Zi de Hram la Biserica Bărboi din Iaşi, ce are ca ocrotitori pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, propovăduitori şi apărători ai credinţei creştine, sărbătoriţi în aceeaşi zi, 29 iunie.
Cu zidurile ei vechi, de sfântă fortăreaţă a rugăciunii, Biserica Bărboi se înfăţişează ca unul dintre simbolurile Iaşului ortodox.
În armonie cu măreţia Goliei şi cu sobrietatea orientală a învecinatei biserici „Sf. Sava“, ctitoria Sturdzeştilor, Biserica Bărboi, constituie un minunat exemplu privind modul în care vechea capitală a Moldovei şi-a definit, în timp, europenitatea.
Comparabilă cu mari monumente arhitectonice ale lumii creştine
Masivitatea elegantă a bisericii, turnurile rotunjite şi coloanele exterioare şi interioare, jocul arcelor cântând în strălucirea luminii frescei neobizantine şi frumuseţile ei arhitecturale repuse în valoare trimit la unison către frumuseţea cerească.
În această dimineaţă de 29 iunie când, la orele 08.00, începe slujba Utreniei, urmată de Sfânta Liturghie, credincioşii şi pelerinii sosiţi la hram vor redescoperi aşezământul îmbrăcat în straie de sărbătoare, pregătit să-şi împletească activitatea pastoral-misionară cu activitatea culturală, caritativă şi filantropică. Iar pentru cei care au fost prezenţi la biserică şi în după-amiaza zilei de ieri şi au luat parte la Slujba de Vecernie, la Slujba Litiei şi la Acatistul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, bucuria va fi cu atât mai mare, cu cât au fost martorii iluminării feerice şi punerii în valoare, pe timp de noapte, a întregului monument istoric, dar mai ales a turnului clopotniţă, cu nimic mai prejos decât Turnul Orologiului din Veneţia sau Campanila lui Giotto, din Florenţa.
Hramul - a treia mare sărbătoare anuală în viaţa unei comunităţi creştine
Biserica Bărboi, turnul, casa parohială dau mărturie, la ceas de sărbătoare, despre istoria unui lăcaş înnobilat de faptele credinţei.
Referindu-se la semnificaţia hramului bisericii şi la însemnătatea sărbătorii pentru comunitate, părintele Constantin Andrei, preotul paroh al Bisericii Bărboi şi protoiereu al Protopopiatului Iaşi 1, ne declara: ,,Pentru viaţa unei comunităţi, hramul înseamnă cea de-a treia mare sărbătoare de peste an. Este ştiut că în, viaţa creştin-ortodoxă, Naşterea Mântuitorului, precedată de Postul Crăciunului, este una dintre marile noastre sărbători. Mai departe, Învierea Domnului reprezintă Marea sărbătoare, Sărbătoarea sărbătorilor, aşa cum se cântă în canon. Este marele eveniment al creştinătăţii, pentru care, în dorinţa de a-l trăi din plin, creştinul nostru posteşte timp de şapte săptămâni. A treia mare sărbătoare, mare popas în viaţa duhovnicească a unei comunităţi, este hramul, adică acea zi în care se cinstesc ocrotitorii sau ocrotitorul ei. În cazul nostru, ocrotitorii sunt cei doi apostoli - Sfinţii Petru şi Pavel.
Dacă hramul este al treilea mare popas duhovnicesc, trebuie să înţelegem şi să ştim că, aşa cum ne pregătim la celelalte două mari sărbători - Naşterea şi Învierea Domnului -, tot aşa ne pregătim - cu acelaşi interes, cu aceeaşi intensitate - şi pentru sărbătoarea de astăzi. Şi noi, slujitorii, dar şi enoriaşii noştri, care o fac prin participarea la rugăciunile premergătoare, mai recent la cele pentru ploaie, prin spovedanie şi împărtăşanie, prin postul care, anul acesta, ţine trei săptămâni.
Cinstirea ocrotitorului lăcaşului de rugăciune înseamnă, de fapt, cinstirea sfântului al cărui nume biserica îl primeşte la înfiinţarea sa, la naştere. Aşa cum noi, atunci când ne naştem, luăm un nume pe care îl purtăm toată viaţa - Gheorghe, Maria, Vasile, Grigorie etc. - tot aşa, fiecare biserică, atunci când se naşte, când i se pune piatra de temelie, îşi ia ca ocrotitor fie un sfânt care a trăit pe acest pământ, fie numele unui înger sau pe Maica Domnului ori Sfânta Treime. Deci, prin hram este cinstit ocrotitorul lăcaşului de rugăciune al comunităţii respective.
E de ştiut că sfântul luat ca apărător al unei comunităţi are întotdeauna icoana aşezată în catapeteasmă, în partea stângă, cum privim din uşile împărăteşti, fiind ultima de lângă perete (în partea dreaptă, lângă icoana Mântuitorului, cum privim spre altar).
Tot în semn de preţuire a ocrotitorului bisericii, în multe locuri chiar localităţile adăpostitoare ale comunităţilor respective au luat numele sfântului căruia îi era închinată biserica, acesta devenind şi ocrotitorul aşezării. La Iaşi, Cuvioasa Parascheva este ocrotitoarea Moldovei, dar întâi şi întâi a oraşului în care se află moaştele sale.“
În cazul Bisericii Bărboi, ocrotitorii au fost aleşi de ctitor - Ursu Bărboi, care a ridicat pentru prima dată o biserică aici între anii 1613-1615. Primul hram al bisericii, „Sfinţii Petru şi Pavel“, a rămas până în ziua de astăzi.
Slujitorii şi credincioşii pregătesc hramul împreună
Despre cum întâmpină anul acesta hramul comunitatea ortodoxă din parohia „Sf. Ap. Petru şi Pavel“ Bărboi, am aflat detalii tot de la părintele care o păstoreşte, pr. protopop Constantin Andrei: „Trebuie să spun că încă de-acum două luni am purces la stabilirea măsurilor pentru a avea o sărbătoare reuşită. Când spun reuşită mă refer la planul spiritual - adică organizarea slujbelor, împodobirea cu cele de trebuinţă, pregătirea cântărilor, aşezarea icoanelor etc. -, dar am avut în vedere şi domeniul tradiţional, filantropic, social, care este o continuare a primei lucrări. Vorbind despre partea a doua, ne referim, în principiu, la acea agapă tradiţională, care este o masă a bucuriei, a dragostei, a respectului pentru cei care au ctitorit biserica, care au plecat în lumea veşniciei şi pe care îi pomenim în rugăciunile noastre. Prin ceea ce gustăm noi, nu facem decât să exprimăm preţuirea pentru ei, dragostea pentru faptele lor. Aşa ne-am pregătit atât pentru slujba de hram, cât şi pentru sărbătoarea ca atare. În ziua hramului, dar şi în cea premergătoare, veşmintele vor fi dintre cele mai frumoase.“
Comunitatea credincioşilor s-a implicat activ în pregătirile necesare ca hramul să fie o adevărată sărbătoare: „De hram, parohia noastră se va îmbogăţi cu icoane şi vase liturgice de preţ. De pildă, am fost informaţi că, în cinstea acestui hram, vom primi un rând de vase de la fraţii Spânu“, a adăugat părintele Andrei.
Părintele paroh a subliniat cu bucurie ajutorul consistent primit din partea celor apropiaţi de Biserica Bărboi, exprimându-şi speranţa că manifestările din ziua hramului vor contribui la o mai strânsă legătură între enoriaşi şi parohie şi la continuarea acordării sprijinului necesar pentru a trece la următoarea etapă a consolidării fundaţiei şi reparaţiei faţadei casei parohiale, precum şi la schimbarea acoperişului vechi cu unul nou.
În ceea ce priveşte sărbătoarea de astăzi, am aflat de la părintele Constantin Andrei că membrii Consiliului parohial şi ai Comitetului de femei, condus de doamna Elena Costea, au venit în sprijinul slujitorilor, astfel încât, la finalul slujbei, să poată fi oganizată tradiţionala agapă frăţească, ce constă în oferirea a 400 de pachete, conţinând caserole cu peşte, sarmale, măsline, roşii, chiftele, pâine, cozonac, vin etc. În final, în numele comunităţii pe care o reprezintă, pr. Ctin Andrei ne-a asigurat că „pe toţi cei ce vor fi prezenţi la hram, la sărbătoarea parohiei şi bisericii noastre, îi aşteptăm să participe cu toată dragostea şi cu tot sufletul la rugăciunile comunităţii, la slujba Sf. Liturghii, la Slujba de pomenire a ctitorilor. Tuturor, cu dragoste şi iubire creştinească, le oferim şi posibilitatea de a se împărtăşi din bucuria noastră, din ofranda adusă ctitorilor şi binefăcătorilor sfântului nostru lăcaş.“
▲
Unicat în Peninsula Balcanică
Biserica Bărboi, situată pe Stradela Bărboi nr. 12, a fost construită din temelie între anii 1841-1843 de către logofătul Dimitrie Sturdza şi membrii familiei acestuia, pe locul unei vechi biserici, ctitorită de Ioan Ursu Bărboi, în perioada 1613-1615, care nu a existat mai târziu de anul 1839.
Este o construcţie în plan dreptunghiular, din blocuri de piatră alternând cu şiruri de cărămidă, cu mici abside circulare, flancate cu pilaştri prismatici, sprijiniţi pe soclu. Mulţi dintre arhitecţii contemporani care au cercetat-o o găsesc unicat în Peninsula Balcanică datorită, mai ales, armoniei de arce.
Vârstele bisericii, resfiinţită la 27 noiembrie 1988, sunt înscrise în însăşi piatra ei. Stau mărturie mormintele voievodale, cripta familiei Sturdza, cripta în care se odihneşte poetul patriot Alecu Russo.
La Biserica Bărboi s-a reînnodat, în 1990, firul istoric al tradiţiei locale a pelerinajului Stâlpărilor, prin care, în fiecare sâmbătă a Sfântului Lazăr, mii de credincioşi şi preoţi din oraşul Iaşi se adună în curtea complexului ecleziastic şi, purtând icoana Mântuitorului, pornesc către Catedrala Mitropolitană.
Tot biserica Bărboi constituie locul de început al activităţilor culturale, caritative şi filantropice, organizate în parteneriat cu Frăţia Ortodoxă şi Societatea Naţională a Femeilor Ortodoxe Române, precum: expoziţii de pictură, omagieri, lansări de carte, colectare de ajutoare pentru sinistraţi, consilierea şi ajutorarea persoanelor defavorizate etc. O publicaţie parohială intitulată ,,Cuvânt şi suflet" reflectă periodic dinamismul vieţii bisericeşti, respectul pentru tradiţie, viaţa comunităţii ortodoxe din zonă.
