Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
„Cu adevărat, anul 2011 este pentru ei Anul Familiei“
Tinerii Alex Gribincea şi Dan Simion vor fi proprietarii primei case construite de Fundaţia "Omenia", din Iaşi, casă pe care o vor împărţi la fel cum au "împărţit", în cei peste zece ani de când se cunosc, mai toate centrele de plasament prin care au trecut de când au fost abandonaţi. "În prima lună a acestui an, am săvârşit slujba Botezului pentru patru tineri ai acestui aşezământ social. Acum, în ultima lună a anului, am avut din nou bucuria de a sfinţi şi binecuvânta începutul cel bun al casei în care vor locui doi dintre aceşti tineri", spune părintele paroh Mihai Iordăchescu.
La începutul acestui an, prezentam în paginile ziarului nostru povestea unor tineri proveniţi din centrele de plasament, care şi-au găsit o familie în cadrul Fundaţiei umanitare "Omenia", din Iaşi. Bazele acestui proiect, demarat la îndemnul protosinghelului Nicodim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii Hadâmbu, au fost puse în anul 2005, la câţiva kilometri de Iaşi, în satul Valea Adâncă, unde a fost construit Centrul social "Omenia". De atunci, acest centru, care funcţionează într-o strânsă legătură cu Biserica, a devenit mai mult decât o casă pentru aproximativ 30 de tineri proveniţi din centrele de plasament. Preşedintele fundaţiei, Florin Strugaru, sublinia că proiectul "Omenia" şi-a propus mai mult decât un ajutor sub forma găzduirii sau sprijinirii acestor tineri în găsirea unui loc de muncă, pe care să-l abandoneze după câteva săptămâni. "Atunci când vin la noi, ei au 18-20 de ani, dar mulţi gândesc ca la 12 ani. Nu toţi înţeleg de ce îi punem să respecte un set de reguli şi de ce insistăm să fie responsabili. În "ţarcul statului", cum îl denumesc eu, aceşti copii au primit mai mult sau mai puţin, dar fără ca cineva să se preocupe să îi formeze ca oameni. De aceea, ne străduim să îi determinăm să îşi înţeleagă situaţia şi să fie responsabili, pentru că numai aşa se vor putea integra cu adevărat în societate. Totodată, ne-am propus să le oferim ceva care să îi determine să lupte pentru a-şi întemeia o familie şi pentru a-şi construi un viitor. Iar pentru nişte tineri care nu au avut parte niciodată de un loc doar al lor, acest "ceva" este, în primul rând, o casă", povestea, în urmă cu un an, Florin Strugaru, omul care visează să ridice un întreg sat "Omenia", un loc în care să fie construite case-modul pentru tinerii care, după ce părăsesc sediul fundaţiei şi sunt pe picioarele lor, cu o meserie învăţată, din care să aibă posibilitatea să-şi asigure un trai decent, să fie împroprietăriţi şi să-şi poată întemeia familia de care viaţa i-a vitregit. Prima casă, după ani de muncă şi răbdare La începutul acestei luni, Florin Strungaru ne-a invitat să vedem că şi-a ţinut promisiunea şi că prima locuinţă destinată tinerilor pe care îi are în grijă începe să prindă contur. Amplasată pe un teren de 1.600 de metri din satul ieşean Corneşti, viitoarea locuinţă, construită gen duplex, va fi casa pe care o vor împărţi Alex şi Dan, doi dintre tinerii care au intrat în proiectul "Omenia" încă de la început. "Este un moment emoţionant pentru noi şi, cu atât mai mult, pentru aceşti tineri. Ne bucurăm că ne-a ajutat Dumnezeu şi, după atâţia ani de muncă, am reuşit să începem construcţia primei case. În primăvară, sperăm să dăm drumul şi la celelalte, pentru că mai avem cumpărate loturi de teren pentru alţi nouă tineri", spune preşedintele Fundaţiei "Omenia". Cei 30 de tineri incluşi în acest proiect au posibilitatea să lucreze în cadrul unei societăţi comerciale înfiinţate pe lângă fundaţie, în domeniul construcţiilor sau panificaţiei sau, ocazional, li se oferă posibilitatea să lucreze în străinătate, pe durate determinate, prin intermediul parteneriatelor pe care coordonatorii proiectului le-au stabilit cu fundaţii din Italia. Tinerii sunt angajaţi cu carte de muncă şi, în condiţiile în care cazarea, masa şi alte lucruri de trebuinţă le sunt acordate, gratuit, prin intermediul fundaţiei, sunt încurajaţi să economisească din banii câştigaţi, pentru a contribui direct la achiziţia terenului şi la construirea viitoarelor locuinţe. "Cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vedem visul împlinit" Alex Gribincea şi Dan Simion sunt proprietarii primei case construite de Fundaţia "Omenia", casă pe care o vor împărţi la fel cum au împărţit, în cei peste zece ani de când se cunosc, mai toate centrele de plasament prin care au trecut de când au fost abandonaţi de părinţi. "Nici acum nu-mi vine să cred că este casa noastră. Am muncit mult să ajungem aici, am strâns bani şi acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vedem visul împlinit", spune Dan Simion, cel mai liniştit şi mai harnic băiat pe care îl are în grijă, aşa cum îl descrie preşedintele Fundaţiei "Omenia". Pe lângă visul de a avea un loc al lui, Dan şi-a mai împlinit, recent, o altă mare dorinţă, aceea de a-şi cunoaşte familia. "Nu a fost o coincidenţă, aşa a vrut Dumnezeu", spune, convins, tânărul. "Întotdeauna mi-am dorit să-mi cunosc familia... Nu neapărat să mă întorc la ei, dar să ştiu şi eu ce s-a întâmplat, de ce am fost abandonat. Iar după ce am găsit acest teren şi am stabilit să construim casa, am aflat că mama stă într-o casă aflată la distanţă nu foarte mare de aici. Am mers la ea împreună cu domnul Florin (preşedintele fundaţiei - n.r.), dar nu m-a recunoscut... Însă am cunoscut-o, am stat de vorbă, e bine că măcar ştim unul de altul", povesteşte Dan, sumar, întâlnirea pe care a avut-o cu cea care l-a abandonat şi care, între timp, este căsătorită a treia oară, astfel că orice şansă pentru el de a se întoarce în familie a dispărut. "Dan este un băiat extraordinar, foarte liniştit, foarte harnic şi mereu gata să se implice. Evident că suferă, că este furios, dar i-am spus că el are acum un drum al lui, un drum pe care furia nu-şi mai are rostul. Şi eu sunt convins că, dacă mama lui ar fi bolnavă şi abandonată de familia pe care o are acum, Dan ar lua-o în casa lui fără să stea pe gânduri", spune Florin Strungaru. Alex Gribincea are 23 de ani şi, la fel ca şi prietenul său Dan, a fost abandonat la naştere de părinţi. Este un tânăr puternic, care te priveşte mereu cu zâmbetul pe buze, de parcă viaţa lui de până atunci ar fi fost un şir lung de întâmplări fericite. Alex este liderul tinerilor găzduiţi în Centrul "Omenia", la construirea căruia a şi ajutat şi pe care, având un talent deosebit, l-a pictat pe interior, "ca să nu mai umble fantomele prin el". L-am întâlnit stând mândru şi emoţionat lângă fundaţia noii lui case, cu hainele murdare de ciment, aşteptându-l "pe părintele, să binecuvânteze începutul lucrărilor". Când îl întrebi ce planuri are, cum vede viaţa lui de acum înainte, Alex vorbeşte calm şi responsabil, aşa cum a învăţat de la "tatăl" său adoptiv. "Tot ce vedeţi aici, şi terenul, şi casa, vor fi împărţite în jumătate, între Dan şi cu mine. Noi suntem prieteni foarte buni, n-o să fie probleme. Cel mai mult ne bucurăm că am reuşit asta şi din banii noştri, nu numai cu ajutorul fundaţiei. Când munceşti tu pentru ceva, altfel îl preţuieşti", spune Alex, apăsat. Atunci când îl întrebi despre posibilitatea întemeierii unei familii, Alex, atât de matur şi comunicativ când vine vorba de schiţe, construcţii, împărţirea camerelor şi alte detalii tehnice, râde şi redevine un copil. "Nu ştiu, nu pot să spun. Pentru asta e timp", evită să vorbească despre subiect Alex, cel pentru care, la fel ca şi în cazul prietenului său Dan, întâlnirea cu familia nu a fost una fericită, mama refuzând să-l recunoască şi să-i dea măcar explicaţiile care i s-ar fi cuvenit. Biserica şi Fundaţia "Omenia", familia pe care aceşti tineri nu au avut-o Despre proiectul "Omenia", părintele Mihai Iordăchescu, parohul bisericii cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului" din satul Valea Adâncă, spune că "este nevoie de multă dragoste ca să poţi asculta, alina şi susţine tineri care, în cea mai importantă perioadă a vieţii lor, au fost marginalizaţi, privaţi de iubire şi chiar traumatizaţi. Bucuria mea, ca preot şi păstor al acestei comunităţi, a fost mare, văzând că în cadrul aşezământului "Omenia" s-au angajat şi lucrează enoriaşi ai parohiei noastre, având diferite îndeletniciri: de la brutari şi vânzători, până la ingineri sau psihologi", spune preotul Mihai Iordăchescu. Cel mai important aspect în activitatea fundaţiei, dar şi în colaborarea ei cu Biserica, este, în viziunea preotului paroh, integrarea acestor tineri "mai întâi în colectiv, iar apoi în societate". "Ei vin din diverse centre de plasament, unde au crescut şi au avut parte de tot felul de lipsuri şi suferinţe, unde au simţit cel mai acut lipsa iubirii părinteşti, unde au fost dezamăgiţi de colegi sau de personalul deservent, iar după ce au împlinit vârsta de 18 ani, mulţi au fost lăsaţi în stradă. Unii şi-au cunoscut părinţii, care, fie nu au vrut să-i recunoască, fie nu au vrut să-i primească înapoi în sânul familiei, şi atunci au fost nevoiţi să se întoarcă în singurătatea în care au crescut. Astfel de tineri sunt cei care au ajuns în Centrul "Omenia", purtând fiecare în suflet amintirile unui trecut dureros. Şi noi, şi ostenitorii centrului încercăm să-i ajutăm să scape de neîncrederea şi frica de oameni care ar putea să-i rănească din nou. De aceea, ne bucurăm că aceşti tineri crescuţi fără afectivitatea familiei biologice au găsit, prin grija lui Dumnezeu, un loc unde să simtă căldura iubirii părinteşti. Atât Fundaţia "Omenia", cât şi Biserica sunt pentru ei familia pe care nu au avut-o", spune părintele Mihai Iordăchescu. Primirea botezului, un început bun pentru întemeierea propriei lor familii Pentru Parohia "Ezăreni" din Valea Adâncă, Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii se încheie într-un mod fericit, prin slujba sfinţirii temeliei primei case destinată tinerilor din Centrul "Omenia". "În prima lună a acestui an, am avut bucuria de a săvârşi slujba Botezului pentru patru tineri ai acestui aşezământ social, care provin din centre de plasament în cadrul cărora nu fuseseră botezaţi de mici. Acum, în ultima lună a anului, am avut din nou bucuria de a sfinţi şi binecuvânta începutul cel bun al casei în care vor locui doi dintre aceşti tineri, Alexandru Gribincea, unul din cei patru botezaţi în luna ianuarie, şi Dan Simion, botezat tot în biserica noastră, în luna octombrie a anului 2009. Iată cum, prin purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu, aceşti tineri care nu au avut parte în copilărie de dragostea şi afectivitatea familiei biologice, după ce au intrat, prin Taina Sfântului Botez, în familia Bisericii, reuşesc să pună un început bun pentru întemeierea propriei lor familii", spune părintele Mihai Iordăchescu. "Cu adevărat, anul 2011 este pentru ei Anul Familiei" Părintele paroh subliniază că bucuria acestui nou început este cu atât mai mare, cu cât ştie că cea mai arzătoare dorinţă a tinerilor din Centrul "Omenia" este aceea de a reuşi să-şi întemeieze propria familie şi de a avea bucuria comuniunii familiale de care au fost privaţi în copilărie. "Ei îşi doresc cel mai mult să îndrepte greşeala părinţilor care i-au abandonat, crescându-şi propriii copii în dragoste şi unitate familială. Ne bucurăm că cei doi tineri, Alexandru şi Dan, au reuşit, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu sprijinul Fundaţiei "Omenia" şi cu susţinerea Bisericii, să pornească pe acest drum, al asigurării unui cămin, în vederea întemeierii propriilor familii. Cu adevărat, anul 2011 este pentru ei Anul Familiei şi Îi mulţumim cu toţii pentru aceasta Bunului Dumnezeu. În acelaşi timp, ne gândim şi la ceilalţi tineri din centru, pentru că mai sunt încă nouă dintre ei care au o bucăţică de teren în apropiere pe care doresc să-şi ridice o casă, ne rugăm pentru dânşii şi îi susţinem să reuşească să continue acest frumos proiect. Avem nădejdea că Bunul Dumnezeu îl va binecuvânta pe domnul Florin, preşedintele Fundaţiei "Omenia", să-şi vadă visul cu ochii, şi anume acela de a ctitori satul "Omenia", astfel încât fiecare tânăr care ajunge în acest centru să reuşească să-şi ridice o casă şi să-şi întemeieze propria familie", spune părintele paroh Mihai Iordăchescu.