Puţini dintre români ştiu că ideea reînvierii Jocurilor Olimpice moderne s-a plămădit în satul Broşteni, de pe malul Ialomiţei, în judeţul cu acelaşi nume. Evanghelie Zappa, personaj fabulos al secolului al XIX-lea, înromânit la Broşteni, este cel care, înaintea baronului francez Pierre de Coubertin, invariabil pomenit ca iniţiatorul acestor întreceri, a pus bazele olimpismului, reînnodând după multe secole de absenţă străvechea tradiţie greacă a întrecerilor sportive numite olimpiade, începute în anul 776 î.Hr., pe timpul cărora conflictele de orice fel încetau.
Evanghelie Zappa s-a născut în 1800 la Labova, un mic sat din provincia otomană Epir, în nord-vestul Greciei, actualmente în Albania, într-o familie vestită de aromâni, cea a Megiaţilor. Fire aventurieră, la 13 ani s-a înrolat în garnizoana lui Ali Paşa de Ianina, participând la Războiul ruso-turc, desfăşurat pe teritoriul Munteniei. Şapte ani a servit armata, fiind înaintat până la gradul de maior. A luptat pentru independenţa Greciei, având legături strânse cu mişcarea eteristă. În 1833, a emigrat în Ţara Românească, nemulţumit de noua organizare militară a Greciei şi de faptul că i se jefuise averea, iar bătrâna sa mamă, Sotira, fusese închisă în Mănăstirea Ilieca de autorităţi, „cu fiarele de picioare, numai ca să ies eu din ţara grecească“, după cum mărturisea în ziarul „Vestitorul românesc“ din 13 august 1852. Înainte de a se stabili la Broşteni, a locuit şi în Franţa, pentru studii, unde a luat legătura cu tineretul român din Paris, făcând parte, după câte se pare, din „Cercul Revoluţionar Român“, alături de Ion Ghica, C.A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Costache Negruzzi, V.A. Ureche ş.a.
Mare moşier şi filantrop, prieten cu Cuza
În Muntenia, a devenit în scurt timp unul dintre cei mai mari comercianţi de cereale. Pe marginea averii lui circulau numeroase legende: ba că ar fi provenit din acte piratereşti în Marea Egee, ba din acţiuni haiduceşti în Balcani, ambele nefiind confirmate cu certitudine. În 1844, s-a stabilit la Broştenii Noi, din judeţul Ialomiţa, unde cumpărase moşia lui Alexandru Filipescu-Vulpache, ginerele domnitorului Gheorghe Bibescu, domnul de la care, în 1846, a obţinut rangul de pitar, pentru că în anii marii secete din 1845-1846 a aprovizionat cu grâu Capitala şi alte oraşe româneşti. În 1857, a ridicat la Broşteni un conac fără seamăn, iar doi ani mai târziu a ctitorit în sat o frumoasă biserică, în picioare şi astăzi. Evanghelie poseda o avere colosală: hanul „Cemica“ (Hotelul Athena) de pe Calea Moşilor, moşii întinse la Budeşti, Broşteni, Uleşti, Pisica, Slujitori, Valea Măcrişului, Cegani, Berasca, Arţari ş.a.
Profesorul de istorie, pensionarul Ioan Niţu din Broşteni, cântăreţul bisericii din sat, ne-a declarat: „Conacul de aici era fără seamăn. Avea un etaj şi era împrejmuit cu ziduri cu contraforturi şi turnuri de observaţie păzite cu arnăuţi. Avea o crescătorie de animale, o moară de făină şi de mălai, iar la marginea pădurii, spre râul Ialomiţa, o povarnă, o fabrică de spirt. El a creat aici 154 de locuri de muncă, devenind primul capitalist din zonă. Cu patru ani înainte de decretul lui Cuza, în 1860, şi-a eliberat din robie toţi ţiganii după moşia sa, iar în 1864, i-a împroprietărit, alături de români. În 1860, când Alexandru Ioan Cuza, cu care era prieten, împreună cu Dimitrie Bolintineanu, ministru al culturii, plecaseră spre Constantinopol pentru a obţine recunoaşterea noului stat România, au poposit la conacul lui Zappa. Aici s-au consultat cu gazda despre conţinutul viitoarei Legi agrare. Cu acest prilej, domnitorul i-a spus despre intenţia de a înfiinţa Academia Română. Atunci Zappa s-a oferit să doneze şi el 5.000 de galbeni, alături de cei 5.000 puşi de statul român“.
Marele filantrop a mai contribuit cu 50.000 de galbeni la înzestrarea Armatei Române cu baterii de tunuri şi cu 10.000 de galbeni pentru tipărirea, în 1871, a „Dicţionarului limbii române“ şi a „Gramaticii limbii române“.
Conacul din Broşteni dispunea de o livadă de pomi, camere spaţioase, cu mobilier fin în stil european, cu porţelanuri şi argintărie. Exista aici un număr însemnat de dascăli cunoscători de limbi şi culturi străine, consilieri, funcţionari, slujitori şi slujnice, iar bunurile strânse de pe terenurile din jur, spirtul de la povată erau transportate spre conac pe o cale ferată special construită de Zappa. Impresionat de acest lux, Cuza i-a dăruit lui Evanghelie Zappa un inel cu efigia domnească.
Iniţiatorul reluării Jocurilor Olimpice
Dar cea mai mare realizare a lui Zappa este legată de reluarea Jocurilor Olimpice, idee plămădită în conacul de la Broşteni, după mai bine de 14 secole de la interzicerea lor de către împăratul Teodosie. Aceasta a lansat-o în 1856, la Bucureşti, cu şapte ani mai înainte de a se naşte Pierre de Coubertin, baronul francez care, la 25 noiembrie 1892, vorbea despre acelaşi subiect în amfiteatrul Universităţii Sorbona din Paris şi care este considerat, invariabil, părintele Jocurilor Olimpice moderne.
În prima jumătate a anului 1856, Zappa îi scria regelui Otto de Bavaria al Greciei şi guvernului său despre propunerea reînfiinţării Jocurilor Olimpice la Atena, cu numele de „Olympii“, evident cu susţinerea lui financiară. Din banii donaţi de Zappa s-au construit Zappeionul din Atena şi alte clădiri unde, în 1896, s-a desfăşurat prima ediţie a Jocurilor Olimpice moderne. Înainte de a muri, în 1865, a putut vedea primele jocuri preolimpice, sau panelenice, desfăşurate în noiembrie 1859 la Atena, la care au participat peste 300 de concurenţi. Pe lista învingătorilor s-au aflat şi Dimitrie Atanasiu, în proba de 200 m viteză, şi Constantin Cristu, la aruncări, concurenţi posibil din România, după nume.
În ultima parte a vieţii, Evanghelie Zappa suferea grav de Alzheimer, boală care s-a agravat în 1863. Rudele l-au declarat nebun şi au cerut să fie pus sub interdicţie. Imediat după moarte, în 1865, ele se plâng domnitorului Cuza, contestând testamentul. Statul grec a pretins ca toată averea să-i revină lui, generând un diferend româno-elen, concretizat prin întreruperea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări, între 1892 şi 1896. Până la urmă, s-a ajuns la un modus vivendi, cu oarecare despăgubiri.
După patru ani de la moartea sa, Zappa a dorit ca urmaşii să-i dezgroape osemintele, cu slujbă religioasă, craniul să-i fie îngropat la Atena, în faţa Zappeionului, iar restul osemintelor, în curtea şcolii din Labova.
Astăzi, din marele conac de la Broşteni au mai rămas doar trei ziduri, iar în curtea ctitoriei sale, monumentele funerare ale familiei Zappa, cel care avea să rămână în conştiinţa localnicilor drept un mare progresist şi filantrop, iubitor al poporului care l-a adoptat.
