„Eu și părinții mei”. Ediția a II-a

Biserica „Sfântul Ștefan”-Cuibul cu Barză din București a organizat, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în perioada 10-14 octombrie 2024, cea de-a doua ediție a weekendului catehetic dedicat părinților, la Mănăstirea Suzana din Arhiepiscopia Bucureștilor. Continuând aceleași teme ca la întâlnirea din primăvară (ediția I a avut loc între 16 și 20 mai 2024), cei 20 de participanți, tineri între 30 și 40 de ani, din parohie sau prieteni ai acestora, și-au dedicat timpul și atenția căutărilor și lecturilor biblice și patristice, rugăciunii și timpului de introspecție personală, pentru ca fiecare în parte să înțeleagă mai bine și să conștientizeze aspectele bune, dar mai ales cele mai puțin bune ale relației fiecăruia cu propriii părinți.

Proiectul în sine reprezintă o etapă nouă în modul de organizare a activităților catehetice la nivelul parohiei. După entuziasmul primei ediții, organizarea tinerilor la nivel practic a continuat, astfel încât o nouă retragere la Mănăstirea Suzana a fost iarăși posibilă. Spre deosebire de o gamă largă de propuneri disponibile în spațiul public în legătură cu vindecarea relației cu propriii părinți, propuneri care nu au în centru aspecte ale vieții spirituale, proiectul catehetic de la Mănăstirea Suzana a fost centrat pe următoarea schemă: creșterea vieții mele duhovnicești conduce spre vindecarea și luminarea relației mele cu părinții mei, chiar dacă ei sunt în vârstă și nu își pot permite modificări radicale ale modului de gândire și reacție. Ceea ce pot face eu pentru părinții mei constă în răspunsul meu față de Dumnezeu. Împlinind porunca dumnezeiască a cinstirii părinților (Ieșirea 20, 12), tânărul se pune pe drumul coerent al apropierii de Dumnezeu și de propriii părinți, cei de care au depins bazele existenței, formării, educației și dezvoltării copiilor de ieri - adulții de astăzi.

Program complex de rugăciune, discuţii şi drumeţii

Programul weekendului catehetic a constat în participarea zilnică la Sfânta Liturghie și la slujbele de seară, conferințe din perspectivă teologică (pr. Nicolae ­Tănase, „Ce (mai) putem face în legătură cu părinții noștri...?”) și psihologică (dna psiholog Ana Zlătaru, psihoterapeută creștină implicată în viața parohiei noastre, cu tema: „Capcane pe calea iertării”), dialoguri dintre invitați și participanți, ateliere de pictură pe sticlă sau sport, cateheze zilnice (pr. asist. dr. Alexandru Atanase Barna, „Cum reușim să conștien­tizăm reacțiile noastre în relația cu părinții: control, libertate, intenție, neputințe, iubire?”, „Părintele meu, străinul sau aproapele meu? (Luca 10, 27)”, „Iertarea: eu aleg, El lucrează”, „Noi și părinții: sacrificii [ne]necesare?”), lecturi biblice și patristice comentate, drumeție pe munte, timp liber și de socializare.

Reacţiile participanţilor

„O experiență la mănăstire ce a fost profundă și liniștitoare. Mănăstirea Suzana, cu peisaje pitorești, mi-a oferit un refugiu pentru câteva zile de la agitația cotidiană. Atmosfera de rugăciune m-a încurajat să mă conectez și să conștientizez că am foarte mult de lucru cu mine însumi” (Dan Marinescu, 33 de ani).

„Cu scopul de a crește duhov­nicește, dar și de a mă bucura de frumusețea toamnei, am participat săptămâna trecută la weekendul tematic despre îmbu­nă­tățirea relației cu părinții. Am găsit aici un grup de oameni calzi, doritori de autocunoaștere și de a lucra cu ei înșiși, într-un cadru natural, ferit de lume, la Mănăstirea Suzana, cu măicuțe primitoare și cu slujbe care se întindeau până târziu în noapte. M-au inspirat invitații (pr. Nicolae Tănase și dna psiholog creștin ortodoxă Ana Zlătaru), care au plantat semințe în mintea mea și am fost impresionată de blândețea, înțelegerea și pregătirea organizatorilor. Programul a fost variat: nu doar discuții tematice, dar și drumeție pe munte și atelier de pictat icoane pe sticlă. Recomand cu drag această experiență celor care sunt pe drumul curățirii minții, a omului vechi, toate pentru a-i iubi mai mult pe ceilalți și pe Dumnezeu” (Ionela Iosub, 39 de ani).

„Am participat la weekend dintr-o dorință sinceră de a mă bucura de experiența aceasta. În timpul catehezei de prezentare a primei ediții, din primăvară, văzând atâția oameni calzi adunați în inima mănăstirii, discutând o temă care îți captează atenția din primele momente, ceva din mine a ținut neapărat să ajungă la a doua ediție. Totuși, participând inițial de plăcere, am realizat că, de fapt, am participat și de nevoie, pentru că, fără să conștientizăm poate, cu toții putem îmbunătăți ceva la relația cu părinții noștri. Iar precum am descoperit la Suzana, de abia când începi să lucrezi pe anumite planuri, Dumnezeu vine și El în ajutorul tău și lucrurile încep să se schimbe în mod neașteptat. A fost o expe­riență cu adevărat împlinitoare, presărată cu pace și claritate” (Andreea Hagelstein, 22 de ani).

„«Eu aleg, El lucrează!» Acesta este mesajul care răsună încontinuu în sufletul meu după încheierea weekendului catehetic care s-a desfășurat la Mănăstirea Suzana, într-un cadru organizat de pr. Alexandru Barna. În urma acestei experiențe care s-a întrepătruns cu rugăciune în spirit monastic, am decis să aleg iubirea față de părinți și să las restul în seama lui Dumnezeu, știind că El le va așeza pe toate, într-o ordine pe care rațiunea nu o poate înțelege acum și nici anticipa” (Loredana Elena Holmanu, 35 de ani).

Rugăciune mănăstirească şi învăţare din experienţa altora

Maica stareță Teofana Popescu, împreună cu monahiile din vatra monahală a Suzanei, a fost și de data aceasta alături de cei care au ales să petreacă un timp de învățare și transformare în minunata mănăstire de pe Valea Teleajenului, prin modul în care a prezentat viața monahală a mănăstirii și bazele vieții duhov­nicești pe care fiecare monahie le împlinește și dezvoltă în fiecare zi. Mulțumirile pentru petrecerea lină a acestui eveniment se îndreaptă către Dumnezeu, care în Sfânta Scriptură este numit „Dumnezeul părinților noștri” și care a împlinit ocrotirea și purtarea de grijă a tinerilor parti­cipanți la Mănăstirea Suzana. Dar și sfinților ocrotitori ai lăcașului monahal (Maica Domnului, prin hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, și Sfântul Ierarh Nicolae), cât și gazdelor minunate ale sufletului tânăr în căutare de întrebări și regăsire, obștea Mănăstirii Suzana, care a crezut în permanență că o astfel de întâlnire poate rămâne în inima și mintea unui participant ca un punct de cotitură.