Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Doi mari ocrotitori, două mari ctitorii: O biserică-fereastră către cer
Astăzi este zi de sărbătoare şi la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ – Moara de Vânt, biserică situată pe strada cu acelaşi nume, în drumul spre Aeroport, pe una dintre înaltele coline care înconjoară municipiul Iaşi.
Pe părintele paroh Vilie Doroşincă, protopop al Protopopiatului Iaşi 2, l-am întâlnit zilele trecute în straie de lucru pe şantierul bisericii, aflată în ultimii patru ani într-un complex proces de renovare şi restaurare capitală. Despre eforturile comunităţii locale pentru finalizarea, în lunile din urmă, a lucrărilor la biserică, precum şi despre pregătirea pentru sărbătoarea de astăzi, ne-a vorbit, într-o scurtă pauză de lucru, inimosul părinte paroh: „Mobilizarea noastră a tuturor, slujitori la altar, epitrop, studenţi şi elevi teologi, muncitori angajaţi de parohie, enoriaşi şi oameni de bine, pe care îi vedeţi la muncă pe şantier, s-a pornit cu mare dragoste şi cu putere de sacrificiu, încă de la începutul anului, din două motive. Primul a fost acela de a întâmpina sărbătoarea de la 29 iunie cu biserica renovată, restaurată şi reînnoită complet. Al doilea motiv a fost dat de voinţa noastră de a fi în măsură oricând ca, în funcţie de agenda pastorală a Înalt Prea Sfinţitului Daniel, Mitropolitul Moldovei şi al Bucovinei, să resfinţim cât mai curând această veche biserică, dar, spunem noi, acum mai frumoasă ca niciodată. Şi bineînţeles... nouă, pentru că noi aşa o simţim acum, după ce am pus atâta suflet în reconstrucţia ei.“ Sfinţii Petru şi Pavel, în mozaic aurit Astfel, am aflat că, în cinstea hramului, întreaga biserică este îmbrăcată în straie de sărbătoare, având: o nouă catapeteasmă la altar; noi iconostase, noi strane, inclusiv pentru cântăreţi, toate din stejar, sculptate manual, integrate în armonie deplină cu catapeteasma; icoanele de pe catapeteasmă pictate în întregime; duşumeaua interioară de lemn înlocuită cu marmură; scările exterioare placate cu gresie. „O reuşită a noastră de excepţie o reprezintă realizarea unei icoane în mozaic aurit de 4,11 mp a sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, pe care am aşezat-o deja la înălţime, pe frontispiciul bisericii, deasupra uşii de la intrare, şi care este vizibilă din şosea, astfel încât tot trecătorul să se poată închina nu numai la biserică, dar şi la ocrotitorii ei. Împreună cu ajutorul meu, părintele Constantin Ciobanu, cu epitropul nostru, domnul inginer Constantin Miron, sprijiniţi fiind de Consiliul parohial, de Comitetul de femei, de elevi, studenţi şi credincioşi din cartier - cărora le mulţumesc şi prin intermediul ziarului «Lumina» -, am dorit să reuşim toate acestea cu gândul că o icoană sau o biserică - cum este şi biserica noastră reînnoită din temelii -, care ne va aduna pe toţi la hram în armoniile ei arhitectonice şi picturale noi, tălmăceşte opera mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos prin jertfa de pe cruce. Am dorit să dăm o nouă înfăţişare interiorului, să dăruim bisericii acea frumuseţe artistică, care să exprime valoarea cea mai presus de fire a unirii cerului cu pământul în lăcaşul dumnezeiesc de unde izvorăsc binele, adevărul şi frumosul. Faptul că, în toată lucrarea noastră constructivă, am simţit permanent sprijinul sfinţilor noştri ocrotitori, Petru şi Pavel, care se bucură de o cinste deosebită în comunitatea noastră, este îndemn ca, după hram, să grăbim finisările la exterior, în vederea resfinţirii bisericii.“ Şi cimitirul ocrotit de Sfinţii Apostoli e pregătit de sărbătoare Lângă biserica de pe Moara de Vânt se află şi cimitirul cu acelaşi hram, cel al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, reînfiinţat în anul 1991. Documentele arată că biserica veche a deservit, pentru biserica „Sf. Spiridon“, cimitirul care exista în această zonă nordică a Iaşului, numită Moara de Vânt. De la părintele paroh am aflat că în ziua hramului, după Utrenie, Acatistul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi Sfânta Liturghie, urmează slujba de pomenire a celor răposaţi şi ieşirea în cimitir, potrivit cererilor credincioşilor, la mormintele celor trecuţi la cele veşnice. Ceea ce este deosebit, am aflat tot de la pr. Vilie Doroşincă: „Biserica noastră are rânduite, în Cimitirul «Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel», trei parcele pentru înmormântarea şi pomenirea celor trecuţi la Domnul şi neidentificaţi. Din 1991, de când ţinem evidenţa, am oficiat aici slujbe de prohodire în circa 600 de cazuri, dar şi pentru persoanele foarte sărace şi fără familii, colaborarea noastră cu Primăria fiind una excelentă. De altfel, şi agapa frăţească la care vom lua cu toţii parte la finalul slujbelor din ziua hramului, are, pe lângă rolul de a manifesta recunoştinţă faţă de darurile lui Dumnezeu, şi rolul de a săvârşi pomenirea răposaţilor.“ Dorinţa slujitorilor la Biserica „Sf. Ap. Petru şi Pavel“ - Moara de Vânt este ca, în ziua hramului, prin biserica reînnoită de pe colina Moara de Vânt, să ofere comunităţii locale, locuitorilor Iaşilui, un exemplu de însuşire a modelului oferit de cei doi mari ocrotitori, care, aşa cum subliniază părintele Vilie Doroşincă, „ne îndeamnă mereu - cum se arată în Epistola Întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel - cu învăţătura: «Fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia»“. ▲ Uniţi în puterea credinţei Emil Ştirbu, enoriaş: „Avem oameni minunaţi în parohie, oameni cu spirit de iniţiativă, harnici, al căror ajutor s-a dovedit a fi decisiv în aducerea bisericii la forma de astăzi. Şi aceasta într-un timp destul de scurt. Părintele paroh Vilie Doroşincă şi părintele Ciobanu ştiu să însufleţească pe oameni, să-i facă să vină cu toată dragostea la slujbe, dar şi la activităţile administrative, sociale, culturale, ori filantropice.“ Adina Ştirbu, enoriaşă: „M-am stabilit în această parohie în urmă cu aproape un an de zile. Mărturisec cu bucurie că am fost surprinsă de unitatea comunităţii locale în ceea ce priveşte sprijinul acordat slujitorilor bisericii şi capelei din cartierul nostru pentru efectuarea de reparaţii capitale exterioare şi interioare. Acest lucru m-a îndemnat să mă fac şi eu de folos parohiei, să ajut cu ce pot la îmbogăţirea bisericii, cu gândul că prin aceasta mă îmbogăşesc şi eu spiritual. Îi mulţumim preotului paroh pentru grija ce o are faţă de noi, de problemele noastre spirituale, pentru modul cum organizează slujbele şi conduce activităţile social-caritative.“ Matilda Cărbune, pensionară: „Locuiesc în altă zonă a oraşului, dar vin des la Biserica Moara de Vânt pentru că aici locuieşte fiica mea. De când am aflat atâtea lucruri frumoase despre construcţia bisericii, despre ctitorii ei, despre modul cum se implică preoţii în organizarea de slujbe, inclusiv pentru cei năpăstuiţi de soartă - săraci, necunoscuţi, oameni fără familie - m-am decis să ajut şi eu mai mult acest lăcaş de rugăciune şi să îndemn şi pe alţii să facă la fel.“ ▲ Bogat fond muzeal Biserica ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, ridicată între anii 1803-1830, are drept ctitori pe Mihail Sturdza, Constantin Cantacuzino-Paşcanu, Constantin Ipsilanti şi Alexandru Muruzi, cu familiile lor, alături de mitropolitul Veniamin Costachi. La acea vreme, sfântul lăcaş a fost construit de Epitropia Spitalului „Sfântului Spiridon“ pentru prohodirea morţilor din bolniţele epitropiei. Ulterior, în anul 1958, i s-au arondat 280 de familii, dobândind şi statutul de biserică de parohie. În anul 1994 s-a decis construirea unei capele, care să faciliteze activitatea pastoral-misionară, dar să şi suplinească activitatea curentă a principalului lăcaş de cult, care necesita lucrări de recondiţionare şi consolidare. Construirea capelei s-a făcut între anii 1995-1998, iar la vecernia hramului din 1998, Înalt Prea Sfinţitul Părinte Mitropolit Daniel a închinat-o Învierii Domnului. Biserica de pe colina Moara de Vânt dispune de un bogat patrimoniu, ce include: o sfântă Evanghelie de argint din anul 1848, un set de vase liturgice (potir, disc, steluţă) din 1856, toate cu motive biblice, donate de familia Cantacuzino-Paşcanu; catapeteasma în stil bizantin sculptată cu motive florale şi biblice, cu icoane pictate în ulei în stil neobizantin, intrate în fondul muzeal al parohiei; un sfeşnic din 1925 de 1,5 metri înălţime, folosit şi astăzi; numeroase cărţi vechi de cult, în scriere chirilică. Parohiei Moara de Vânt îi sunt arondate astăzi 680 de familii, care locuiesc pe această colină.