Spunea cineva că, încercând să ne instruim copiii despre viață, ei ne învață, de fapt, ce este viața. Lecție pe care ne-o servesc zi de zi și copiii noștri. Nici unul însă dintre ei nu va înțelege viața așa cum o înțeleg zecile de mii de copii abandonați, necăjiți, din România zilelor noastre. În această dureroasă realitate, Biserica, prin implicarea ei, își asumă statutul de părinte, ascultând, rezolvând, modelând adecvat, dar și transformând durerea acestor copii în speranță. Ceea ce face și părintele Petre Vețeleanu de la Parohia Trăistari din Ocnele Mari, județul Vâlcea.
Parohia „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”-Trăistari din Ocnele Mari, Protopopiatul Râmnicu-Vâlcea, al cărei părinte paroh este Petre Vețeleanu, prin rezultatele activităților desfășurate în sprijinul copiilor și bătrânilor cu probleme din zonă, aduce în practica socială a Bisericii o experiență de peste un deceniu și jumătate. Aceasta dovedește că astăzi, filantropia și asistența socială nu pot fi eficiente decât ca rezultat al unui efort conjugat al mai multor actori sociali.
Programe și realități
Ocnele Mari, din județul Vâlcea, este o localitate cu peste 3.000 de suflete. Aici funcționează șase parohii, în care există 13 biserici. Parohia Trăistari este prezentă în activitatea socială din 2001. Iar din 2002, împreună cu Fundația „Inimă pentru inimă”, derulează atât proiecte de interes național, cât și proiecte cu finanțare externă (de la guvernul italian sau de la cel austriac, spre exemplu), pentru tineri aflați în sistemul de protecție, pentru prevenirea abandonului școlar și preșcolar, pentru familii cu risc mare de abandon și pentru bătrâni.
„Dacă ne referim la copii, am urmărit, în principal, reintegrarea lor în familii, în societate. Împreună cu fundația amintită am creat o rețea de case de tip familial, care funcționează atât în județul nostru, cât și în Brașov, Brăila și Tulcea. Dacă ne referim numai la Vâlcea, vorbim de patru așezăminte, două ridicate de Biserică și două de fundație, un centru rezidențial, două centre de zi și unul de recuperare. Ele funcționează în Ocnele Mari și Râmnicu-Vâlcea. La Ocnele Mari avem o cantină, care are ca plajă socială atât bătrânii din oraș, cât și pe cei din Râmnicu-Vâlcea. Aceasta a fost realizată printr-un parteneriat cu direcțiile de asistență socială din cele două orașe”, ne spune părintele Vețeleanu.
Fiecare program creat de parohie a ținut cont atât de realitatea zonei, cât și de strategia gândită de instituțiile de specialitate ale autorităților locale.
„Ne confruntăm cu două categorii de situații sociale: urgente și generale. De aceea am propus crearea rețelelor de centre de zi pentru copii preșcolari și școlari. Avem, pe de o parte, familii cu probleme, monoparentale, iar pe de altă parte, foarte mulți copii în semiabandon, ai căror părinți au plecat la muncă în alte țări. Aceasta este o problemă urgentă. Copiii au fost lăsați la bunici, la rude, la vecini, care nu au o implicare activă în creșterea și educarea lor. Centrele de zi le oferă, pe lângă suportul moral, îmbrăcăminte, cazare, mâncare sau consilier și pregătirea temelor după orele de curs. Seara, copiii merg la casele lor”, ne mai spune părintele paroh.
Alături de semeni
Cealaltă componentă a activității sociale a parohiei vizează bătrânii semiabandonați, ale căror pensii nu le ajung pentru a trăi, iar suportul lor uman, copiii, nu se mai află lângă ei. Acestora parohia le duce la domiciliu o masă caldă pe zi și o dată pe săptămână îi ajută să-și facă igiena corporală și a locuinței. Iar preoții parohiei, prin întâlnirile și dialogul cu ei, le asigură un important sprijin moral. „Noi avem, în fiecare zi, 100 de copii și 120 de bătrâni la masă. În toate proiectele pe care le desfășurăm, psihologul este însoțit de preot. Noi suntem aici trei slujitori, eu ca paroh, preotul Bogdan Nistor și preotul Bogdan Brădeanu. Și toți suntem implicați în această activitate. Pentru bătrâni, suportul spiritual este covârșitor. Dialogul cu preotul ajută extraordinar de mult”, ne mai spune părintele Vețeleanu.
Copiilor care se află în asistența parohiei li se oferă și activități extrașcolare, care se așază în continuitatea celor menționate deja. Pe lângă aceste proiecte, la Trăistari funcționează și o școală duminicală în care, la sfârșit de săptămână, copiii din centrele sociale, dar și cei neasistați din zonă, vin și desfășoară diferite activități: pictură, grafică, vizionare de filme documentare, colocvii de poezie etc. Acestora se adaugă excursiile și pelerinajele cu caracter istoric, literar, biologico-social, spiritual etc.
L-am întrebat pe părintele Vețeleanu ce l-a determinat să demareze asemenea proiecte. „Acum câțiva ani, la Ocnele Mari, multe case s-au scufundat din cauza prăbușirii unor caverne saline. Atunci am gândit implicarea parohiei în activitatea socială. Apoi, ușor-ușor, aceasta a dus la contacte, la schimburi de experiență cu cele mai mari asociații umanitare din lume, cu care am colaborat mulți ani și de la care am învățat să lucrăm în echipă, cu direcțiile de protecție socială de la noi, cu școala și cu alte instituții ale statului. Așa am reușit să fac diferența între filantropie și asistența socială: filantropia înseamnă să ajuți pur și simplu, iar asistența socială, să întinzi mâna cuiva care se află în prăpastie, să-l ajuți să se ridice de acolo și să-l faci să se miște pe picioarele lui”, mi-a răspuns părintele paroh.
Înainte de a pleca, împreună cu părintele Bogdan Nistor, am vizitat Centrul de zi „Petria” și „Căsuța de copii” din Cartierul nou. „Primul are ca scop prevenirea abandonului școlar și familial. Aici, copiii vin după școală. La prânz sunt aduși cu microbuzul, servesc masa și desfășoară diferite activități. Seara servesc cina, apoi sunt duși la domiciliu, având la ei pachețelul pentru a doua zi. Proiectul acesta urmărește degrevarea familiei de grija copilului, pentru a putea să-și găsească un loc de muncă stabil, astfel încât să dispară cauzele abandonului. «Căsuța de copii» a fost ridicată de parohie cu sprijinul Fundației «Inimă pentru inimă», care este implicată în continuare în proiect. Aici sunt copii din clasele gimnaziale, în regim permanent, din categoria celor abandonați în sistemul de stat. Pentru ei se încearcă restabilirea relației cu familia”, ne spune părintele Bogdan Nistor.
Iată încă un exemplu de implicare a Bisericii în viața socială a comunităților și o împlinire a ceea ce înseamnă a-ți asuma statutul de părinte, ascultând, rezolvând, modelând adecvat, dar și transformând durerea în speranță.
