Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
Corul Catedralei mitropolitane din Iaşi, o istorie de 140 de ani
Credincioşii care participă, duminica, la Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala mitropolitană din Iaşi au posibilitatea să asculte răspunsuri liturgice armonizate, de o rară frumuseţe artistică, şi cântate din inimă. Puţini ştiu însă că actualul cor al Mitropoliei, numit sugestiv „Sanctus”, continuă o tradiţie muzicală de peste 140 de ani. Cea mai prolifică perioadă a corului a fost cea în care, la bagheta dirijorală, s-a aflat renumitul muzician Gavriil Musicescu, cel care a preluat conducerea corului la 15 ianuarie 1876.
Începuturile corului Mitropoliei din Iaşi sunt strâns legate de primele preocupări de organizare a muzicii corale din vechea cetate a Moldovei. Primele încercări de înfiinţare a unui cor bisericesc la Iaşi datează de la 1808, când generalul rus Cuşnicov cerea mitropolitului Serapion din Kiev trimiterea la Iaşi a unui specialist în arta muzicală armonizată. Mai târziu, la Gimnaziul „Vasilian” şi la Seminarul „Veniamin Costachi”, în 1814, profesorul Alex Petrino a înfiinţat un cor vocal.
Gheorghe Burada, părintele corului mitropolitan
În 1854, muzicianul Gheorghe Burada a înfiinţat un cor religios, care cânta în limba română, dând primele răspunsuri la Sfânta Liturghie pe 23 aprilie 1854, în Biserica „Sfinţii Atanasie şi Chiril”. În 1860, Gheorghe Burada a organizat şi un curs de muzică vocală armonizată, la şcoala Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi”, continuând conducerea corului său, care, până în 1863, a cântat alternativ la bisericile din Iaşi, făcând repetiţii în casele de pe strada Sărăriei ale tatălui dirijorului, Tudorachi Burada.
În 1864, cu sprijinul mitropolitului Calinic Miclescu, care a oferit condiţii de cazare şi întreţinere a copiilor din cor şi care l-a desemnat ca ajutor pe profesorul Dimitrie Vestali, corul a devenit al Mitropoliei, chiar dacă lucrările de construcţie a noii catedrale nu erau terminate. Erau faimoase răspunsurile în fa major la Liturghie, compuse de Gheorghe Burada.
În noiembrie 1864, Ministerul Cultelor şi Instrumentelor Publice a aprobat înfiinţarea corului Mitropoliei, care era format din 18 persoane, 12 băieţi şi 6 bărbaţi.
Epoca lui Gavriil Musicescu
Din 1870, dirijoratul este preluat de Gh. I. Dima, fost psalt al Catedralei şi corist, renumit ucenic al compozitorului Dimitrie Suceveanu. Gh. I. Dima a prelucrat şi a transpus creaţii psaltice în notaţie liniară, ceea ce a reprezentat o noutate în domeniu.
Însă, cea mai prolifică perioadă a corului ieşean a fost cea în care la bagheta dirijorală s-a aflat renumitul muzician Gavriil Musicescu. Acesta a preluat conducerea corului la 15 ianuarie 1876, începând o perioadă de selectare atentă a coriştilor şi de pregătire în detaliu a repertoriului.
Specialiştii vremii arătau că talentul şi profesionalismul dirijorului Musicescu au făcut din corul ieşean un ansamblu unic în ţară. Presa vremii nu contenea a lăuda concertele şi profesionalismul acestui cor, duse la apogeu la ceremoniile de la sfinţirea Catedralei, pe 23 aprilie 1898, când toate personalităţile vremii au fost încântate de prestaţia acestui cor.
Unit cu formaţia corală de la „Sf. Spiridon”
Turneele prin provinciile româneşti, vizitele străinilor la Iaşi pentru a asculta vestitul cor l-au făcut celebru în multe ţări ale Europei. După moartea marelui muzician Gavriil Musicescu, în 1903, dirijoratul este preluat de unul dintre foştii corişti şi subdirijori, ucenic al maestrului Musicescu, protopsaltul Grigorie I Gheorghiu sau „Conu Gheorghiţă”, cum era cunoscut. Vârsta înaintată l-a determinat să se retragă în 1905, când a venit în fruntea corului compozitorul Ioan Buhociu. A urmat o perioadă dificilă, în care diverşi muzicieni au concurat pentru ocuparea postului de dirijor, până când, în 1907, este numit definitiv D. Dimitriu, preferatul coriştilor. Au urmat 20 de ani de succese, dar şi dezamăgiri. Apoi, la conducerea corului au venit muzicienii Vasile Popovici-Ieşeanul şi Antonin Ciolan, sub bagheta căruia, în 1935, corul Catedralei este unit cu cel al Bisericii „Sf. Spiridon” din Iaşi, la iniţiativa episcopului-vicar Grigorie Leu, după instalarea mitropolitului Nicodim Munteanu. În această perioadă a fost preluat repertoriul de la biserica ieşeană, dar introducându-se şi unul de muzică bizantină. În 1940, la moartea maestrului Popovici, corul Catedralei avea 18 soprane, 12 altiste, 12 tenori şi 16 başi.
Contribuţia maestrului Alexandru Verdeş
Perioda comunistă a fost cea mai grea pentru corul Mitropoliei. Lucrurile s-au îmbunătăţit prin eforturile maestrului Alexandru Verdeş, care, în urma concursului organizat pentru ocuparea postului de dirijor al corului Catedralei mitropolitane şi în ciuda obiecţiilor autorităţilor comuniste, a preluat bagheta dirijorală. Cu o întrerupere de şapte ani, timp în care corul a fost condus de Paul Samrai sau de „dl. Pintilie”, maestrul Alexandru Verdeş a condus corul Catedralei până în 1996. A impus o disciplină şi un program serios şi a fost total dedicat muncii sale de o viaţă, în timpul mitropoliţilor Justinian Marina, Sebastian Rusan, Iustin Moisescu, Teoctist Arăpaşu şi Daniel Ciobotea, ultimul fiind actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, care, la 9 februarie 1998, i-a oferit lui Alexandru Verdeş distincţia „Crucea Moldavă”.
Actualul cor al Mitropoliei
De la 1 iulie 1996, la conducerea corului Catedralei mitropolitane din Iaşi este Costel Mirel Nechita, care preluase această funcţie în mod neoficial încă din 1995, sub îndrumarea lui Alexandu Verdeş.
Noul cor s-a format din corul Catedralei, la care s-a adăugat corul „Osana”, alcătuit din studenţi la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi. Nu s-a schimbat vechea componenţă, de 50 de corişti, dar, în 2000, s-a făcut o preselecţie şi au fost aleşi 45 de tineri, din cei 60 care s-au prezentat. S-a organizat un curs de un an de zile, program săptămânal: un curs de două ore de muzică liniară, un curs de două ore de muzică psaltică, un curs de o oră canto şi seminarii în cursul săptămânii, câte o oră pentru fiecare grupă (formată din maximum cinci persoane), în care s-a făcut cu precădere canto şi dicţie, iar, uneori, se explica amănunţit şi se dezvolta teoria de la cursuri. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a dat corului numele „Sanctus”.
▲ „Aici îmi găsesc liniştea interioară”
Corul „Sanctus” al Catedralei mitropolitane din Iaşi este format din persoane în mare parte fără studii de specialitate, cu meserii obişnuite, dar cu o credinţă profundă şi cu pasiune faţă de cântarea corală religioasă. Nelipsiţi de la repetiţiile săptămânale, de la slujbele oficiate în Catedrala mitropolitană, la care trebuie să dea răspunsurile liturgice, membrii corului ieşean se remarcă prin seriozitate şi profesionalism. Am aflat de la doi dintre corişti cum au ajuns în acest cor, cum s-au adaptat şi ce anume îi motivează.
Mihaela Proca, 37 de ani, profesoară: „Am cântat încă din timpul studenţiei, cred că din 1992, în corul studenţilor de la Facultatea de Teologie Ortodoxă, celebrul cor «Osana». Când s-a înfiinţat corul «Sanctus», am continuat aici. Nu pot explica în cuvinte ce simt atunci când dăm răspunsurile la Sfânta Liturghie. Este ceva care depăşeşte limitele raţiunii. Pe scenă, când concertăm ori participăm la vreun concurs, este diferit. Atunci, ai bucuria de a fi aplaudat şi apreciat pentru munca depusă.”
Radu Knacoschi, 30 de ani, electrician: „Nu mi-am închipuit niciodată că voi ajunge să cânt în acest cor, pe care îl auzeam la Mitropolie şi care mă încânta de fiecare dată. Nu pot spune că întâmplarea a făcut să vin la preselecţie, ci cred că Dumnezeu m-a adus aici. Aici îmi găsesc liniştea interioară, chiar dacă la început mi-a fost greu, fără studii de specialitate. M-a motivat ideea că-L slăvesc pe Dumnezeu”.
▲ Apreciat la concertul de colinde de la Viena
Pe lângă concursurile anuale organizate în Iaşi ori în alte oraşe din ţară, la care Corul „Sanctus” al Catedralei mitropolitane din Iaşi participă anual, de-a lungul timpului, corul ieşean a participat şi la concursuri ori concerte internaţionale, fiind premiat în mai multe rânduri.
Ultimul eveniment de acest gen la care au participat coriştii ieşeni, conduşi de dirijorul Costel Mirel Nechita, a avut loc la Viena, unde primăria capitalei austriece organizează în fiecare an Concertul „Internationales Advenstingen” („Cântări internaţionale de colinde”). Desfăşurat în perioada 30 noiembrie-23 decembrie 2007, evenimentul s-a bucurat de participarea a 93 de coruri din mai multe ţări europene, care au susţinut, pe rând, programul de 30 de minute. „Invitaţia de a participa la acest concert a venit din partea Primăriei Viena, organizatorul acestui eveniment, prin Departamentul pentru Cultură, reprezentat de dl. Franz Schuller, prin recomandarea d-nei Lucretia Petkovic, care a audiat corul nostru şi ne-a ajutat să mergem la Viena. De asemenea, am fost binecuvântaţi de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi am fost ajutaţi de Primăria Iaşi, care a sponsorizat o mare parte din cheltuieli. Brigada 15 Mecanizată, prin comandant col. Ioan Manci, şi dl. Benone Tiron, şeful Cercului Militar Iaşi, ne-au pus la dispoziţie costumele populare din toate zonele ţării, cu ajutorul cărora am impresionat auditoriul”, ne-a spus dirijorul Costel Mirel Nechita.