Departamentul de Etnologie al Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din cadrul Academiei Române-filiala Iași a organizat, la sfârșitul săptămânii trecute, cea de-a 5-a ediție a Atelierului etno-didactic „Cum și de ce poate fi predat folclorul”. Inițiată în 2015, manifestarea a devenit deja una așteptată în fiecare an de profesori, cercetători, muzeografi și meșteri populari, toți dornici să contribuie la identificarea unor soluții adecvate pentru transmiterea culturii populare către elevi și studenți.
La ediția din acest an, au participat, având intervenții valoroase, nu doar specialiști ai domeniului, ci și studenți, conturând încă și mai bine ideea de atelier, de „uzină” de idei bune, care să ajute la creionarea unei strategii educaționale utile în a oferi tinerilor repere corecte din cultura tradițională. Ioana Repciuc, cercetător în cadrul Departamentului de Etnologie, a susținut comunicarea cu titlul provocator De ce mai avem nevoie de folclor?, etnograful Lucian Lefter, de la Centrul Culturii Tradiționale, a vorbit despre Importanța fotografiei etnografice în popularizarea meșteșugurilor tradiționale, iar cercetătoarea Adina Ciubotariu a vorbit despre Demersuri ale instituțiilor europene pentru o conștientizare mai bună a culturii tradiționale. „Ediția de anul acesta este o dublă premieră, pentru că am reușit să atingem toate etapele educației - avem studenți care au susținut comunicări, dar o avem și pe doamna academician Sabina Ispas. Scopul nostru profund, pentru care depunem foarte mult efort, este acela de a pune la dispoziția profesorilor, în regim «open acces», un pachet de resurse educaționale, din care să înțeleagă cum este mai bine, mai eficient, mai atractiv pentru elevi să predea, spre exemplu, Miorița sau Harap-Alb, adică ceea ce există acum în programa școlară. Și, în acest scop, colega mea Ioana Repciuc lucrează la un proiect pe care-l va depune în cadrul granturilor Academiei Române, pentru a reuși să obținem o finanțare în vederea publicării unor ghiduri consultative, a unor planuri de lecții mai concret, în care bibliografia cu adevărat relevantă își va găsi locul. Pentru că există o mare problemă de documentare a celor care vorbesc despre folclor. Toți își doresc folclor în școală, dar nimeni nu știe de unde să înceapă”, a declarat dr. Adina Ciubotariu, șefa Departamentului de Etnologie din cadrul Institutului de Filologie Română „A. Philippide” Iași.
Invitatul special al Atelierului etno-didactic a fost acad. Sabina Ispas, directorul Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București, care a vorbit despre Rolul documentelor din arhivele media neconvenționale în lămurirea sensurilor etnologice. Aceasta a oferit publicului detalii interesante despre arhiva de folclor a institutului pe care îl conduce, cea mai veche și mai mare arhivă de folclor din țară. O parte importantă dintre cilindrii pe care s-au făcut înregistrări au fost distruși la cutremurul din 1940. Atunci, la București exista cel mai mare fond de cilindri din Europa, un depozit care cuprindea 40.000 de cilindri, din care s-au mai salvat doar 14.000. Cu toate aceste pierderi însemnate, arhiva Institutului „C. Brăiloiu” reprezintă un tezaur uriaș al culturii tradiționale, care conține, printre altele 6.000 de basme, 12.000 de colinde, 20.000 de balade – parte muzicală, fotografie și film.
În comunicarea susținută, acad. Sabina Ispas a vorbit despre importanța arhivei de folclor, ca depozitar al unor valori identitare, dar a atras atenția și asupra „festivalizării” excesive a folclorului astăzi. „Arhivele sunt cele mai valoroase documente de identificare etnică. Utilizarea documentelor este deosebit de importantă, deosebit de diversă și este una dintre cele mai subtile și, hai să-i spunem, mai puțin bine vizualizate surse pentru strategiile politice. Din câte îmi aduc eu aminte din istorie, când se vorbește despre trasarea unor granițe, se vorbește despre limbă și despre folclor”, a subliniat Sabina Ispas.
Una dintre cele mai mari drame prin care trec arhivele de folclor, surse documentare de primă importanță atât pentru specialiști, cât și pentru publicul larg, este imposibilitatea de a le conserva integral, din eterna lipsă a fondurilor. „Există aceste surse documentare în arhiva de folclor de la noi, care are deja 90 de ani, surse documentare care vor căpăta din ce în ce mai multă valoare în timp. Și una dintre problemele dureroase este conservarea lor. Am niște rezerve și am și suficiente legături cu alte arhive, încât să spun că această copiere în sistem digital nu e sigură. Publicarea în sistem tipografic, după părerea mea este cea sigură”, a mai spus Sabina Ispas.
Problema conservării a fost subliniată și de prof. univ. dr. Ion H. Ciubotaru, cunoscutul specialist ieșean, cel care, în urmă cu 49 de ani, a înființat a treia arhivă ca mărime din țară - Arhiva de folclor a Moldovei și Bucovinei. În opinia lui, „singura soluție este aceea de a se da publicității cât mai repede aceste documente, pentru că oricât am încerca noi să le prezervăm, ele tot se deteriorează. Este un fel de stare de tristețe, pentru că acolo s-a înmagazinat munca a foarte multe generații, oameni cu foarte multă știință de carte pe acest tărâm”.
Cum poate fi predat folclorul în licee și universități
Andrei Liță, student-masterand al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, a subliniat un alt aspect sensibil, legat de transmiterea corectă a elementelor de folclor în învățământul universitar. La UNAGE Iași, conf. univ. dr. Ciprian Chițu a readus în atenția studenților folclorul autentic, încercând să-i apropie de acest domeniu prin apelul la surse corecte, la arhive, la documente de specialitate. Andrei Liță a vorbit, de asemenea, despre problemele pe care le întâmpină profesorii în ceea ce privește materialele de care dispun în a încuraja tinerii să învețe folclor și a propus crearea unui site cu melodii, organizate pe categorii folclorice, informații care să plece dinspre profesioniști, care să fie folosit ca etalon de studenții interesați de acest domeniu.
Despre necesitatea unui ghidaj profesionist în predarea folclorului, de data aceasta în învățământul preuniversitar, a vorbit și profesorul Gheorghe-Ștefan Neagu, de la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași.
Ludicul – din cultura populară în metodele de predare
O foarte interesantă comunicare a fost susținută de Elena Cojocari, director ajunct pentru programe culturale și educative la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău. Într-o intervenție foarte caldă și plină de elemente din sfera ludicului, aceasta a fascinat audiența explicând, prin exemplul personal, modul în care profesorul se poate folosi de jocurile simple, cele știute de acasă, de la părinți sau bunici, de cimilituri sau de alte elemente din cultura populară, pentru a face din rigidul proces al învățării unul atractiv, cu randament sporit pentru elev.
