Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
Fascinanta artă a mașinilor istorice
În 2017, Federația Internațională a Vehiculelor Istorice (FIVA) a devenit partener al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO). Legătura dintre mașini și știință este ușor de înțeles; mai spectaculoasă este însă legătura dintre acestea și cultură. Căci e vorba despre automobile impecabil păstrate sau recondiționate. Ceea ce s-a dovedit a fi o adevărată artă.
Subiectul este mult prea puțin cunoscut și discutat în România, fiind asociat - greșit, cum se va vedea - cu imaginea unor oameni cu mulți bani care își permit luxul de a avea multe mașini de epocă. Iată de ce am ținut să stăm de vorbă cu Gabriela Măgureanu, președinta Retromobil Club România (RCR) și, de curând, vicepreședintă FIVA. Prima informație importantă pe care ne-a oferit-o este că nu există un portret-robot al celor aproape 3.500 de membri RCR, și asta pentru că mulți dintre ei dețin o singură mașină istorică, pe care fie au păstrat-o în bună stare atât funcțională, cât și estetică, fie au reparat-o și recondiționat-o singuri, inclusiv în mod autodidact. Sunt, ne-a spus președinta RCR, de toate profesiile, din variate categorii sociale, de la foarte tineri la seniori. Pentru mulți, automobilul respectiv e mașina copilăriei sau cea pe care au visat-o atunci...
Pe lângă aceștia, desigur, există și oameni înlesniți, care au mai multe asemenea bijuterii pe roți, aduse la valoarea unor exponate de muzeu de către restauratori specializați, profesioniști membri sau nu ai asociaţiei. Restaurarea, nota bene, poate dura şi câţiva ani! Pe toți însă îi unește pasiunea și RCR îi tratează în mod egal. Au fost atestate până acum peste 8.500 de vehicule istorice. Cel mai vechi e din 1900.
Remarcabil e și faptul că membrii RCR leagă prietenii și în afara evenimentelor, doritori să-și împărtășească experiența și informațiile. „E plăcut să vezi cum s-a legat comunitatea!”, zâmbește Gabriela Măgureanu. O altă surpriză a fost că asociaţia este o organizaţie nonprofit, fără angajați, activitatea ei organizatorică fiind asigurată prin voluntariat. Practic, pentru fiecare este ca un al doilea loc de muncă, unul pro bono. Cum RCR organizează o mulțime de evenimente anuale (peste 150 anul acesta), este nevoie, evident, și de o finanțare. Ea e asigurată prin cotizațiile membrilor, taxele de înregistrare, sponsorizări, parteneriate, donații, dar contează și înlesnirile acordate de autoritățile locale. Relația cu acestea s-a consolidat în ultimii ani, în toate județele. La Brașov, de pildă, primăria le-a pus la dispoziție Piața Sfatului fără să le ceară chirie. Ați remarcat poate că dintre sursele de finanțare lipsește contravaloarea unor eventuale bilete. Asta pentru că la toate evenimentele RCR participarea publicului e gratuită!
Cultura automobilului
Structura asociației e una complexă. Era de așteptat să aibă o comisie tehnică, menită să acorde atestatele de vehicule istorice, dar are și o comisie de cultură! La acestea se adaugă comisiile de evenimente, de cenzori, de disciplină și de statut. Clubul are filiale în Capitală și toate județele, plus una a diasporei. Un moment istoric emoționant a fost 27 septembrie 2001, când Regele Mihai, ale cărui pasiune și pricepere pentru mașini erau bine cunoscute, a devenit Președinte de Onoare al RCR. Clubul are și acum relații excelente cu Casa Regală, Concursul de Eleganță Sinaia desfășurându-se anual la Castelul Peleș.
Atestarea e un proces riguros. Odată obţinută, proprietarul trebuie să meargă la Registrul Auto Român, care efectuează propria sa inspecție tehnică. Contrar cu ce s-ar putea crede, nu contează marca. Există de pildă și Lăstun-uri atestate, plus numeroase alte Dacii.
Dintre evenimentele RCR, raliurile sunt unele de regularitate, adică există limite de viteză, nu sunt curse pe viață și pe moarte, ceea ce contează e frumusețea, eleganța și funcționalitatea. La start se primește road book-ul, adică harta traseului, iar la sfârșit se face clasamentul și se dau premii, dar miza acestora e mai mult simbolică, după principiul că important e să participi.
Din păcate, spre deosebire de majoritatea celorlalte țări membre FIVA, România nu are încă un Muzeu al automobilului. Cuiul lui Pepelea, ca și în cazul altor asociații, este obținerea spațiului necesar. În lipsa acestuia, fiecare eveniment RCR este practic un muzeu... pe roți.
Un Conservator dedicat vehiculelor
În procesul de restaurare, cu valențele sale artistice incontestabile, s-au produs specializări și super-specializări. Nu orice vopsitor auto poate participa la așa ceva și nu orice tapițer poate reda autenticitatea interiorului unei mașini de acum o sută de ani.
În 2021, RCR a organizat la București simpozionul FIVA cu tema „Restaurarea, artă sau știință?”, la care au participat reputați colecționari și restauratori din toată lumea, inclusiv de la Conservatorul Național al Vehiculelor Istorice (da, există așa ceva!) din Franța. În exclusivitate pentru Ziarul Lumina, Gabriela Măgureanu ne-a dezvăluit că acest simpozion va avea a doua ediție în 2023, la Sinaia, în continuarea Concursului de eleganță.
Mașinile vin din toată lumea. Colecționarii le caută cu ardoare și ele ajung aici nu tocmai simplu, cu vaporul, trenul și/sau TIR-ul. Uneori e vorba chiar despre mașini românești - ARO sau Dacia - care în felul acesta se întorc triumfător în țară. Dar automobilele istorice nu doar vin, ci și pleacă. Există de pildă un membru RCR din New York care și-a dus acolo mai multe Dacii și apoi și un ARO!
În final am vorbit cu Gabriela Măgureanu despre FIVA. Aceasta are reprezentare în peste 80 de țări, cu mai bine de 100 de cluburi și federații (în unele state sunt mai multe, dar unul singur reprezintă țara), este organizată pe comisii și are un președinte și 9 vicepreședinți. Nu e totul lapte și miere. Chiar în discursul său din Adunarea Generală a FIVA, reprezentanta României a ținut să spună că-și dorește întâlniri și discuții mai pragmatice și mai puțin formale, un dialog constructiv, cu folos pentru fiecare țară, și fără teama că ai putea fi taxat dacă ridici o problemă care eventual s-a mai ridicat (dar nu s-a rezolvat).
Artă sau știință? Cu siguranță și una, și alta!