Lucrarea preotului de caritate este una discretă, dar vitală pentru oamenii aflați în suferință, care primesc, prin slujitorul Domnului, mângâiere, întărire în credință și sprijin duhovnicesc. Despre specificul slujirii într-o instituție medicală am discutat cu părintele Ionuț-Daniel Moise, preot de caritate în cadrul Spitalului de Recuperare „Sfântul Gheorghe” din Botoșani, care ne-a spus că „în suferință, oamenii se raportează cu mai multă sensibilitate la Dumnezeu. Suferința îl apropie pe om de Dumnezeu și îl face să conștientizeze măreția Lui. Sunt foarte multe situații în care suferința devine un pedagog sever, dar necesar pe calea mântuirii”.
De-a lungul vieții, oamenii au parte de bucurii, dar și de suferință și boală. În suferință, omul se apropie mai mult de Dumnezeu și înțelege mai bine micimea sa și darurile pe care le-a primit fără să aibă vreun merit. „Dacă nu ești bolnav, dacă nu suferi, nu este pentru că ești foarte norocos, ci pentru că Dumnezeu te cheamă să participi la suferința altora...! Trebuie să fii ochi pentru orbi, urechi pentru surzi, picioare pentru cei slabi. Trebuie să fii ajutorul oamenilor...”, nota Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeei. În spital, unde suferința și durerea sunt prezente la tot pasul, omul caută vindecarea trupului cu ajutorul medicilor și al tratamentelor. Dar are și posibilitatea să „trateze” și durerile sufletești prin ajutorul duhovnicesc al preoților de caritate, care vin în întâmpinarea pacienților, chiar în saloanele spitalelor.
De 18 ani preot de caritate în cadrul Spitalului de Recuperare „Sfântul Gheorghe” din Botoșani, părintele Ionuț-Daniel Moise poartă grijă de sufletele bolnavilor internați în acest spital: „Venim în întâmpinarea bolnavilor răspunzând solicitărilor acestora, ale familiilor lor sau ale personalului medical. Avem o colaborare frumoasă cu medicii și asistentele medicale și doresc să subliniez faptul că mereu am avut din partea lor sprijin în tot ceea ce fac în această instituție medicală”. Drept mărturie, în timp ce luam interviu părintelui Moise, în capelă, managerul spitalului a trecut și ne-a salutat.
Spitalul de Recuperare „Sfântul Gheorghe” din Botoșani a fost înființat în anul 1980, în clădirea unei foste instituții de învățământ, din nevoia de a asigura asistența medicală unitară în ambulatoriu și în secții cu paturi pentru bolnavi cu nevoi de recuperare medicală a aparatului locomotor. Inițial, pr. Ionuț-Daniel Moise și-a desfășurat activitatea în interiorul unui salon de la etajul 1 al spitalului, pe care l-a amenajat pentru derularea corespunzătoare a activității liturgice. Aceasta se întâmpla în anii 2006-2008. Ulterior, între anii 2008-2009, capela cu hramul „Sfântul Mare Mc. Gheorghe” a fost amenajată într-un spațiu mai potrivit, la parter. În demersurile și activitățile de amenajare, părintele Moise a fost ajutat de conducerea și salariații spitalului, la care s-a adăugat contribuția unor bolnavi și credincioși generoși. Pictura a fost realizată în tehnica tempera de pictorul Valerică Ababei, sfințirea capelei fiind săvârșită de către IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la 20 septembrie 2009.
„Sfântul M. Mc. Gheorghe ne-a ajutat mereu”
„Sărbătorirea unui hram în cadrul unei capele de spital nu este întocmai ca în comunitatea unei parohii, doar slujbele sunt identice. În fiecare an, în data de 23 aprilie, când este cinstit Sfântul Mare Mc. Gheorghe, ne-am străduit să înfrumusețăm biserica, am adus un cor să cânte frumos la Sfânta Liturghie și am pregătit pachete pentru bolnavi. Încercăm să-l cinstim pe sfântul protector așa cum putem mai bine și mai frumos. Sfântul Mare Mc. Gheorghe ne-a ajutat mereu, în mod vizibil. Pentru aceasta dăm slavă lui Dumnezeu și-l cinstim ca ocrotitor”, a precizat părintele Ionuț-Daniel Moise.
Pe lângă slujbele din duminici și sărbători, în fiecare zi de miercuri, în cadrul capelei „Sfântul Mare Mc. Gheorghe” se săvârșește slujba Sfântului Maslu, iar vinerea se face Paraclisul Maicii Domnului. La slujbe participă bolnavi, cadre medicale, dar și credincioși din afara spitalului încântați de liniștea și atmosfera duhovnicească din capela spitalului.
„Mă bucur când îi văd plecând liniștiți sufletește și întăriți duhovnicește”
Aspectul cel mai important în lucrarea preotului de caritate este „să-i ușurăm pe oameni de păcate. De obicei, ei se spovedesc la preoții lor duhovnici în comunitatea din care provin. Dar aici înțeleg că neputințele și bolile fizice sunt legate și de problemele sufletești. Și constatăm că diminuarea problemelor sufletești ale pacienților se resimte în bine asupra trupului lor. Unii pacienți nu sunt obișnuiți să meargă la biserică, dar mă văd venind în saloane, stând de vorbă cu bolnavii și atunci solicită și ei sprijin spiritual. Ulterior, vin la capelă și se roagă și își descarcă sufletul de povara păcatelor și a grijilor. Și mă bucur când îi văd plecând liniștiți sufletește și întăriți duhovnicește”, a adăugat preotul de caritate.
Pr. Ionuț-Daniel Moise își amintește că mai greu i-a fost în perioada pandemiei de Covid-19, când această instituție medicală a fost spital-suport pentru bolnavii de Covid-19. Unii bolnavi fiind în stare critică, cereau ajutorul preotului pentru a-i spovedi și împărtăși: „A fost o perioadă grea, când mulți dintre bolnavi au murit. Dar nu mi-a fost frică, îmi puneam echipamentul de protecție și mergeam în saloane pentru a ușura suferința bolnavilor, pentru a-i spovedi și împărtăși. Chiar dacă în acea perioadă făceam slujbele doar cu un cântăreț, am ținut rânduiala liturgică și am sporit rugăciunea. Și acum ne bucurăm că am revenit la normal”.
Demnitate în purtarea suferinței
Părintele Ionuț-Daniel Moise mi-a mărturisit că a învățat de la bolnavi îndelunga răbdare, smerenia și demnitatea în purtarea suferinței: „În suferință, oamenii se raportează cu mai multă sensibilitate la Dumnezeu. Suferința îl apropie pe om de Dumnezeu și îl face să conștientizeze măreția Lui. Sunt foarte multe situații în care suferința devine un pedagog sever, dar necesar pe calea mântuirii. De mulți ani vine la acest spital un tânăr în scaun cu rotile și este apropiat de capela noastră, participând des la slujbe. Iar recent, a citit Apostolul în scaunul cu rotile, ceea ce ne-a făcut să medităm la modul cum ne purtăm suferința”.
Chiar dacă lucrarea preotului de caritate este discretă, aceasta este vitală pentru oamenii aflați în suferință, care primesc, prin slujitorul Domnului, mângâiere, întărire în credință și sprijin duhovnicesc.
