Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
„Era nevoie de noi în aceste cimitire, în primul rând pentru a se pune o rânduială“
La Cimitirul „Reînvierea“ din Capitală, viii îşi plâng morţii. E sâmbătă, ziua dedicată pomenirii celor adormiţi. Familii întregi s-au adunat la mormintele celor dragi şi participă la slujbele de pomenire oficiate, în parte, de părintele Petre Moise, coordonatorul preoţilor slujitori din cimitirelor de stat din Bucureşti, aflate în subordinea Primăriei Capitalei. Organizarea acestui nucleu de preoţi, la nivel de Bucureşti, a apărut ca o necesitate: „Era nevoie de noi în aceste cimitire, în primul rând pentru a se pune o rânduială. Oamenii ne văd utili şi chiar sunt încântaţi că ne găsesc aici mai tot timpul“, a ţinut să precizeze părintele coordonator.
„Atribuţiile mele, ca şi cele ale colegilor mei, cei 15 preoţi care coordonează, la rândul lor, cimitirele aflate în subordinea Primăriei Capitalei, sunt exclusiv religioase. Noi nu avem atribuţiuni administrative“, precizează părintele coordonator al preoţilor cimitirelor de stat. Organizarea acestui nucleu de preoţi, la nivel de Bucureşti, a apărut ca o necesitate: „Era nevoie de noi în aceste cimitire, în primul rând pentru a se pune o rânduială. Nu aş spune că oamenii erau dezorientaţi, dar nu ştiau că există un program de slujbă, o rânduială liturgică şi pastorală. Liturgică, prin săvârşirea slujbelor, a Sfintei Liturghii, a Parastasului, în fiecare sâmbătă, duminică şi de sărbători, şi pastorală, prin programul de cateheze (n.r. instruire religioasă prin întrebări şi răspunsuri)“, a mai adăugat preotul Petre Moise. „Enoriaşii simt prezenţa noastră alături de ei şi ne solicită ajutorul“ Chiar şi cu programul orelor de slujbă afişat la vedere pe uşa de la intrarea în capelă, oamenii tot se arată interesaţi în a pune întrebări, în a cere sfaturi sau, pur şi simplu, îl caută pe părintele pentru a-şi spune păcatul ce îi apasă. Părintele Moise răspunde fiecăruia cu blândeţe. E până la urmă „rolul nostru, de a ne îndeplini misiunea ca preoţi, cu prilejul evenimentelor mai puţin fericite din viaţă - momentul pierderii definitive a celor apropiaţi -, pentru ca mai apoi să fim alături de cei rămaşi în urmă (familie, prieteni, cunoştinţe). Mulţi dintre aceştia caută răspunsuri, sunt debusolaţi şi trişti, şi atunci trebuie aduşi la scaunul spovedaniei, pentru că aici se descoperă multe lucruri, pe care numai un preot le poate scoate la lumină. Cercetarea lor trebuie să fie permanentă. Enoriaşii simt prezenţa noastră alături de ei şi ne solicită ajutorul. Mulţi dintre ei sunt foarte atenţi şi receptivi, cu toate că mare parte dintre credincioşi vin din foarte multe parohii şi ne întâlnesc aici, poate, pentru prima dată“. Alături de credincioşi, în momentele triste ale vieţii La „Reînvierea“, sâmbăta e ca oricare altă zi tristă din săptămână. O arată lacrimile din ochii vii ai celor adunaţi la capetele morţilor. Se citeşte regret şi resemnare pe feţele familiilor care participă la slujba Parastasului, o durere acceptată, spre deosebire de tristeţea sfâşietoare afişată de două familii îndoliate, care ies cu trupurile răposaţilor din capela cimitirului şi se îndreaptă spre groapă. În astfel de momente, credincioşii „au nevoie de prezenţa noastră în calitate oficială să zic, ca preoţi, dar şi ca duhovnici, care să le fie alături în astfel de momente grele. Dacă nu îi simţim când au nevoie de noi, preoţii, cu atât mai mult în aceste clipe dificile, e tragic. O parte dintre ei se pierd, dacă nu sunt sprijiniţi. Pe de altă parte, noi nu putem ajuta, dacă nu ni se cere ajutorul. Trebuie să vedem întâi ce vor oamenii, şi depinde mult de la caz la caz. Oamenii văd că Biserica este deschisă faţă de ei, îşi face lucrarea ei în lume, după care vin şi se interesează mai mult. Ne bucură lucrul acesta, că oamenii ne văd utili şi chiar sunt încântaţi că ne găsesc aici mai tot timpul“, susţine coordonatorul preoţilor de cimitire din Capitală. „Frica este începutul înţelepciunii“ „E trist să rămâi singur. Foarte trist“, izbucneşte cu ochii umezi batrânul Petru care trece cel puţin o dată în zi pe la „Reînvierea“. Îl apasă singurătatea. Soţia a murit, iar unica fiică a plecat în străinătate, în Italia. „Eu nu merg acolo. Nu merg. Eu aici vreau să mor. Să mă îngroape în pământul meu românesc“, oftează bunicul. Asemenea bătrânului care însoţeşte pe ultimul drum de aproape un an, regulat, mai toţi morţii de la „Reînvierea“, şi care s-a apropiat, după cum spune, de Dumnezeu şi biserică după moartea soţiei, mai sunt mulţi aceia care „odată ajunşi aici, îşi schimbă percepţia asupra vieţii şi încearcă, de fapt, abordarea pe care Mântuitorul şi toată învăţătura Bisericii o arată: «Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă». Mulţi oameni nu cunosc până nu ajung aici. Marcaţi de aceste evenimente, încep să caute, pentru că, aşa cum spune şi proorocul: «Frica este începutul înţelepciunii»“, mai arată părintele Petre Moise. „Ne interesează oamenii“ Cât priveşte obiectivele propuse în viitorul apropiat, la nivelul cimitirelor aflate în subordinea Primăriei Capitalei, părintele Petre spune: „Ca urmare a întâlnirilor pe care le organizăm periodic, am hotărât ca în toate cimitirele să înfiinţăm puncte de colportaj, de distribuire a obiectelor religioase şi a obiectelor de cult, care să fie amenajate chiar în capele. De asemenea, avem în vedere să prezentăm oamenilor diverse teme de cateheză, mai ales în zilele de sâmbătă, după slujbă. Îi îndemnăm, îi rugăm să vină la biserică, suntem alături de ei şi trebuie să ştie că pot găsi un sprijin în noi. Ne interesează oamenii. De aceea, cât de curând, vom propune ca în fiecare biserică de cimitir pe care o avem în grijă să avem câte o cutie cu sugestii, venite din partea enoriaşilor. Bileţele scrise cu dorinţele lor. În felul acesta, fiecare va simţi că este ascultat şi, bineînţeles, cele mai bune sugestii, recomandări şi idei vor fi puse în practică. Deocamdată, mulţi enoriaşi au solicitat un îndreptar pentru slujbele de pomenire, o idee binevenită la care lucrăm şi sperăm să-i găsim aplicabilitate cât de curând.“ ▲ Programul slujbelor la Cimitirul „Reînvierea“ Cimitirul „Reînvierea“ este unul dintre marile cimitire de stat din Bucureşti, alături de Cimitirul „Izvorul Nou“, Cimitirul Bellu, Cimitirul Ghencea. Sâmbătă 8:00 - Sfânta Liturghie 9:00 - Slujba Parastasului în capelă, urmată de pomenirea la morminte Duminică 9:00 - Sfânta Liturghie (în caz de nevoie se face pomenire la morminte) Adresa: str. Reînvierii nr. 4, sector 2 , tel. 021.210.04.70; Orar: L-V: 8:00-16:00