Cuvioasa Parascheva, serbată la Mănăstirea Samurcăşeşti

Sărbătoarea dedicată cinstirii Cuvioasei Parascheva a fost un adevărat prilej de bucurie atât pentru maicile de la Mănăstirea Samurcăşeşti, din comuna Ciorogârla, judeţul Ilfov, care împlineşte anul acesta 200 de ani de atestare documentară, cât şi pentru soborul de preoţi şi diaconi, credincioşi şi înalte oficialităţi participante la eveniment. Momentul a fost cu atât mai important pentru toţi cei prezenţi, cu cât ieri a fost resfinţită biserica mănăstirii de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţitul Episcop Mihail al Episcopiei Ortodoxe Române din Australia şi Noua Zeelandă şi Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. „Atât de mare este evlavia poporului român faţă de Sfânta Parascheva, încât, înainte de venirea moaştelor ei, în 1941, la Iaşi, în Moldova şi chiar în Transilvania au fost construite biserici care poartă hramul Cuvioasei Parascheva. Pe catedrala din Roman vedem pictată viaţa Sfintei cu 100 de ani înainte de venirea ei la Iaşi.“

Sărbătoarea de la Mănăstirea Samurcăşeşti a debutat cu sfinţirea Bisericii celei mari de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfinţitul Mihail Filimon, Episcop al Australiei şi Noii Zeelande, şi cu Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, alături de un ales sobor de preoţi şi diaconi.

După sfinţirea bisericii, părintele arhimandrit Timotei Aioanei a citit hrisovul de resfinţire a bisericii, precum şi actul de donaţie a raclei cu veşmântul Preacuvioasei Parascheva, care s-a aflat până acum în reşedinţa patriarhală, şi pe care Părintele Patriarh Daniel a dăruit-o ieri mănăstirii Samurcăşeşti.

„Cu preţuire şi binecuvântare, oferim în dar acest veşmânt care a acoperit moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi, mănăstirii Samurcăşeşti, din comuna Ciorogârla, judeţul Ilfov, pentru aducere aminte a perioadei în care moaştele Cuvioasei Parascheva de la Iaşi s-au adăpostit aici din calea Războ-iului al Doilea Mondial, în perioada 10 aprilie-27 octombrie 1944, împreună cu arhiva şi tezaurul Mitropoliei de la Iaşi. Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Parascheva, să binecuvinteze şi să răsplătească osteneala şi evlavia tuturor credincioşilor închinători“, s-a citit din actul de donaţie.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că a dăruit acest veşmânt obştii mănăstireşti de la Samurcăşeşti pentru a preţui momentul şederii Sfintei Parascheva în această mănăstire ilfoveană. „Oferim acest veşmânt pentru a arăta preţuire şi aducere aminte faţă de evenimentul deosebit de semnificativ şi sfânt, acela al şederii Sfintei Cuvioase Parascheva în această mănăstire, în perioada 10 aprilie-27 octombrie 1944. Oferim acest veşmânt pentru a arăta preţuire faţă de înnoirile care s-au făcut aici“, a spus Părintele Patriarh.

▲ „Cred sincer că Sfânta Parascheva are grijă de noi“

Credincioşii prezenţi la marea sărbătoare de la Samurcăşeşti au venit în număr mare pentru a se închina veşmântului Cuvioasei, oferit în dar mănăstirii de către Părintele Patriarh Daniel. Aceştia şi-au exprimat bucuria şi emoţia la acest ceas de rugăciune sfântă.

Ionel Păun, 53 ani, mecanic: „Cred sincer că Sfânta Parascheva este peste tot şi are grijă de noi, păcătoşii, oriunde am fi. Chiar dacă nu am reuşit să ajung la Iaşi, eu sunt cu gândul la Sfânta. Mă pocăiesc în gând şi suflet în faţa ei. Doar sfinţii ne mai sunt sprijin şi speranţă în rezolvarea problemelor de zi cu zi. Din altă parte nu avem scăpare.“

Antonela Toader, 46 de ani, economist: „Cinstesc această sărbătoare în fiecare an cu mare evlavie şi credinţă că Sfânta Cuvioasă Parascheva o să-mi ocrotească familia. Am fost la Iaşi şi i-am adus adâncă preţuire. Chiar dacă am îndurat frig şi foame, am avut satisfacţia sufletească că am reuşit. Nu se poate exprima în cuvinte cât de profunde sunt aceste simţăminte în aceste zile de sărbătoare pentru noi, credincioşii.“

Mihaela Achim, 23 ani, studentă: „Sfânta este protectoarea mea. Mi-e sprijin în perioada examenelor, când sunt bolnavă sau singură. Îmi dau seama că Sfânta e scăparea tuturor oamenilor care cred în ea, indiferent de vârstă.“

Vasile Preda, 62 ani, pensionar: „De mic copil am mers cu mama mea la Iaşi, la Sfântă. Astăzi mama nu mai e. Am rămas doar eu, dar la Cuvioasa Parascheva nu am renunţat să merg. Am fost bolnav, mi-au murit doi copii, am mai rămas cu doi, am rămas văduv, dar am fost întărit de harul Sfintei. Nu ştiu cum se miluieşte de mine, păcătosul. Mă rog la Bunul Dumnezeu să mă mai ţină şi la anuâ să pot merge la Cuvioasă, să mă pot bucura de nepoţii mei, de soare, de viaţa asta a mea, care se apropie tot mai mult de sfârşit.“

▲ „Hristos Domnul nu judecă după aparenţe“

După citirea Sfintei Evanghelii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a ţinut un cuvânt de învăţătură, arătând că Evanghelia care s-a citit ieri la Sfânta Liturghie este rânduită de Biserică pentru a fi citită la ziua de pomenire a unei cuvioase, subliniind că această Evanghelie este plină de învăţături duhovniceşti şi de înţelesuri duhovniceşti, folositoare atât vieţii Bisericii, cât şi fiecăruia dintre noi.

Patriarhul nostru a arătat că, în primul rând, din Evanghelia acestei sărbători vedem că Dumnezeu Omul, Iisus Hristos, din iubire pentru oameni, S-a făcut om, ca pe oameni să-i ridice la viaţa veşnică, fericită, în iubirea şi slava Preasfintei Treimi:

„El, Hristos Domnul, judecă diferit pe oameni. El nu judecă după aparenţe, fiind cunoscător al sufletului omului, cunoscând viaţa omului şi starea lui sufletească. El are judecată corectă şi completă. Cei care judecă după aparenţe, după auzite şi care văd mai întâi în semenii lor păcatul, aceia foarte adesea riscă să reducă toată valoarea unei persoane umane la una sau alta dintre faptele ei sau la o anumită stare a persoanei umane.

Simon fariseul, în casa căruia Mântuitorul Hristos este invitat, îşi dă seama că în casa lui intră o femeie păcătoasă. Femeia aceasta nu cere nimic, dar face un gest nemaiîntâlnit, unul neobişnuit. Varsă mir de mult preţ pe picioarele Mântuitorului, neîndrăznind să stea în faţa Lui, dar în acelaşi timp sufletul ei arată ceea ce nu oricine cunoaşte, pocăinţa prin tăcere. Hristos Domnul a găsit ceva superior la femeia păcătoasă în raport cu gazda Lui, Simon fariseul, care nu-L invitase pe Mântuitorul pentru că-L iubea, ci pentru a-şi face imagine şi pentru a se făli că un om cu atâta renume în popor este oaspetele lui.

Dumnezeu gândeşte altfel decât oamenii şi Dumnezeu nu judecă o persoană doar după faptele din trecut, ci după relaţia persoanei umane cu Dumnezeu. Judecata Lui nu este o judecată care osândeşte, ci judecata Lui este una care caută recuperarea şi ridicarea celui căzut. Judecata Mântuitorului nu este sociologică, ci este sfântă şi mântuitoare. Recuperează pe cel căzut şi ridică povara unui trecut apăsător de pe umerii sufleteşti a unei persoane încărcate de păcat şi-i dă o şansă nouă, un început bun, un drum nou“, a spus Patriarhul României.

Sfânta Cuvioasă Parascheva, dascăl al pocăinţei şi al rugăciunii

În cea de a doua parte a predicii sale, Părintele Patriarh Daniel a evidenţiat viaţa sfântă a Cuvioasei Parascheva şi însemnătatea moaştelor ei pentru Ortodoxia întreagă şi pentru ţara noastră în mod special.

„Faptul că moaştele Sfintei Parascheva au rămas atâţia ani la noi înseamnă că se simte preţuită aici. A devenit un izvor de ajutorare, de sprijin, pentru toţi pelerinii care cinstesc moaştele ei. Atât de mare este evlavia poporului român faţă de Sfânta Parascheva, încât înainte de venirea moaştelor ei, în 1941, la Iaşi, în Moldova şi chiar în Transilvania au fost construite biserici care poartă hramul Cuvioasei Parascheva. Pe Catedrala din Roman vedem pictată viaţa ei cu 100 de ani înainte de venirea ei la Iaşi. Avem şi biserici cu hramul Cuvioasei Parascheva din sec. al XV-lea, în Transilvania. Asta se explică prin faptul că în toate ţările balcanice cultul ei s-a dezvoltat foarte mult. În România, la ora actuală, există cu aproximaţie 450 de biserici închinate Sfintei Parascheva. Cele mai multe sunt în jurul Sibiului, al Teleormanului şi în zona Ţării Româneşti. Aproape 60.000 de români poartă numele de Parascheva, Paraschiv şi derivatele Chivu şi Chivel“, a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

„Sfinţii lui Dumnezeu sunt între popoare un îndemn la pace şi comuniune“

„Biserica Mănăstirii Samurcăşeşti a adăpostit în perioada 10 aprilie-27 octombrie 1944 moaştele Cuvioasei Parascheva în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, arhiva Mitropoliei şi tezaurul Mitropoliei de la Iaşi. În data de 27 aprilie 1944, de sărbătoarea Sfântului Cuviosul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului, moaştele au fost expuse pe Dealul Mitropoliei, în faţa Patriarhiei, spre cinstire. Deodată cu cinstirea moaştelor Sfântului Dimitrie cel Nou, credincioşii au arătat preţuire şi evlavie faţă de Sfânta Parascheva ale cărei moaşte se aflau alături, ceea ce semnifică pentru noi o întărire a comuniunii între sfinţi, între biserici şi între diferite provincii ale ţării noastre. Vedem că Sfânta Parascheva este nu doar ocrotitoarea Moldovei, ci a tuturor românilor ortodocşi şi a altor popoare ortodoxe, şi chiar ocrotitoarea altor creştini. Ea a trăit înainte de despărţirea Bisericilor, de răsărit şi de apus, de aceea sunt credincioşi catolici care se închină Sfintei Cuvioase Parascheva ca semn de preţuire. Pentru că sfinţii lui Dumnezeu iubesc toţi oamenii şi sunt între popoare un îndemn la pace, la comuniune, la conlucrarea faptelor bune. Este mare nevoie de comuniune, de iubire frăţească, într-o lume din ce în ce mai secularizată, care îşi construieşte viaţa fără să se mai gândească la mântuirea sufletului, la valorile sfinte, tradiţionale, la viitorul nostru ultim, care este împărăţia lui Dumnezeu“, a mai afirmat Patriarhul Daniel

„Pelerinajul este un mijloc de întărire a credinţei“

În final, Părintele Patriarh a arătat că „pelerinajul este un mijloc de întărire a credinţei, de înnoire a vieţii duhovniceşti, un moment de preţuire şi evlavie cu totul deosebit. Când vezi alături stând la rând oameni de toate vârstele, ca să se închine moaştelor Cuvioasei Parascheva, admiri răbdarea, credinţa şi smerenia lor. Mulţi străini care ne-au vizitat în timpul sărbătorii Cuvioasei maicii noastre Parascheva, la Iaşi, au spus că nu mai au răbdarea credincioşilor noştri. Au avut-o în urmă cu 40 de ani, dar acum nimeni nu mai aşteaptă zece, douăsprezece ore să se închine la moaştele unui sfânt. «Voi, românii, aveţi o răbdare jertfelnică», au spus mulţi dintre aceia care au venit la noi, din alte ţări. Atunci stai şi te întrebi care este explicaţia acestei răbdări. Este bucuria şi pacea pe care o primeşte omul când se întâlneşte cu sfântul pe care îl venerează. Oamenii nu ar fi venit cu atâta regularitate la Sfântă, dacă nu ar fi simţit ajutorul ei. Este mult folositoare, mult căutată şi preţuită“, a spus în încheierea cuvântului de învăţătură Întâistătătorul Bisericii noastre.

▲ „200 de ani de neîncetată dăinuire“

În cadrul Sfintei Liturghii la care au participat mai multe personalităţi ale vieţii politice şi culturale din România, precum şi câteva sute de credincioşi, ierodiaconul Gherontie Anton a fost hirotonit preot pentru a sluji în obştea mănăstirii.

La finalul slujbei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit stareţei Lucia Bostan crucea patriarhală, pentru activitatea duhovnicească şi administrativă, din cadrul mănăstirii, precum şi distincţii de vrednicie unor personalităţi care au sprijinit proiectele de restaurare ale mănăstirii.

„Din 1958 până astăzi, la noi în biserică nu a mai slujit nici un patriarh. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne-a făcut o imensă bucurie duhovnicească, încât nu am putut articula nici un cuvânt pe care să-l dedic acestui eveniment. Am fost de-a dreptul copleşită de emoţie şi bucurie. Darurile primite sunt nepreţuite. În primul rând, darul cel mai de preţ este însăşi participarea Preafericitului Patriarh în mijlocul obştii şi a credincioşilor care vin foarte des la această mănăstire. Apoi, e resfinţirea bisericii şi veşmântul Cuvioasei Parascheva, pe care ni-l doream de ani buni. Mereu îmi propuneam să merg cu un memoriu la Iaşi, pe timpul când era Preafericitul Daniel Mitropolit“, a precizat Stavrofora Lucia Bostan, stareţa Mănăstirii Sămurcăşeşti

În final, părintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în prezenţa Preafericitului Părinte Daniel şi a întregului sobor slujitor, a prezentat monografia mănăstirii, „200 de ani de neîncetată dăinuire“