Criza economică mondială se amplifică pe zi ce trece. Cel puţin, aceasta este concluzia cu care rămânem atunci când răsfoim ziarele sau urmărim buletinele informative de la radio şi televizor. Asistăm neputincioşi la hachiţele acestei crize economice, care loveşte cu efect de domino, rând pe rând, economiile lumii. România, cu nimic mai prejos, începe deja să resimtă această recesiune economică. Marii economişti din ţară, dar şi cei de la nivel mondial, se erijează în discuţii interminabile, codate în termeni vagi, la talk show-uri televizate, fără să propună soluţii imediate. Ţin doar să ne avertizeze: vor veni vremuri grele! Aşa spun specialiştii. Părerile oamenilor simpli, de pe stradă, sunt pe cât de diferite, pe atât de elocvente şi pertinente, numai bune pentru a reda pulsul acestei crize economice, care a devenit subiect general de dezbatere.
Muncă, muncă şi iar muncă
Odată ieşit în stradă, constaţi că nimic nu pare să se fi schimbat. Te uiţi în stânga, cauţi atent şi în partea dreaptă... efectele, efectele recesiunii economice. Că despre ele se tot vorbeşte încă de anul trecut. După cum spuneam... nimic. Nici măcar un semn nu pare să fi zdruncinat chipurile înăsprite ale oamenilor care împânzesc oraşul de dimineaţă până seară. Aceleaşi priviri opace, aceiaşi paşi calculaţi. Unde mai pui că vitrinele magazinelor par mai atrăgătoare. Nici cerşetorilor nu pare să le meargă prost. Oare să ne priască nouă, românilor, această criză care bagă spaima în lumea întreagă?
„Cred că s-a creat în jurul acestui subiect o adevărată isterie. Un tip contagios de isterie care, cel puţin în Bucureşti, a luat amploare. Nu zic că această criză nu există, că nu a început să-şi arate deja colţii, dar o alimentăm şi noi foarte mult şi asta nu poate decât să ne dăuneze. Urmăresc previziunile specialiştilor, ale economiştilor, însă din perspectiva mea de om care nu are nici o tangenţă cu domeniul economic, soluţia nu este alta decât munca“, este de părere Mircea Solomon, inginer.
Despre acelaşi „antidot“ vorbeşte şi Florin Iordănescu, 34 de ani, economist: „În Occident există conceptul de transformare economică, adică eu, dumneavoastră sau oricare cetăţean se poate folosi de oportunităţile deschise de criză. Trebuie doar să vezi aceste porţi care ţi se deschid şi să fii dispus să munceşti. Din punctul meu de vedere, zic că se poate trece peste criză, trebuie doar să punem mai mult osul la muncă“.
Criza nu-i numai una
Sunt mulţi aceia pentru care recesiunea economică nu reprezintă un pericol, ci mai cu seamă criza de identitate, de cultură şi spiritualitate ar trebuie să ne sperie pe noi toţi, ca naţiune.
„Am trecut noi peste comunism, darămite peste o criză pasageră. Nu vreau să se creadă că iau în derâdere subiectul, dar eu cred că lipsa de educaţie cu care ne confruntăm momentan este mult mai deranjantă şi mai jenantă pentru o ţară care se numeşte democratică. Dacă extrapolăm, putem spune că ţara noastră se află demult într-o criză de bun-simţ, educaţie, de gândire, de acţiune, de interes, şi lista poate continua. Dacă ar fi să fac haz de necaz, aş spune că noi, românii, plonjăm dintr-o criză în alta“, consideră Mărioara Vulpe, pensionară.
Vasile Stan, psiholog, continuă ideea: „O spun în cunoştinţă de cauză - pe mine nu mă îngrijorează această recesiune economică, care va trece; românii sunt puternici şi vor depăşi şi acest stadiu, cât mai ales criza de identitate, de cultură şi spiritualitate în care ne zbatem de 20 de ani. Cei care conştientizează toate acestea sunt mult mai afectaţi la nivel psihic, decât cei preocupaţi de conturile din bănci. Categoriile care remarcă aceste carenţe ale societăţii noastre nu sunt formate doar din adulţi, ci şi de reprezentanţi ai tinerei generaţii, care preferă universităţile, modul de viaţă şi cultura altor ţări doar pentru că nu se regăsesc în sistemul de valori promovat de propria lor ţară. Acei tineri care preferă străinătatea doar pentru studii, pentru o perioadă determinată, recunosc că păşesc cu un oarecare handicap tocmai datorită faptului că provin dintr-o ţară de al cărui nume refuză să-şi lege identitatea. Eu cred că aceasta este, cu adevărat, criza în care ne zbatem noi, românii“.
„Criza ne-a distrus demult!“
Chiar şi tinerii se arată preocupaţi de subiect. Ionuţ Achimescu, student în ultimul an la Facultatea de Economie, răspunde: „Privitor la acest subiect nu pot să mă exprim decât privind la propriul buzunar. Până acum nici un specialist nu m-a lămurit în acest sens, nu a fost suficient de concis. Trecând peste acest aspect, ceea ce vreau să spun este că-i dureros că avem aceleaşi preţuri ca în UE, în schimb salariile sunt de trei ori mai mici, dacă nu şi mai mult de atât. Mai avem un procent ridicat de şomaj, mult mai mare decât cifrele oficiale care ni se prezintă la televizor, şi exodul multor români care preferă să muncească în străinătate. Criza ne-a distrus demult!“
Cât despre atmosfera din malluri (locuri în care opulenţa şi snobismul de afişează braţ la braţ fără reţineri), aceasta îşi vede în voie de strălucirea ei superficială, deloc deranjată de cifrele şi graficele îngrijorătoare prezentate în presă.
„Pot spune că această criză nu a influenţat foarte mult vânzările, dar se simte, totuşi, o schimbare. Oamenii nu mai dau banii chiar pe orice. Sunt mai cumpătaţi şi preferă să dea un ban în plus când raportul calitate-preţ este avantajos. Acum suntem în perioada reducerilor şi afluxul cumpărătorilor este destul de mare, doar că nu toţi cumpără. Cei mai mulţi preferă să se uite, eventual să probeze, compară preţurile între ele şi abia apoi plătesc. Poate că s-ar vinde mai mult şi nu am risca să rămânem cu marfa în stoc dacă s-ar introduce şi la noi tichete de reducere, aşa cum sunt cele din Anglia. Discount-urile atrag clienţii din străinătate şi aşa reuşesc magazinele să vândă produsele de sezon. Ar fi o idee şi pentru noi“, susţine Florina Petru, vânzătoare.
„Nu am bani în bănci. Vând seminţe în parc“
Are românul o vorbă: „Ţara arde şi baba se piaptănă“, aşa şi cu tanti Ilinca Toma, de 63 de ani. Vinde seminţe în parcul Tineretului şi habar n-are ce frământări sunt în ţară. De parcă de criză îi arde ei… ea nu are lemne de foc puse deoparte pentru iarnă. Norocul ei a fost că a găsit acoperiş şi o lingură de mâncare la băiatul său din Bucureşti. Până la primăvară. Când dau mugurii se duce la casa ei şi se lasă de vândut seminţe până la iarna viitoare.
„Mamă, eu nu am auzit de aşa ceva. Eu am numai patru clase, întreabă oamenii învăţaţi. Baba nu are de unde să ştie. Eu de când mă ştiu am trăit cum am putut. Nu am avut averi, nu am bani în bănci. Vând seminţe în parc ca să pot să mai câştig şi eu pe lângă pensie. Stau la băiatul meu la bloc pe timp de iarnă. Am lăsat căsuţa singură, la Mioveni, că nu am avut să-mi cumpăr lemne de foc. Când dă primăvara, mă duc la mine acasă. Mai muncesc la mine, la unuâ, la altuâ, trece viaţa omului. Eu de criza asta nu am auzit. Daâ ştiu că nu-i a bună… criză de fiere a avut bărbatuâmeu acuâ un an; a mai trăit două zile şi a murit“, spune pe ton sfătos tanti Ilinca.
