Empatia și dialogul, două importante calități ale unui preot de caritate

Spitalul Clinic Colțea din București, o unitate medicală cu tradiție, este locul unde oamenii vin pentru a-și rezolva diversele probleme de sănătate. Astăzi, primul spital din București, construit la 14 decembrie 1704, din inițiativa spătarului Mihai Cantacuzino, pentru a folosi oamenilor nevoiași, este o unitate medicală cu dotări moderne ce vine în sprijinul celor care au nevoie de ajutor medical oncologic și nu numai. Între aceste ziduri încărcate de istorie, l-am găsit pe părintele Ștefan Alexandru Vădana, preot de caritate, care de patru ani slujește la capela Spitalului Clinic Colțea și zi de zi alină suferințele oamenilor care trec pragul unității medicale. 

A fi preot de caritate nu este numai o misiune, este o vocație, un mod de a trăi pentru a-i ajuta pe oameni să depășească momente critice din viața lor. Părintele Ștefan ­Alexandru Vădana este tânăr, are 34 de ani, dar și 12 ani de experiență în spitale, ani în care a încercat să aline suferințele bolnavilor, unii dintre ei incurabil. „Lucrez în Spitalul Clinic Colțea din București, Protoieria Sector 3 Capitală, de aproape patru ani și de circa 12 ani sunt preot de spital. În anul 2012 am fost hirotonit. Am fost inițial slujitor al Spitalului Municipal din Fetești, județul Ialomița, unde am activat timp de șapte ani, ulterior m-am transferat, în anul 2019, la capela acestui spital. Capela funcțio­nează de aproximativ 13 ani, inițial era o simplă anexă care a fost înfiin­țată cu multa strădanie a preoților dinainte. Înaintea mea au mai slujit în spital: părintele Viorel-Ioan Petcu, între anii 1999 și 2004; părintele Gheorghe ­Neagu, între 2005 și 2011; părintele Alin-Cali­nic Hotcoleanu, între anii 2012 și 2015, și părintele Ciprian Ailioaei, între anii 2015 și 2019. Slujba este ceva aparte, este puțin ­diferită față de o parohie, aici spațiul este mult mai mic, mai comprimat, dar calitatea încercăm să o păstrăm la cote înalte”, a spus părintele Ștefan Alexandru Vădana.

Pe holurile lungi ale unității medicale trec destul de des bolnavi, iar atmosfera este uneori apăsătoare. Pe unul dintre aceste holuri, o cameră mică, în care abia au loc câteva persoane, este transformată în loc de rugăciune. Icoanele acoperă pereții. Tot acolo pacienții pot găsi un vas cu apă sfințită, o masă și o bancă pe care să se odihnească.

O slujire cu multă dăruire, dar și cu provocări

Părintele Ștefan Alexandru Vădana este absolvent al Facul­tății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, însă nu s-a gândit în timpul anilor de studiu că va deveni preot de spital. Cu toate acestea, nu și-ar imagina acum viața altfel.

„Nu am știut de la bun început că vreau să fiu preot de caritate, dar cred că așa a fost să fie și nu regret nici un moment. Ca să fiu preot de spital nici măcar nu mi-a trecut prin cap. Am făcut facultatea, am studiat masterul la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucu­rești și apoi s-a eliberat un post de preot de spital în Ialomița, în orașul de unde aparțineam eu, și așa am intrat pe zona aceasta. Se pare că chemarea lui Dumnezeu a fost alta pentru mine. Spitalul Colțea are o biserică, de fapt la început a avut o mănăstire care s-a dărâmat, apoi s-a construit biserica, în jurul anului 1700, de când datează și spitalul, un pic mai târziu, prin 1704. Cu toate acestea s-a înființat și o capelă aici, în spital, având drept scop asigurarea asistenței religioase din incinta spitalului, care, la rândul său, este destul de complexă, ocupă mult timp și este cu multă dăruire, dar și provocări”, a men­ționat părintele Ștefan Alexandru Vădana.

Preotul este așteptat mai ales de bolnavii oncologici cu speranță și credință în suflet. Târziu, în noapte, bolnavii obișnuiesc să-i mai lase câte un bilet prin care îl roagă să meargă a doua zi la câte un salon anume. Părintele Ștefan Alexandru Vădana nu are un program, pentru că cel mai des ziua în spital începe dimineața devreme și se încheie seara târziu, iar provocările zilnice sunt variate.

„De-a lungul experienței mele, provocările au fost multe. Dacă mă refer la spitalul din Fetești, o situație interesantă a fost oficierea unei cununii în incinta unui salon pentru un pacient care era grav bolnav și care ulterior a și trecut la Domnul, dar care și-a dorit cununia religioasă pe care tot timpul o amânase. Aceasta, pot spune, a fost una dintre bucuriile pe care le-am avut, că l-am putut cununa chiar și pe patul de spital. Spun bucurie pentru că termenul pe care îl întâlnim cel mai des la un preot de spital este suferință, durere, boală și mai puțin bucurie. Mai sunt experiențe similare. O pacientă tânără, aici, în Spitalul Colțea, o studentă care și-a dat întreaga sesiune din spital. Mulți pacienți sunt aici la tratament de durată. Țin să menționez că Spitalul Clinic Colțea este unul cu profil oncologic în special, sunt multe secții, dar pacienții revin în mod constant. Ajung să-i cunosc pe pacienți, să văd cum evoluează. La un moment dat am văzut o persoană mai în vârstă care era pe o secție de hematologie. Dorind să nu se lase pradă gândurilor negative, a încercat să picteze și chiar s-a redescoperit din acest punct de vedere în spital. Când mergeam în salonul său, erau picturi peste tot și dădeau culoare încăperii, își făcuse o activitate și o bucurie din asta. Provocări sunt și la nivel interreligios. În spital nu sunt numai creștini ortodocși, sunt de toate religiile, dar am dialoguri frumoase cu fiecare. Am avut chiar cazuri de oameni care se declarau atei, dar au participat la Sfânta Liturghie. Și un caz care mi-a adus bucurie foarte mare a fost al unui tânăr, bolnav oncologic, care a reușit să ducă la capăt toate tratamentele și care era pregătit pentru transplant și a venit să-mi mulțumească și să vorbim înainte de procedura medicală”, a menționat preotul de spital Ștefan Vădana.

Elementele-cheie pe care trebuie să le dețină un preot de caritate

Arta dialogului, a ascultării celui bolnav este un element-cheie pe care preotul de caritate trebuie să îl stăpânească foarte bine. Oamenii cu care lucrează un astfel de duhovnic sunt cu mult mai sensibili, mai afectați. Unii pot fi mai aplecați spre a-L cunoaște pe Dumnezeu, alții pot fi revoltați, iar la menținerea unei minți sănătoase și a unui echilibru pentru persoanele cu probleme de sănătate poate contribui un preot de caritate dăruit meseriei sale. „Acesta este un element-cheie pe care un preot de spital trebuie să îl aibă, modul de a purta dialogul. Lucrul acesta este cu timp și... fără timp, nu știi când începe și când se termină. Este greu de sintetizat ce caracteristici trebuie să aibă un preot de spital, dar empatia este iarăși una dintre acestea, poate întâi de toate trebuie să fie emaptic, să știe să se pună în locul celorlalți, să-și dea seama că suferința, chiar dacă n-o cunoaște la modul propriu, o va cunoaște prin prisma pa­cienților care îi vin în întâmpinare. Lucrul acesta la început te zdruncină puțin, apoi te întărește, te fortifică. Cred că empatia este lucrul de care trebuie să dai dovadă în primul rând, apoi, sigur, foarte multă blândețe. Trebuie să te apropii de om cu tact, foarte multe abilități psihologice din școală le-am deprins; cât putem să le imprimăm în practică, rămâne de văzut. Contează foarte mult credința că tu, acolo, ești reprezentantul lui Dumnezeu și că El lucrează prin tine, nu tu ca preot faci ceva special, doar îți faci datoria. Dumnezeu lucrează prin tine, acesta este iarăși un lucru important, modul de a sluji, de a te dedica celui de lângă tine, pentru că sunt și multe nevoi materiale pe care unii pacienți le au. Sunt din toate categoriile sociale pacienții de aici și sigur că trebuie să ai deschidere să-i poți ajuta, adică dăruirea într-un mod necondiționat pe care o faci prin diferite mijloace”, a mai punctat părintele Ștefan Alexandru Vădana.

Cuvântul unui preot de spital poate ajuta în apropierea dintre duhovnic și pacient

Preotul de spital Ștefan Vădana a mai punctat și alte calități pe care trebuie să le întrunească un duhovnic care intră în contact permanent cu persoane aflate în nevoie trupească și sufletească.

„Sunt multe calități pe care trebuie să le aibă un preot de spital, dar cel mai important este ca el să încerce să dezvolte inteli­gența spirituală a bolnavului, să i-o descopere, pentru că este ceva în interiorul sufletului uman pe care trebuie să-l șlefuiești puțin către puțin și apropierea aceasta cred că este cea mai importantă slujire. Vizitele dese în saloane, la pacienți, este iarăși o metodă prin care preotul de spital poate să vadă nevoile, cerințele. Acolo te întâlnești nu numai cu pa­cienții, ci și cu medicii, cadrele medicale. Văzându-te acolo, sigur că îndrăznesc mai mult să vorbească despre problemele lor”, a mai arătat părintele Vădana.

Odată ajuns în spital, preotul de caritate trebuie să lase la ușa instituției medicale problemele sale, pentru a se putea ocupa de bolnavi. Pe de altă parte, preotul de caritate are la rândul său familie, iar în afara casei sale trebuie să lase problemele cu care se încarcă atunci când își ascultă enoriașii, iar acestea nu sunt deloc unele ușoare.

„Este adevărat că de fiecare dată trebuie să faci acest exercițiu, să uiți gândurile tale, să lași deoparte grijile pe care le ai acasă, în familie, la biserică și cumva să te dedai pacienților, să vadă că ești acolo. Sunt oameni care, din păcate, nu mai au pe nimeni, pentru care o vizită poate să însemne extrem de mult. Sunt și pacienți care vin la 3-4 săptămâni, în funcție de tratament, se bucură și întreabă de preot. Avem și noi probleme și când auzi că oamenii te-au căutat, că vin spre tine, acestea sunt bucurii. Este clar, preotul când vine la spital își face o pregătire, cât reușește, mai lungă, mai scurtă, dar ea trebuie să existe. Totodată, mergând acasă, preoții trebuie să nu ducă suferința bolnavilor în propria familie. Trebuie să știe să mențină un echilibru între cele două medii”, a mai arătat preotul de spital Ștefan Alexandru ­Vădana.

Slujitorul capelei Spitalului ­Clinic Colțea din București, preotul Ștefan Alexandru Vădana, a mai adăugat, în final, că acest mic spațiu este realizat și dedicat tuturor bolnavilor unității medicale, mai ales celor care nu pot ieși pentru a merge la biserica din fața spitalului, dar și cadrelor medicale. De asemenea, a dat asigurări bolnavilor că este prezent în spital de luni până duminică, mai ales atunci când este chemat pentru urgențele medicale, dar încearcă să fie alături de fiecare pacient în parte.