Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Credinţă şi statornicie în comunitatea credincioşilor ortodocşi din Gheorgheni

Credinţă şi statornicie în comunitatea credincioşilor ortodocşi din Gheorgheni

Galerie foto (10) Galerie foto (10) Reportaj
Un articol de: Oana Rusu - 02 Sep, 2022

Comunitatea parohială de la Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Gheorgheni, judeţul Harghita, lăcaş de cult sfinţit la 24 septembrie 1938, este păstorită, de 23 de ani, de preotul Emil Nan. În urmă cu mai bine de 27 de ani, tânărul absolvent sibian a ajuns în Episcopia Covasnei şi Harghitei la îndemnul părintelui profesor Mircea Păcurariu, pentru a fi secretarul eparhial al noii episcopii. În prezent, numărul credincioşilor ortodocşi din Gheorgheni scade, tinerii fiind nevoiţi să caute un loc de muncă în alte părţi.

În oraşul Gheorgheni, majoritatea credincio­şilor ortodocşi aparţin de Parohia „Sfântul Gheorghe”, a cărei biserică a fost ridicată între anii 1929 și 1937, în stil bizantin şi pictată în tehnica frescă de celebrul pictor din Pitești Gheorghe Belizarie, care a pictat şi actuala Catedrală Episcopală de la Miercurea Ciuc, după cum ne povesteş­te preotul paroh Emil Antim Nan.

Biserica patronată de Sfântul Gheorghe a fost ridicată prin truda autorităților statului, locale și centrale, a credincioșilor și a preotului Aurel Negoiescu, fiind sfințită în toamna anului 1938, la 24 septem­brie, de către Mitropolitul Nicolae Bălan, în prezenţa unor persona­li­tăţi venite de la Bucureşti şi din zonă. Părintele Emil Nan spune că în oraş a existat o comunitate a românilor ortodocşi care este amin­tită şi în anul 1916, când cre­dincioşii de atunci, în frunte cu protopopul Elie Câmpeanu, au întâmpinat armata română. Apoi, după Marea Unire, între cele două războaie mondiale, comunitatea românească a reuşit să se dezvolte prin învăţământ, credinţă şi cultură. „În anul 1931, Nicolae Iorga ajunge la Gheorgheni, venind de la Miercurea Ciuc, şi vizitează biserica ortodoxă, care atunci era în construcţie, şcoala primară şi grădiniţa. De altfel, Nicolae Iorga avea bune legături cu comunitatea românească de aici şi tot el îi recomandase pe arhitectul Stere Becu şi constructorii Mina şi Perdomi de la Bucureşti pentru ca să întoc­mească planul sfântului lăcaş”, povesteşte pr. Emil Nan.

Clădirea bisericii a fost consi­de­rată o mare frumuseţe la acea vreme, aşa cum este şi în prezent, astfel că membrii comunităţii parohiale încearcă să îi păstreze strălu­cirea. După perioada de înflorire din perioada interbelică, au urmat anii 1940-1944, după Dictatul de la Viena, ani de teroare pentru comunitatea românească. Biserica a fost devastată în interior şi trans­formată în magazie de cereale. Cti­torul bisericii, preotul Aurel Negoescu, a fost izgonit din oraş, iar o parte din credincioşii ortodocşi au fost trecuţi cu forţa la alte culte. După eliberarea Transilvaniei de către armata română, în anul 1944, preotul Aurel Negoescu s-a putut reîntoarce în parohie şi a început refacerea, la interior, a bisericii afectate, după cum spune pr. Emil Nan.

„Peste câţiva ani, preotul Aurel Negoescu a fost arestat şi condamnat la ani grei de închisoare de către comunişti, muncind la Canalul Dunăre - Marea Neagră. Acolo a murit, nici nu se ştie unde îi este mormântul”, a mai menţio­nat pr. Emil Nan, care a mai adău­gat că preotul Negoescu a fost o per­sonalitate destoinică a acestor locuri, fiind pentru o scurtă vreme şi primar al municipiului Gheor­gheni. Parohia doreşte să realizeze un bust al ctitorului bisericii parohiale, preotul Aurel Negoescu fiind un model de slujire şi implicare pentru cei din prezent.

După perioada grea a comunismului, între anii 1990 și 2018, la Biserica „Sfântul Gheorghe” s-au făcut mai multe lucrări de renovare, de instalare a încălzirii, de schimbare a învelitorii vechi de tablă, lucrări de reparaţii şi zugră­veli la exterior. Vremurile de liber­tate nu au adus, însă, prosperita­tea mult aşteptată pentru locuito­rii din acest oraş, astfel că mulţi au plecat, îndeosebi tinerii, spre alte zone ale ţării sau spre alte ţări, unde au găsit locuri de muncă.

Peste 20 de ani de păstorire

În acest an, de Rusalii, părintele Emil Nan a împlinit 23 de ani de când a fost hirotonit pentru Bise­rica „Sfântul Gheorghe” din Gheor­gheni, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan al Banatului, la acea vreme Episcop al recent înfiinţatei Episcopii a Covasnei şi Harghitei. Părintele Nan a reuşit să îşi păstreze statornicia în parohia pentru care a fost hirotonit, mai ales în condiţiile destul de dificile ale păstoririi credin­cio­şilor din această zonă, aşa cum a măr­turisit, amintind de reticenţa studenţilor şi absolvenţilor de la Teologie din vremea sa faţă de această zonă: „Încă din facultate, când se vorbea uneori de zona Har­ghita-Covasna, aceasta era oarecum considerată ca fiind un fel de mic batalion disciplinar şi chiar mă gândeam «Doam­ne, după ce voi termina, numai în Harghita şi Co­vasna să nu ajung!». Pentru mine, din Sibiu fiind, zona aceasta era o enigmă. Însă Dumnezeu aşa a vrut, să fiu aici. După ce am în­che­iat cei patru ani de studiu, pă­rin­tele profesor Mircea Păcurariu, care era pe atunci decanul Facul­tă­ţii de Teologie Orto­doxă din Si­biu, m-a chemat la dânsul, în anul 1995. Episcopia era la început, fuse­se înfiinţată în anul 1994. Nu ştiam mare lucru despre ea, nu ştiam nici cine este episcop, şi mi-a spus: «Te urci pe tren, m-am gândit la tine ca să mergi la Preasfinţitul Ioan ca să fii secretar eparhial». Şi aşa a început călătoria mea spre zona aceasta”.
Părintele Emil Nan nu regretă decizia de a veni în Harghita: „Nu regret nimic, din contră! Dar la ce mă gândeam la început că nu do­resc, iată că s-a întâmplat, potrivit Scripturii: «Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voas­tre nu sunt căile Mele». Eu acolo am început activitatea, la sediul episcopiei de la Miercurea Ciuc. Erau anii grei de început ai episcopiei. Cei patru ani de ucenicie acolo au însemnat pentru mine foarte mult pentru că m-au ajutat foarte mult după ce am venit aici, în parohia aceasta”.

După perioada de început de la episcopie, însă, au urmat ani dificili pentru parohia unde a fost hirotonit: „A fost greu pentru mine şi soţia mea. Ea a terminat Teologie-Litere la Sibiu, am avut mereu un sprijin din partea ei. În anul 1999, de Rusalii, am fost hirotonit preot, aici în parohie. Înainte, în drumurile noastre cu Preasfinţitul Părinte Ioan, până în zona de nord unde se întinde Episcopia Covasnei şi Harghitei, spre Tulgheş, Corbu, îmi plăcea când treceam prin Gheorgheni şi mă gândeam uneori că ar fi frumos dacă ar fi să ajung preot aici şi iată că s-a întâmplat. Sunt 27 de ani de activitate în eparhie şi 23 de ani aici, ca preot”.

O nouă casă parohială

Despre comunitatea de români din zonă, părintele spune că aceştia au avut un rol important şi înainte, dar şi după Marea Unire din 1918: „La venirea mea în parohie am găsit o comunitate formată de oameni din toate colţurile ţării, aşa cum şi eu sunt venit din altă parte. Ei sunt foarte credincioşi, aici fiind şi o zonă apropiată de Moldova, astfel că există o anumită influenţă din acest punct de ve­dere. Acest oraş, Gheorgheni, a fost foarte pu­ternic industrializat, iar acum, din păcate, nu a mai rămas nimic, mulţi au plecat”.

Nici pentru părintele Emil Nan nu a fost uşor: „Dumnezeu m-a ajutat, am luat-o de la zero, am lo­cuit cu familia mea, cu doi copii, şapte ani în chirie, până am cons­truit o casă parohială din temelie. Am avut curaj, mulţi nu au crezut că voi reuşi. Am dorit să rămână ceva în urma mea, pentru că dacă nu mi-a dat Dumnezeu motivaţia construirii unei biserici, am ridicat o casă parohială, ceea ce nu este extraordinar, alţii fac mai mult”.

Deşi funcţiona iniţial cu doi preoţi, parohia nu a fost împărţită. „Am slujit o săptămână la Biserica «Naşterea Maicii Domnului», iar o săptămână aici, la Biserica «Sfântul Gheorghe», alături de celălalt preot. După mai mulţi ani de slujire alternativă la cele două biserici ale parohiei - Biserica «Naşterea Maicii Domnului» fiind mai departe de centrul oraşului, veneau mai puţini credincioşi -, lucrurile s-au mai schimbat. Am rămas aici, la bise­rica mare, cum îi spunem. În pre­zent, din nefericire, suntem destul de puţini români ortodocşi. Am făcut un recensământ anul acesta şi suntem în jur de 1.200 de români credincioşi ortodocşi, din totalul populaţiei de aproape 17.000 de locuitori în municipiul Gheor­gheni”.

La biserică, programul slujbelor este unul obişnuit, se slujesc acatiste, vecernii, dimineaţa şi seara, iar la sărbători şi duminicile se slujeşte Sfânta Liturghie. „În posturi, programul este mai amplu, de exemplu în Postul Paştilor, în fiecare zi, facem Pavecerniţa Mare, Liturghia Darurilor înainte sfinţite, iar în Postul Adormirii Maicii Domnului facem în fiecare seară Paraclisul Maicii Domnului. Deşi serviciile s-au împuţinat, asta nu înseamnă că nu trebuie să conti­nuăm, cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, «să fii ca o fântână care izvorăşte, chiar dacă nimeni nu vine să bea apă», noi trebuie să ţinem izvorul acesta. Cum spunea Înaltul Ioan, să rămânem în continuare o candelă aprinsă în Carpaţi.”

În această comunitate de cre­din­cioşi, mai sunt copii şi tineri care vin la biserică, iar în oraş funcţio­nează un liceu cu predare în limba română, Liceul „Sfântul Nicolae”: „Nu sunt foarte mulţi copii, eu am mai predat şi la liceu aici, am mai încercat să îi aduc la cor, să îi câştig. De asemenea, în fiecare an, soţia mea face un cerc de pictură cu copiii din parohie, îi învaţă să picteze icoane pe sticlă, mergem cu colinda la episcopie şi la mai multe instituţii din zonă. Printre activităţile din parohie mai sunt şi pelerinajele cu credincioşii, am fost chiar recent plecaţi două zile la mănăstirile din zona Vâlcea”.

Comunitatea românilor ortodocşi a păstrat relaţii bune cu celelalte comunităţi din oraşul Gheorgheni. „Ne înţelegem bine, în sensul că nu există conflicte de ordin religios sau etnic, mai sunt unele tensiuni, mai ales că aici nu prea mai sunt locuri de muncă, comparativ cu multe alte oraşe mai mici. Tinerii de la noi, dacă termină şcoala, nu se mai întorc în oraş. Pot să îi număr pe degete, de 20 şi ceva de ani de când sunt aici, pe cei care au rămas, dacă lucrează şi ei şi dacă ştiu limba maghiară, pentru că altfel nu ar avea şanse”, mai spune preotul paroh Emil Nan.

***

Municipiul Gheorgheni din judeţul Harghita se află aproape de limita de nord-est a Episcopiei Covasnei şi Harghitei, învecinându-se cu judeţul Neamţ, astfel că localitatea este cunoscută şi ca una de tranzit spre regiunea Moldovei. În zonă sunt numeroase atracţii turistice, oraşul fiind amplasat la o altitudine de 800 de metri, la poalele Munţilor Giurgeu. Spre est se află Lacul Roşu, localitate care aparţine de municipiul Gheorgheni şi Cheile Bicazului.

La 60 de kilometri spre vest se află stațiunea Praid, iar la 20 de kilometri se poate schia în stațiunea Izvoru Mureșului. Tot prin zonă, la 50 de kilometri, se poate vizita stațiunea Borsec.