Dupa restaurare, Biserica domneasca din Dorohoi va fi inclusa in circuitul turistic

▲ Biserica Domnească „Sf. Nicolae“ din oraşul Dorohoi, veche din anul 1495, este ctitoria lui Ştefan cel Mare ▲ Lucrările de restaurare la acest lăcaş de cult au început în anul 1994 ▲ În anul 1995, lucrările au fost întrerupte din lipsa fondurilor ▲ În 1999, prin venirea părintelui Ciurciun, actualul protopop de Dorohoi, s-au reluat lucrările la biserica „Sfântul Nicolae“ ▲ După terminarea lucrărilor, biserica ştefaniană va fi inclusă în circuitul turistic ▲

Biserica Domnească „Sf. Nicolae“ din oraşul Dorohoi este ctitoria lui Ştefan cel Mare şi datează din anul 1495. Construcţia ei solidă din piatră şi cărămidă, poziţia strategică, după legendă fiind înconjurată de ziduri puternice, ne face să înţelegem că a servit drept cetate de apărare împotriva invadatorilor.

Deşi restaurată de mai multe ori, în perioada 1896-1921, lăcaşul şi-a păstrat totuşi forma iniţială. Are un plan triconic, cu turla pe pronaos, specific stilului moldovenesc al vremii. Zidurile au fost realizate din gresie cenuşie, iar colţurile şi contrafronturile din piatră de talie. Biserica are una dintre cele mai bogate şi mai frumoase decoraţii exterioare, realizată din cărămidă smălţuită, de diferite culori, cu elemente specifice stilului bizantin. Sub cornişă se află un brâu masiv de discuri smălţuite, alternate de şiruri de cărămidă roşie. Pictura, realizată în perioada 1522-1525 (în timpul lui Ştefăniţă Vodă), este deosebit de valoroasă, păstrându-se în mare măsură şi astăzi. În interior, tabloul votiv al ctitorului şi al familiei sale este pictat în frescă. Pe pereţii naosului sunt reprezentate Patimile lui Iisus, între care se remarcă Răstignirea, pictată în spirit monumental, caracterizat prin simplitatea sa.

Mănăstire şi locuinţe domneşti

Acest lăcaş de închinare pentru domnitor şi slujitorii săi, dar şi pentru târgoveţi, a funcţionat un timp ca mănăstire (i se spunea „Mănăstirea de la Dorohoi“). Fusese înzestrată cu moşia din jurul Dorohoiului şi „avusese acarete pe moşie şi casă, cum arată şi astăzi numele de Iazul popilor de pe moşia Trestiana, moara popilor de pe gârla Jijia…“ (Constantin Ciocoiu, „Note la Monografia bisericilor parohiale şi filiale din judeţul Dorohoi“).

Clopotniţa, aşezată în faţa bisericii, a fost construită în anul 1868, dintr-un material adunat pentru construirea unei biserici noi, donat de boierii Curt şi Rosnovanu şi din piatra provenită de la curţile domneşti. Tot în faţa bisericii a existat şi cimitirul, până în anul 1890. Cercetările arheologice din anul 1961, reluate în 2004, au scos la iveală temelii de piatră şi hrube boltite din piatră şi cărămidă, sculptate în stilul uşorilor de la ferestre şi ale uşii de la biserică, toate acestea dând mărturie despre existenţa locuinţelor domneşti unde sta domnitorul când venea şi unde era locuinţa marelui vornic al Ţării de Sus.

Multa migală pentru un lucru de căpătâi

Lucrările de restaurare la biserica „Sfântul Nicolae“ au început în anul 1994, după ce, timp de doi ani, s-a lucrat la proiectare. Anul 1995, când se împlineau 500 de ani de la ctitoria sfântului lăcaş, trebuia să prezinte un chip nou al bisericii. Lipsa fondurilor a dus la închiderea şantierului şi demontarea schelelor, atât din interior, cât şi din exterior, realizându-se doar cercetarea arheologică şi îndepărtarea tencuielilor exterioare.

În anul 1999, prin venirea părintelui Stelian Ciurciun, actualul protopop de Dorohoi, au fost reluate demersurile şi s-au refăcut documentaţiile şi proiectele de către arhitect dr. Virgil Polizu. Pr. Ciurciun s-a opus restaurării după stilul austriac, pe care-l dobândise biserica între timp, lucrările urmărind cu fidelitate restaurarea după reprezentarea din tabloul votiv. „Când am venit, am găsit biserica lui Ştefan într-o stare deplorabilă. Fuseseră deschise lucrările, care, o dată stagnate din cauza lipsei de fonduri, lăsaseră construcţia la discreţia intemperiilor vremii“, ne-a mărturisit parohul bisericii ştefaniene, pr. Ciurciun. Lucrările au început, propriu-zis, în noiembrie 2003. „Atât a durat zbuciumul acesta al actelor, din 1999, până în 2003. Am început munca în luna noiembrie 2003 şi Bunul Dumnezeu a rânduit ca toamna să vină în acel an pe 20 decembrie. S-a refăcut acoperişul, s-a pus astereală nouă din lemn de stejar, s-au făcut consolidările la baza superioară a turlei…, am scos-o, într-un fel, de sub picătura de apă. Lucrările durează, pentru că vrem să facem lucru de căpătâi, de aceea se lucrează cu migală, fiecare cărămidă este spălată de zeci de ori“, ne-a explicat pr. Ciurciun.

Loc de pelerinaj

Pănă în prezent au fost restaurate turlele, nava, absidele şi altarul bisericii. Astfel, acoperişul de şindrilă a fost înlocuit cu unul din tablă de cupru, s-a mai adăugat o cruce pe turlă şi a fost extinsă streaşina după un plan în evantai. Partea superioară a bisericii a fost consolidată, în momentul de faţă ajungându-se la nivelul temeliei. În interior s-au făcut restaurări la plafon şi s-a pavat altarul şi naosul cu cărămidă de epocă. Lucrările în interior vor continua după ce timpul nu va mai permite să se lucreze la construcţia exterioară. „Umiditatea a fost înlăturată; când se va elimina şi praful, vor debuta lucrările pentru restaurarea picturii. S-au făcut deja câteva sondaje de curăţire a picturii“, ne-a lămurit părintele în continuare. Pictura va fi restaurată de echipa d-nei Solomonea, cea care a restaurat şi biserica „Sfântul Nicolae“ - Popăuţi.

Următoarele în plan sunt instalaţiile electrică şi cea de încălzire, de pază, de amplificare şi iluminare exterioară. „Proiectul iniţial s-a ridicat la suma de 50 de miliarde ROL, s-au cheltuit în prezent doar 11 miliarde ROL, deci mai sunt multe de făcut. Intenţionăm ca, după terminarea lucrărilor la biserică, să aducem şi clopotniţa la acelaşi stil moldovenesc“, a mai spus părintele Ciurciun. Tot în proiectul imediat este şi construirea unei case pentru pelerini, în incinta curţii, biserica ştefaniană urmând a fi inclusă într-un circuit turistic.

▲ „Suntem nevoiţi să reducem şi noi posibilităţile de beneficiu“

Brutăria „Sfântul Ioan Casian“ reprezintă o sursă de venit pentru activităţile sociale desfăşurate în cadrul protopopiatului Dorohoi. Brutăria funcţionează de 15 ani şi are mai multe puncte de distribuire a pâinii. „Anul acesta, din resursele brutăriei, am oferit ajutoare în valoare de 16.000 Ron persoanelor care au nevoie de operaţii, de tratamente costisitoare, de proteze etc. În fiecare an reînnoim anchetele sociale şi oferim pâine sau alimente unui număr de persoane cu situaţie materială precară sau acordăm o bursă de studii unui elev seminarist cu venituri modeste“, ne-a mărturisit pr. Ciurciun, care ne-a mai vorbit şi despre intenţiile sale de a extinde proiectul social cu o brutărie şi o cantină. De asemenea, în centrul oraşului Dorohoi funcţiona şi un magazin de obiecte bisericeşti, a cărui clădire a fost desfiinţată. Acum, el este amenajat în incinta protopopiatului, dar nivelul vânzărilor a scăzut. Din veniturile magazinului se oferea o bursă unui elev de la seminar, cărţi la premieri sau erau întreţinuţi elevi cu probleme financiare. Anul acesta, din aprovizionarea magazinului au fost oferite biblii, cărţi de rugăciuni şi de lectură duhovnicească la o şcoală specială din Dorohoi.

Tot în incinta protopopiatului a funcţionat până de curând şi cabinetul stomatologic „Sfântul Pantelimon“. „Erau oferite foarte multe consultaţii gratuite credincioşilor şi reduceri la unele lucrări. Acum am rămas fără stomatolog, care şi-a deschis un cabinet particular. Cabinetul de tehnică dentară încă mai funcţionează. Pe măsură ce ni se reduc posibilităţile de câştig, suntem nevoiţi să le reducem şi noi pe cele de beneficiu“, a adăugat cu tristeţe pr. Ciurciun.