Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Familia și școala dintr-un centru catehetic vâlcean

Familia și școala dintr-un centru catehetic vâlcean

Un articol de: Dumitru Manolache - 27 Iun, 2020

Grija față de copii, mai ales de cei aflați în nevoi, reprezintă un act de filantropie. Nu de puține ori, din cine știe ce motive, familia nu-și mai exercită vocația de a fi cu adevărat „Biserica de acasă”. Destrămarea ei, sărăcia, șomajul, plecarea părinților la muncă în străinătate, nesiguranța, incertitudinea viitorului marchează negativ dezvoltarea copiilor. În această realitate concretă, Biserica se face pe sine familie pentru ei și le oferă ajutor și mângâiere. Act responsabil, asumat și de Centrul catehetic de la Paraclisul arhiepiscopal „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Râmnicu Vâlcea.

De fiecare dată când un copil intră în viața noastră, lumea se înno­iește. Această continuă înviere a noastră prin copii dobândește sensuri și valori care, într-un fel anume, ne leagă și de lume, și de cer. Iată motivul important pentru care ei, copiii, simt nevoia să se identifice într-o familie ca purtători de viitor. Nu de puține ori însă, acest lucru nu se întâmplă și ei simt că sunt neglijați, abandonați sau, din cauza sărăciei, a lipsei condițiilor propice de a se educa și de a evolua, se închid în ei, devin necomunicativi, percepând familia și societatea ca medii ostile și frâne în evoluția lor. În această intersecție în care legătura copiilor cu viitorul se frânge, vine Biserica și se așază cu lucrarea ei, intervenind cu responsabilitate și delicatețe, încercând să „netezească” parcursul lor spre mâinele atât de mult visat de ei.

O adevărată familie-școală

De numai câțiva ani, Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, din Râmnicu Vâlcea, prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a devenit paraclis arhiepiscopal. Și, tot aici, de trei ani, funcționează Centrul catehetic al paraclisului, o instituție care se legitimează ca o veritabilă școală pentru viață. Copiii din întregul oraș și din localități învecinate care o frecventează descoperă cu surprindere și bucurie o familie, care în unele cazuri o completează pe cea de acasă, iar în altele se constituie în singura și adevărata familie pe care ei o cunosc. În acest loc, lumea și cerul se întâlnesc într-o lucrare care încearcă să adauge evoluției lor acel ceva fundamental, definitoriu pentru viitor, pe care ei nu-l dobândesc în propriile familii. Aici, barierele de comunicare dispar, iar iubirea, atât de mult dorită, se oferă necondiționat, iar ei se transformă, la rândul lor, în semeni responsabili și iubitori. 

Această adevărată familie-școală este coordonată de către părintele Cristian Bănuță, consilier cu probleme de învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Râmnicului, care ne-a împărtășit câteva gânduri despre activitățile desfășurate în centrul catehetic, cu prilejul vizitei pe care am făcut-o înainte de pandemie în această eparhie. „Centrul catehetic s-a înființat la acest paraclis arhiepiscopal, pentru că la demisolul bisericii dispunem de un spațiu adecvat, în care se pot desfășura o serie întreagă de activități, precum și de o bibliotecă, o bucătărie și o toaletă. Copiii care activează aici provin, în majoritate, din zona de nord a orașului, unde funcționează trei unități școlare și trei grădinițe. Dar, la activitățile de la paraclis vin copiii și din partea de sud a orașului, din centru, precum și din localitățile învecinate. Ei discută între ei la școală și în acest mod află despre ceea ce se întâmplă aici. Și nu este zi în care să nu se desfășoare ceva. De două ori pe săptămână, facem meditații la limba engleză, apoi la limba germană, o dată pe săptămână meditații la limba și literatura română, precum și la matematică, pentru elevii de clasa a VIII-a care se pregătesc de admiterea la liceu. Meditațiile sunt asigurate de 12 profesori voluntari. Această activitate se desfășoară pe grupe de câte 10-15 elevi. Pentru copiii de la 5 la 14 ani, desfășurăm activități psihopedagogice, pe ateliere, care sunt efectuate de profesori, psihologi sau consilieri școlari. În cadrul centrului, se predau și lecții de pictură, de desen, iar lucrările celor mici și ale tinerilor sunt apoi expuse în expoziții. Copiii sunt foarte bucuroși de realizările lor, pentru care sunt recompensați cu premii”, ne mărturisește părintele Cristian Bănuță. 

A avea grijă de aproapele tău

Copiii care frecventează centrul catehetic servesc aici și masa. Pe lângă activitățile cu caracter școlar, ei învață să joace șah, remi, darts, dar și alte sporturi ale minții. „Important este faptul că toate activitățile noastre se desfășoară în curtea bisericii, iar prezența preoților în mijlocul copiilor este un lucru benefic. Un fapt la fel de important pentru noi este și aducerea părinților și bunicilor lor la activități și la slujba de duminică. Când vezi că de la 10-20 de copii la început, acum participă la slujbe și se împărtășesc peste 100 de tineri, nu poți decât să te bucuri și să te convingi că viitorul Bisericii noastre este asigurat. Iar ceea ce facem pentru acești copii nu este altceva decât împlinirea menirii noastre ca preoți și a Bisericii ca familie a familiilor. Nu poți să fii preot doar tu cu Dumnezeu. Trebuie să ai grijă de oile tale, cum spune Mântuitorul nostru. Adică să-i ținem aproape de Biserică pe acești copii, viitorul ei. De aceea ne bucurăm foarte mult când vedem că avem activități, că ei vin spre noi și se așază în lucrarea Bisericii, apropiindu-se astfel de Creator”, ne mai spune părintele consilier. 

Pentru buna desfășurare a activității centrului catehetic, a fost încheiat un parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea. Acest efort al Bisericii este o formă asumată și delicată de slujire a aproapelui. „Nu ai putea să fii preot, nu ai putea să-I slujești lui Dumnezeu dacă nu te pui în slujba aproapelui. De aceea Biserica este vie”, ne precizează preotul.

Copiii, mesaje vii pentru viitor

Ruxandra Boncan, profesor învățământ preșcolar la Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, este unul dintre voluntarii care își dedică slujirea și copiilor din centrul de cateheză al paraclisului arhiepiscopal. „Eu desfășor activități în cadrul acestei instituții de doi ani, cu copii care provin din medii dezavantajate, cu părinți plecați în străinătate, cu familii monoparentale, cu probleme de sănătate sau speciale. Împreună cu ei, derulăm acțiuni artistico-plastice, iar activitățile de dezvoltare personală se realizează cu psihoterapeuții care fac parte din echipa noastră de 12 persoane, cadre care provin din grădinițe, din învățământul gimnazial și liceu. Ne face plăcere să lucrăm cu acești copii pentru că ne-am dat seama că sunt foarte doritori de a afla lucruri noi și de a avea și alte preocupări în afara celor obișnuite de la școală. Ei participă atât cu bunicii, cât și cu părinții, depinde în grija cui se află. Acum lucrăm cu aproximativ 50 de copii, dar sperăm ca numărul lor să crească. Dispunem de tot sprijinul arhiepiscopiei, și facem cu dăruire acest lucru. Prin ceea ce derulăm în centrul catehetic, copiii dobândesc atât noțiuni și îndemânări practice, aplicative, cât și cunoștințe despre modul cum trebuie să se gospodărească acasă, învață cântece și poezii. Prin ceea ce desfășurăm cu ei, completăm ce învață la școală cu exemple practice din viața reală, dar în cadrul și chiar în viziunea Bisericii. Și copiii sunt foarte încântați de aceste lucruri. O bucurie este și pentru noi când vedem că ni se alătură și bunicii sau părinții, care ne dau o mână de ajutor. Ei află din comunitate că aici se fac lucruri frumoase și vin cu drag să ne ajute. Apoi, noi postăm pe Facebook toate activitățile pe care le desfășurăm. Din nefericire, acestor copii le lipsesc părinții plecați în străinătate, educația religioasă din familie, cunoștințele de istorie, atât de necesare formării lor ca cetățeni conștienți și mândri de trecutul neamului nostru, lucruri pe care noi încercăm, încă din grădiniță, să le transmitem, cum putem, prin activitățile pe care le desfășurăm. Și copiii răspund efortului nostru. Dovadă că vin în număr mare spre noi și spre Biserică și, în mod surprinzător, îi atrag și pe cei din preajma lor către un comportament civilizat în societate. În acest sens, Biserica face aici lucruri minunate. Faptul că preotul se află în mijlocul lor, copiii prind încredere în viață, în Biserică, pentru că totul se desfășoară normal, fără constrângeri și fără forțare. Dar, totul trebuie făcut cu multă dragoste, pentru că ei, copiii, se modelează ușor, ca o cocă bună de frământat. Nu sunt năzdrăvani sau rătăciți! Ei ne copiază și se comportă așa cum ne comportăm noi, educatorii, cu ei. Dacă suntem firi blânde, iubitoare, dacă le vorbim pe un ton cald, liniștit, dacă nu suntem agresivi, ei vin spre noi și ne copiază. Într-un fel se formează așa cum suntem noi. Modelele sunt necesare, ele sunt unice, și de aceea trebuie oferite cu responsabilitate, măsură și multă, multă iubire”, ne spune Ruxandra Boncan.

La rândul său, Mihaela Mihai, profesor învățământ preșcolar la Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, ne precizează că „la acest proiect se lucrează în echipe de câte două cadre didactice, săptămânal. De fiecare dată ne pliem pe ceea ce vor copiii să facă, să afle. Lucrul cel mai important este acela că în timpul activităților aceștia renunță la tablete, la telefoane și se apropie de carte, de poveștile noastre, de istoria noastră. Ei descoperă acum cartea ca pe un prieten. Copiii sunt incredibili și ne surprind de fiecare dată cu ingeniozitatea, talentul și mesajele lor. Chiar dacă sunt copii, ei sunt foarte maturi în gândire”, ne spune cadrul didactic. 

La Centrul de cateheză al Paraclisului arhiepiscopal „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Râmnicu Vâlcea se cunoaște bine lecția care spune că darurile cele mai mari pe care le putem oferi copiilor sunt rădăcinile responsabilității și aripile independenței. Deoarece, ceea ce copilul nu primește, foarte rar se întâmplă ca mai pe urmă să poată dărui, cum spune scriitoarea britanică P.D. James.