Unul dintre cele mai tinere aşezăminte monahale din Arhiepiscopia Sibiului oferă o experienţă inedită pelerinilor, dar şi credincioşilor din localităţile apropiate. Pe lângă programul liturgic, atmosfera duhovnicească şi frumuseţile naturii, Mănăstirea Buneşti atrage pelerinii cu un Drum al Crucii realizat recent pe unul dintre dealurile ce veghează aşezământul şi pe care credincioşii îl parcurg rugându-se la fiecare dintre cele 14 popasuri.
Ridicată în anii ce au urmat evenimentelor din 1989, Mănăstirea Buneşti a devenit unul dintre aşezămintele monahale importante din această parte a Transilvaniei. Situată la câţiva kilometri de oraşul Rupea, în apropierea satului cu acelaşi nume, mănăstirea este ferită de traficul rutier de pe şoseaua ce leagă Sighişoara de Braşov. Mănăstirea este aşezată într-o vale, pe un tărâm de o rară frumuseţe, care oferă liniştea şi ambientul necesar întemeierii unei comunităţi monahale. Cu toate acestea, pelerinii care doresc să vină aici să se roage şi să se reculeagă nu întâmpină dificultăţi în a găsi mănăstirea, deoarece distanţa faţă de şosea este mică, de aproximativ 800 de metri.
Locaţia deschide perspective duhovniceşti aparte. Aşezarea ei în apropierea unei şosele ne duce cu mintea la faptul că mănăstirile ne scot cumva din drumul firesc al acestei vieţi pământeşti şi ne aşază într-un loc unde dispar grijile lumeşti, freamătul cotidian şi neliniştea unei vieţi moderne. Când cobori din şoseaua naţională spre mănăstire, îţi dai seama că de fapt revii spre sursa vieţii, iar falsele aripi care încearcă să te ridice spre culmi luciferice se frâng în drumul de întoarcere spre Dumnezeu. Astfel de simţăminte te cuprind atunci când cobori spre Mănăstirea Buneşti, pentru a urca spre Dumnezeu.
Urcuş spre Hristos
Odată reveniţi parcă în lumea spirituală de unde am urcat pe cărări greşite, Mănăstirea Buneşti ne mai învaţă un lucru. Drumul Crucii amenajat recent în apropiere ne arată că urcuşul nostru trebuie să aibă mereu ca ţintă finală apropierea noastră de Mântuitorul Hristos. Ca să ajungem la El, trebuie să parcurgem un drum al jertfei, al suferinţei şi al rugăciunii, asemănător celui spre Golgota. Este ceea ce simbolizează Drumul Crucii de la Mănăstirea Buneşti, presărat din loc în loc, la fiecare ocoliş, cu icoane ale opririlor făcute de Mântuitorul Hristos când a purtat Sfânta Cruce pe umeri.
„Ideea de a amenaja acest Drum al Crucii a venit de la doamna Elena Mănoiu, o fiică duhovnicească a părintelui Vartolomeu Bogdan, duhovnicul mănăstirii noastre. În urmă cu doi ani am avut mari probleme cu apa şi ne-a ajutat să forăm o fântână. Apoi ne-a ajutat să amplasăm crucea din deal, să facem un agheasmatar şi apoi acest Drum al Crucii. Este un ansamblu care pune în valoare crucea din vârful dealului“, ne-a spus stareţa mănăstirii, monahia Hrisostoma Cruşoveanu. Pentru ca mesajul acestui minunat ansamblu să fie permanent, obştea şi ctitorii s-au gândit să realizeze şi un sistem de iluminare a crucii pe timp de noapte, încât oamenii care trec pe aici să conştientizeze că se află pe locuri sfinţite, pe meleaguri unde o obşte monahală veghează mereu spre binele credincioşilor de pretutindeni.
Pelerinaj ca la Ierusalim
Inaugurarea ansamblului şi sfinţirea au avut loc la sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul din acest an, când Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a venit la Mănăstirea Buneşti şi a oficiat slujba religioasă şi Sfânta Liturghie. Din acea zi, oamenii vin aici să urce acest Drum al Crucii şi se simt ca la Ierusalim. De altfel, acesta a fost şi gândul ctitorilor ansamblului, Ioan şi Elena Mănoiu, o familie legată duhovniceşte de această mănăstire.
„De fiecare dată când am mers la Mormântul Sfânt în Săptămâna Mare am participat la acel pelerinaj bine cunoscut, la procesiunea de pe Drumul Crucii, pe care l-am simţit ca un eveniment duhovnicesc unic. Ne-am gândit că şi la această mănăstire ar fi foarte potrivit un astfel de drum. Noi nu facem parte din Arhiepiscopia Sibiului, locuind la Bucureşti, dar ne-am legat foarte mult de această mănăstire deosebită şi am sprijinit cu toată inima acest proiect“, ne-a spus ctitorul acestui Drum al Crucii, Elena Mănoiu.
Urcând spre crucea de la Buneşti, am întâlnit credincioşi din mai multe părţi ale ţării care experimentau acest pelerinaj duhovnicesc. La fiecare dintre cele 14 popasuri, oamenii se roagă la icoanele care Îl reprezintă pe Mântuitorul Hristos purtând Crucea spre Golgota. „Am simţit că urcăm spre Dumnezeu“, ne-a spus o credincioasă. „Nu suntem în Săptămâna Mare, dar m-am simţit ca în acea perioadă deosebită. Trebuie să avem mereu în suflet această trăire, nu doar o dată pe an“, ne-a spus unul dintre pelerini.
Scurt istoric
Mănăstirea Buneşti a fost înfiinţată în 1991, prin dorinţa şi eforturile preotului din satul Buneşti, Gheorghe Lup, şi a două maici, surorile Filofteia şi Rafaela Potcoavă. Aceşti ctitori au avut permanent sprijinul Mitropolitului Antonie Plămădeală, care a simţit mereu nevoia de a ctitori o mănăstire în acea parte a Ardealului. Nepoate ale părintelui Dumitru Stăniloae, cele două maici au început totul de la zero. Prima stareţă a mănăstirii, maica Filofteia, povestea adesea cum mergea cu maşini de ocazie prin ţară pentru a aduna bani, pentru că mănăstirea nu avea un automobil. În anii ce au urmat a fost ridicată biserica şi întregul ansamblu. Credincioşii care s-au legat de această mănăstire au sprijinit mereu lucrările de zidire, apoi racordarea la reţeaua de electricitate şi gaze, precum şi alte eforturi ale obştii. În 1994, biserica era deja construită şi a urmat apoi actualul corp de chilii. Din 1997 şi până în 2001 s-a lucrat la ansamblul mănăstiresc, în care sunt cuprinse toate spaţiile necesare vieţii de obşte. Până în prezent s-au amenajat ateliere, spaţii de cazare şi Altarul de vară. În 2001, biserica a fost împodobită cu pictură în tehnica frescă şi a fost târnosită. Cele câteva maici din prezent sunt păstorite din 2010 de maica stareţă Hrisostoma Cruşoveanu şi de părintele duhovnic, protosinghelul Vartolomeu Bogdan.
