Toamna se așază ușor, dar sigur peste orașul celor șapte coline. Pădurile din jur capătă culori galben-ruginii, iar Copoul și parcurile din cetate își scutură frunzele în reprize, lăsându-le să hălăduiască pe alei. În diminețile de acum răcoroase, oamenii se îndreaptă tăcuți spre ale lor, iar elevii, mici și mari, unii încă somnoroși, așteaptă tramvaiul sau autobuzul pentru a ajunge la școală. Vacanța mare este deja în urmă, departe. La mitropolie, în curtea catedralei, este mișcare de aproape două ore. O parte din ieșeni, înainte de a merge la serviciu, intră pentru câteva clipe să o salute pe Cuvioasa Parascheva.
Mulți dintre cei care vin să se închine sunt aceiași în fiecare dimineață, dar sunt și oameni noi, care vin cu trenurile de noapte pentru ca în zori să fie la sfintele ei moaște.
„Persoana cea mai influentă din Iași”
Cuvioasa este persoana cea mai vizitată și mai salutată din Moldova. În fiecare zi, Cuvioasa Parascheva primește peste 3.000 de vizitatori. Vin să-i vorbească sau, obosiți de viață, vin să tacă cu ea alături. Ea îi așteaptă pe toți, îi ascultă pe toți, îi înțelege pe toți. Și lucrul acesta nu de azi, de ieri, cum spune românul, ci de sute de ani, din anul 1641, când cuvioasa a hotărât să poposească la noi. De atunci și până astăzi este recunoscută ca persoana cea mai influentă din Iași. Iată de ce noi spunem că duhovnicește sfânta este kilometrul 0 al Moldovei.
Gazdă primitoare față de cei veniți să i se roage
În fiecare toamnă, la 14 octombrie, Cuvioasa Parascheva primește oaspeți. Este zi de sărbătoare, este ziua când creștinii o prăznuiesc pe sfânta lor. În perioada praznicului zilele sunt pline de viață, iar nopțile sunt pline de lumină asemenea celor de Înviere. Orașul freamătă de lume, chipurile oamenilor sunt binevoitoare, toată lumea vorbește cu toată lumea, pelerinii se întâlnesc cu ieșenii, dar și între ei și cu toții se îndreaptă către catedrală. Orașul gravitează în jurul raclei Cuvioasei Parascheva. Credincioșii veniți de peste tot, cu mașinile, cu autocarele sau cu trenul, se așază la rând și așteaptă. Timpul trece și încet-încet colegii de așteptare se descoperă unii pe alții. Povestesc mai întâi despre locul de unde vin, despre faptul că au mai venit și în alte dăți la hram sau că sunt aici pentru prima oară. Rândul este lung și înaintează greu. Credincioșii așteaptă ore în șir pentru a putea săruta icoana sfintei și sfintele ei moaște și pentru a zăbovi alături de ea 20-30 de secunde. Sunt momente când la rând sunt așezați peste 80.000 de oameni, așteptând să ajungă la racla ei. Un oraș de oameni. Cuvioasa îi vede pe toți, și pe cei în vârstă, și pe copii, și pe cei nerăbdători, și pe cei triști, și pe cei bolnavi, și pe cei singuri. Îi vede de departe și-i așteaptă rugându-se lui Dumnezeu pentru ei. Doamne, dă-le răbdare, Doamne, ajută-i, Doamne, dă-le sănătate, Doamne, dă-le reușită în viață, Doamne, ai milă de ei, Doamne, dă-le înțelepciune și iubire pentru familia lor...
Așteptarea care naște comuniune sfântă
Sunt zile când pelerinii stau mai bine de 25 de ore în picioare, cu gândurile lor și cu rugăciunea lor. Acestea sunt întrerupte de câte cineva care începe să povestească, să-și aducă aminte o întâmplare, să-și mărturisească viața și pricina pentru care a venit la Cuvioasa Parascheva. Dacă omul este mâhnit, ceilalți îl lasă să vorbească, să se descarce de amărăciune. Apoi îl încurajează și-și povestesc și ei necazurile lor. Dacă cel care vorbește exagerează, se plânge fără temei sau îi judecă pe ceilalți, oamenii îl mustră, încercând să-l aducă la înțelepciune și gânduri mai bune. Pelerinii se așază la rând fără să se cunoască, dar atunci când se despart se întâmplă să știe mai multe unii despre alți decât știu despre mulți dintre prietenii lor. Așteptarea în această atmosferă dezleagă limbile, îi face pe creștini să fie mai sinceri decât în alte locuri. Starea de spirit aici este una specială, serioasă, o stare ce favorizează întâlnirea cu Dumnezeu și cu sine. Gândurile fiecăruia se întorc spre viața personală, zăbovesc asupra împlinirilor sau neîmplinirilor și se transformă apoi în rugăciuni.
O mamă are băiatul în închisoare și se roagă pentru eliberarea lui, dar și pentru înțelepțirea lui: „Mi-e teamă să nu facă vreo prostie, săracul băiat, că-i este greu acolo...” Și începe apoi să plângă.
La rând sunt și grupuri de tineri veniți împreună. Se bucură. Povestesc vesel, cântă, își aduc aminte cum au stat și anul trecut 17 ore și cum i-a prins ploaia, mărturisesc lucruri pe care până acum nu le-au mai povestit, despre familie, despre copilărie, dar și despre profesori și examinări. Studenții o cinstesc pe Cuvioasa Parascheva și-i cer ajutorul mai ales înainte de examene, este știut lucrul acesta, dar pentru a arăta că o iubesc pe sfânta cu sinceritate vin să o salute și în afara sesiunii.
Un domn povestește despre familia lui și apoi despre fiul său. Are cancer. Povestind începe să plângă și-i roagă pe cei care-l ascultă să-l pomenească pe băiat în rugăciunile lor.
Întâlnim aici oameni din toate colțurile țării, dar și din Rusia, Ucraina, Bulgaria și Serbia, veniți expres pentru această sărbătoare. Pelerini în vârstă, veniți de departe, relatează întâmplări din perioada studenției petrecute la Iași, despre cum au cunoscut-o pe cuvioasa și cât de mult i-a ajutat. Auzi adesea cuvintele: „Iașiul este orașul meu de suflet”, chiar și de la cei care nu au stat în Iași decât câteva zile în toată viața lor.
În rând pot fi recunoscuți și intelectuali ieșeni și oameni cu funcții importante. Stau necunoscuți printre ceilalți, se roagă și observă spiritul românesc, încercând să înțeleagă mai bine neamul acesta, un neam greu de deslușit, care ascunde ceva în adâncuri, dar care la momente de răscruce cu acea putere din adâncuri a știut să se ridice.
În mijlocul acestui neam a preferat sfânta să se așeze. De ce? Pentru că așa a hotărât Dumnezeu, să ofere acest dar românilor, și pentru că așa a voit și sfânta. Poate și pentru a arăta, încă o dată, universalitatea creștinismului.
Sfânta care adună laolaltă ortodocșii din Balcani
Creștinismul nu are granițe, este același peste tot. Cuvioasa, din secolul XI până la 1641, când a venit la Iași, a stat în satul natal Epivata, la Târnovo în Bulgaria, la Belgrad în Serbia, și la Constantinopol. Acum, la Iași vin adesea grupuri de pelerini din străinătate, dar mai ales din Serbia pentru a o cinsti pe Sfânta Parascheva. Le-a rămas la suflet și le este dor de ea. În 14 octombrie, după calendarul vechi (27 octombrie după calendarul nou), avem în fiecare an oaspeți. Câte 400-500 de credincioși sârbi vin de cu seara, se închină, citesc Acatistul sfintei, apoi a doua zi participă la Sfânta Liturghie, se împărtășesc și se întorc spre casă ușurați de greul sufletului și încărcați duhovnicește.
Nu cu mult timp în urmă, un domn din Serbia, acompaniat de câțiva prieteni, a venit la Iași pentru a se boteza.
„Cum așa!? Aveți 30 de ani și nu sunteți botezat?, am întrebat eu cu mirare.
Nu sunt botezat. Tatăl meu este ateu și nu a îngăduit să fiu botezat. Când am crescut mi-a spus să hotărăsc eu dacă vreau să fiu creștin sau nu.
Și cum de v-ați decis?
Simt că nu-mi este bine, ceva îmi lipsește. Am sufletul apăsat tot timpul. Prietenii și rudele m-au îndemnat și ei să fac pasul.
Și cum de ați decis să vă botezați la Iași? Este departe de Belgrad.
Vreau să fiu botezat aici, în orașul Sfintei Parascheva. La noi lumea o are la mare cinste, vorbesc mult despre ea; spun că «Sveta Petka» este sfânta lor. N-am mai fost niciodată la Iași, dar am simțit că aici, aproape de Sfânta Parascheva, trebuie să mă botez.”
Cuvioasa Parascheva aduce laolaltă bogați și săraci, tineri și vârstnici, oameni din toate straturile sociale, din Moldova, din țara noastră, și din întreaga lume. Nu de puține ori recunoaștem în catedrală, după felul în care fac semnul sfintei cruci, și credincioși romano-catolici.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a dăruit-o pe Sfânta Parascheva și mulțumim cuvioasei atât pentru binecuvântarea și ajutorul pe care ni-l oferă în fiecare zi, cât și pentru răbdarea pe care o are cu noi de peste 370 de ani.
Pelerinilor le urăm bun venit în orașul Sfintei Parascheva și le spunem din toată inima că prietenii sfintei sunt și ai noștri.
