„De azi înainte, aici, rugăciunile să fie neîncetate”

Sfârşitul lunii septembrie a adus, odată cu frunzele maronii ale toamnei, emoţii pentru sătenii din micuţul sat Pătroaia Deal, comuna Crânguri, Protoieria Găieşti judeţul Dâmboviţa . Însuşi Înalt Preasfinţitul Mitropolit Nifon al Arhiepiscopiei Târgoviştei a fost prezent în mijlocul lor pentru a o instala aici ca stareţă pe maica Inochentia Costache şi a binecuvânta tânăra mănăstire, ctitorită de doi mari artişti ai noştri, vrednici creştini, soţii Vasile Gorduz şi Silvia Radu. „De azi înainte, aici, rugăciunile să fie neîncetate“, a glăsuit Înaltul din pridvorul bisericii, într-un apus de soare blând, transformat spre seară, după slujba Vecerniei, în fâşii roşiatice şi vineţii splendide, ca ofrandă a cerului adusă sfântului lăcaş din apropierea luncii Argeşului. 

Din depărtare, statura albă, necoaptă a bisericii se mijeşte din cuprinsul câmpurilor pustii. Toate drumurile bătătorite în acest pământ mănos din sud de ţară, proaspăt arat, duc la mănăstire. De la casele din apropiere vin oameni cu buchete mari de crizanteme şi busuioc proaspăt culese din grădini. Cu cât ne apropiem mai mult, mireasma de sărbătoare a locului e tot mai pregnantă. Se înteţesc glasurile. Se înmulţesc paşii. Sporesc flăcările aprinse ale lumânărilor. Curtea mănăstirii devine din ce în ce mai mică pentru trupul imens de oameni primenit ca la zi mare. 

Freamătul mulţimii se frânge brusc, odată cu sosirea chiriarhului locului, care, înainte de oficierea slujbei Vecerniei, le vorbeşte oamenilor din faţa bisericii. E atât de linişte încât doar cuvintele ierarhului, însoţite de bine-cuvântări, se aud pe fundalul so-nor al trilurilor penate, agăţate în pomii fructiferi din curte.

Aşezământul monahal se adaugă celor aproximativ 700 de mănăstiri de pe cuprinsul ţării noastre. „Ne bucurăm de un moment istoric deosebit - binecuvântarea deschiderii acestei mănăstiri. Începând de astăzi, în firmamentul frumos al bisericii noastre ortodoxe naţionale se adaugă un nou lăcaş de rugăciune. Pare oarecum modest, dar toate mănăstirile de sute de ani au fost modeste la început. Ele s-au dezvoltat încet, încet cu puterea lui Dumnezeu şi cu dragostea noastră a tuturor“, a fost mesajul mitropolitului adresat credincioşilor veniţi din cele 7 sate şi cătune ale comunei Crânguri, care mai bine de o oră şi-au găsit bucuria sufletului odihnit în trupul rugăciunii. De asemenea, evenimentul s-a bucurat de prezenţa preoţilor din împrejurimi, a maicilor, a stareţilor şi a stareţelor de la mănăstirile eparhiei, dar şi a oficialităţilor locale.

Tradiţia merge mai departe

Unul din momentele de vârf ale serii, ca intensitate emoţională, a fost instalarea în funcţie a preacuvioasei maicii stareţe Inochentia Costache, despre care ierarhul a spus: „Este o călugăriţă cu o pregătire deosebită, atât intelectuală, cât şi duhovnicească. A fost egumenă la Mănăstirea Techirghiol şi la o mănăstire în Franţa“.

În continuare, a venit rândul doamna Silvia Radu, cunoscută pictoriţă şi sculptoriţă în lumea artei româneşti, să-şi primească răsplata, alături de regretatul sculptor Vasile Gorduz. Contribuţia nepreţuită adusă  la patrimoniul sacru ortodox românesc a fost recunoscută prin acordarea actului mitropolitan de recunoştinţă de către IPS Mitropolit Nifon. Mulţumirile s-au îndreptat şi spre Dumitru Giurăscu, primarul comunei, care a donat pământul pe care este construită mănăstirea şi a contribuit financiar la cheltuielile de ridicare a sfântului lăcaş.

„Până în vara anului 2008, aici nu exista decât o câmpie verde şi o tradiţie în popor care amintea de vieţuirea în această zonă a unui pustnic smerit şi nevoitor, cândva în jurul anului 1300. Acum, sfântul lăcaş se vede din drumul principal, dar şi din autostrada Bucureş-ti-Piteşti. Maratonul rugăciunii poate să înceapă mai ales că avem parte de toate condiţiile: lunca Argeşului este aproape, câmpurile sunt fertile, apa este limpede şi bună, localnicii sunt prietenoşi, iar părintele cel tânăr care slujeşte în biserica monument din Pătroaia doreşte o bună vecinătate liturgică“, a vorbit maica stareţă Inochentia.

Locul înviat

O mare parte din suma necesară construirii sfântului lăcaş a fost obţinută prin vânzarea propriilor opere de artă ale lui Vasile Gorduz şi ale distinsei sale doamne a artei româneşti, restul fiind sponsorizări. De o condiţie publică modestă, a se citi smerită, Silvia Radu nu are copii. Biserica din Vamă şi mănăstirea din Pătroaia Deal sunt urmaşele existenţei sale pe pământ, după cum afirmă, ele sunt bucuria dânsei, alături de amintirea omului de excepţie care a fost Vasile Gorduz.

„Acest aşezământ monahal din Pătroaia Deal s-a ivit în mod firesc din dorinţa continuării la o distanţă de 150 de ani a mănăstirii greceşti din Pătroaia Vale, mănăstire ce s-a sfârşit odată cu legea dată de Cuza Vodă în secolul al XIX-lea. M-a mişcat faptul că în anul 1750, mitropolitul Neofit Cretanul, care a fost adus în Muntenia de un Mavrocordat, a înfiinţat prima şcoală sătească din Muntenia, în Pătroaia Vale, în această mănăstire. Copiii învăţau carte în trei limbi: slavonă, latină, slavă.

Pornirea acestui aşezământ a fost decisă de dragostea pentru biserică şi de faptul că ţara aceasta este minunată, iar Vasile şi cu mine suntem nişte patrioţi. Ne iubim ţara, iar existenţa noastră ca popor o datorăm Bisericii. Părintele Sofian Boghiu, fără de care noi n-am fi devenit apropiaţi ai Bisericii, este adevăratul ctitor al acestei mănăstiri.

Acest mic lăcaş transmite dragostea noastră, a întregului neam, şi speranţa că locurile acestea nu vor rămâne pustii cum par acum, ci pot învia locul datorită crucii care se înalţă în zare. Nu pot să nu-i mulţumesc în aceste momente domnului Dan Hăulică, care l-a înconjurat cu multă dragoste pe Gorduz. De asemenea, mulţumirile mele se îndreaptă şi spre Sorin Dumitrescu, care a avut o înţelegere profundă asupra operei şi personalităţii de excepţie a lui Vasile Gorduz“.

În prezent, în vecinătatea mănăstirii cu hramurile „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, „Sfântul Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir“ şi „Izvorul Tămăduirii“ sunt în desfăşurare lucrările pentru un cămin de bătrâni, a cărui finalitate ar fi o fericită completare a slujirii maicilor, dar şi un remediu al lipsei de dragoste şi de atenţie pe care o resimt bătrânii abandonaţi.