, iar 10.000 au avut întârzieri chiar și de șase ore. Au existat inclusiv cazuri de pasageri dați jos din avion după ce se îmbarcaseră...

În aceste condiții, unii au reușit totuși să ajungă acolo unde își doreau, iar alții s-au reorientat intern. Ei, bine, pentru oricine ar fi vrut să ajungă oriunde, Brașovul este nu o palidă consolare, ci o reală încântare!

Un munte verde plutitor peste oraș

Desigur, nu eram prima oară acolo, putem spune chiar că știam bine toată zona centrală, dar a fost prima dată când am locuit timp de o săptămână la poalele Tâmpei, ceea ce ne-a permis să intrăm în ritmul orașului, care este, desigur, unul specific ardelenesc, și să facem totul fără grabă.

E greu de ales o caracteristică principală a Brașovului. Poate că întâiul lucru care ar trebui menționat este muntele care plutește deasupra orașului, putând fi văzut de oriunde te-ai afla, și care înseamnă enorm pentru urbea transilvană. O prezență masivă, integral verde, calmă, ca o ancoră în timp și spațiu. În plus, oferind multiple moduri de explorare. Poți urca liniștit, comod, cu telecabina, și, odată ajuns sus, să mergi un pic pe jos până la Vârful Tâmpa ori să te oprești la superba belvedere spre oraș de lângă și din spatele uriașelor litere care scriu pe cer numele urbei. Cam ca la Hollywood, dar acolo e arșiță! Apropo, în timp ce Bucureștiul gâfâia la 40 de grade, în Brașov abia dacă erau 29.

Te-ntorci ori tot cu telecabina, ori per pedes apostolorum pe unul dintre cele două drumuri spiralate prin pădure. Noi l-am preferat pe cel „cu trepte”, doar că acestea (datorate lui Friedrich Gabony, grădinarul orașului la 1930) asigură doar ultima parte a traseului, în rest frunze umede pe pietre lucioase...

A doua trăsătură fundamentală a Brașovului este aproape neverosimila sa curățenie, inclusiv pe strada Republicii și suratele ei perpendiculare, toate pietonale, toate cu multe terase de restaurante și cofetării, frecventate zilnic de zeci de mii de turiști (peste 500.000 într-o lună în județul Brașov, locul doi în România, după Capitală).

La fel de specifică și importantă este... liniștea! Strada Republicii generează doar un foșnet general care nu deranjează și care dispare după ce cotești în lateral. Nici un restaurant - afară sau înăuntru - nu difuzează muzică la volum ridicat, nimeni nu face gălăgie. La câte un colț, un muzician discret, iar seara, în Piața Sfatului, oameni dansând în jurul fântânii, pe o melodie frumoasă. Un poem!

Unde Julio Iglesias era un modest concurent

Într-un oraș ale cărui clădiri, pe o rază mare în jurul kilometrului zero, au o vechime între 100 și 700 de ani (!) n-ai cum să te plictisești, și de-ar fi să te plimbi toată ziua pe străzi.

Dar nu e cazul să te mulțumești cu atât. Cetățuia (care noaptea, luminată, arată ca o navă extraterestră medievală), cartierul Șchei cu străduțele sale aproape labirintice, zonele de blocuri, aerisite, liniștite și invadate de verdeață, Catedrala Ortodoxă, care reușește să rămână elegantă și inspiratoare deși e flancată de un fast-food și un magazin, emblematica Biserică Neagră de la 1477 (din păcate foarte degradată la exterior), Piața Unirii, cu Biserica „Sfântul Nicolae” și Prima Școală Românească, înființată în 1583, Turnul Negru, Turnul Alb, Muzeul Catacombelor, Biblioteca Județeană „George Barițiu”, Teatrul „Sică Alexandrescu”, Opera, Filarmonica „Gheorghe Dima”, Teatrul de păpuși „Arlechino”, Centrul Cultural „Reduta”, opt muzee, Grădina Zoologică, celebra Stradă a Sforii - sunt o parte dintre locurile care merită văzute în Brașov. Și dacă vă spun ceva numele Julio Iglesias, Enrique Iglesias, Christina Aguilera (ca simpli concurenți!), Charles Aznavour, Cliff Richard, Dalida, Josephine Baker, Rita Pavone, Patricia Kaas, Kenny Rogers, Boy George, Ray Charles, Kylie Minogue, Diana Ross, Vaya Con Dios, Toto Cutugno, Jerry Lee Lewis, Pink, Kelly Family, Ricky Martin, atunci cu siguranţă aţi urmărit „Cerbul de Aur”, la început pe scena Teatrului Dramatic, ulterior în superba Piață a Sfatului.
 
Istoria, cu bune, cu rele

Brașovul a avut prima tipografie la 1544, grație lui Johannes Honterus, prima moară de hârtie din sud-estul Europei la 1546, la 1559 aici și-a tipărit diaconul Coresi prima sa carte în limba română, „Întrebare creștinească”, aici a intrat triumfător Mihai Viteazul la 4 octombrie 1599, în demersul lui de a uni trei țări românești. În 21 aprilie 1689, un imens incendiu a distrus cetatea. Drept urmare, autoritățile brașovene au decis interzicerea construcției caselor din lemn. Refacerea orașului a durat mai bine de un secol. Tot aici, la 1731, dascălul Petcu Șoanu a tipărit primul calendar-almanah românesc, în 1757 Dimitrie Eustatievici a scris prima gramatică românească, în 1804 s-a introdus iluminatul public cu ulei, în 1835 s-a înființat „Casa generală de economii”, prima instituție de credit din Transilvania, în 1838 a apărut „Gazeta de Transilvania”, condusă de George Bariț, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei, în 1850 Mitopolitul Andrei Șaguna a întemeiat gimnaziul român, iar în 1891 a început să circule primul... tramvai cu aburi!

Sunt doar câteva dintre evenimentele care ar merita menționate dacă am avea la dispoziție un spațiu mai mare. Dar nu putem părăsi istoria fără a aminti că în 15 noiembrie 1987 brașovenii s-au revoltat, în număr mare, împotriva regimului comunist, suferind represalii, iar în 2 martie 1989, pe pârtia de schi Bradu din Poiana Brașov, Liviu Babeș și-a dat foc și a murit în semn de protest față de regimul politic.

7 cutremure mari au lovit urbea transilvană de-a lungul timpului, 7 furtuni grozave, 4 invazii, 9 epidemii de ciumă și alte boli mortale. Dar nimic n-a putut să îngenuncheze urbea, nici măcar faptul că între 1950 și 1960 a fost forțată să poarte numele de Orașul Stalin...

Brașov nu înseamnă însă doar municipiul cu acest nume. La doar câteva minute de mers cu mașina ori autobuzul pe un drum fermecător, ajungi în Poiana Brașov, de unde poți sui cu telegondola până pe Muntele Postăvarul. Ceva mai departe se află Cetatea Rupea, satul Viscri, spectaculosul Dino Park (Cetatea Râșnov e închisă temporar), iar dacă decideți, cum am făcut noi, să vă-ntoarceți în București prin Bran-Rucăr, un traseu senzațional de frumos, vă puteți opri și la castelul celebru în toată lumea. Una peste alta, Brașovul înseamnă o vacanță minunată și o scufundare în istoria fabuloasă a acestei țări.