Fascinaţi de teatrul religios

Rememorarea evenimentelor din preajma marii sărbători a Naşterii Domnului prin piese de teatru religios îi implică afectiv pe elevi, scoţându-i din monotonia orelor. Organizarea unei asemenea piese implică timp şi răbdare. Însă copiii înţeleg cu uşurinţă sensul praznicului şi rămân cu amintirea întipărită în memorie.

Ora de religie nu înseamnă doar predarea unor cunoştinţe şi examinarea modului în care au fost însuşite de elevi. Copiii pot să se apropie de Dumnezeu şi prin implicarea lor în diferite activităţi extraşcolare. Aşadar, aceştia înţeleg mai uşor sensul Naşterii Domnului prin poezii, colinde, dar cel mai mult sunt fascinaţi de ideea de a deveni actori în piesele de teatru religios.

Cu câţiva dintre aceşti mici actori, elevi la Şcoala Nr. 62 din Capitală şi protagonişti ai piesei "Irozii", scrisă de Mioara Lica, ne-am întâlnit şi noi. Strânşi în Biserica "Sfântul Ioan Botezătorul" - Pantelimon, din Protoieria II Capitală, în prezenţa colegilor şi a părinţilor, copiii au renunţat la inhibiţii şi emoţii. Au deja experienţă, sunt pentru a treia oară, în decurs de câteva zile, în faţa unui public. Cel mai greu le-a fost în imensa Sală "Teoctist Patriarhul", a Palatului patriarhal, când au interpretat în prezenţa a sute de oameni în cadrul spectacolului "Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor".

În biserica vecină cu şcoala lor, micuţii actori au reuşit să capteze atenţia spectatorilor, ţinându-i cu răsuflarea întretăiată până la final. Bucuria aplauzelor a însemnat şi o recunoaştere a meritelor, fiindcă pregătirea pentru scenetă a început cu mai puţin de o lună în urmă. Cooptaţi de profesoara de religie Anişoara Daiu, aceştia se întâlneau în sala de sport, după terminarea orelor, la repetiţii. I-a ales din majoritatea claselor, de la a II-a până la a VII-a, nu după anumite criterii, ci din instinct. "Sunt printre ei şi elevi care nu excelează la învăţătură, dar aici nu s-a văzut, şi-au însuşit foarte bine rolul", ne spune prof. Anişoara Daiu.

Un rol bine jucat, reuşind să-şi transpună foarte bine personajul - regele Irod -, a făcut Andrei Cristian Chiţu, din clasa a VII-a C. Cu toate că este emotiv şi timid, după cum ne spune profesoara, a reuşit să treacă peste tracul scenei, făcând un rol lăudat de toţi. Cu o coroană din staniol pe cap şi o coadă de mătură în loc de sceptru, Andrei Cristian a rememorat personalitatea crudului împărat. "Nu vreau să fiu rău ca Irod, dar să fiu puţin autoritar îmi place. Poate de asta am reuşit rolul, însă în spate stă foarte multă muncă. Cu toate că repetiţiile ne-au luat din timpul liber, nu-mi pare rău, fiindcă a ieşit ceva frumos", spune Andrei Cristian. "Am înţeles foarte bine rolul şi deja puteam să înlocuiesc unele cuvinte, eram stăpân pe mine. A fost mai greu cu intonaţia", se destăinuie elevul. Recunoaşte, ca de altfel şi colegii săi, că piesa de teatru l-a ajutat să înţeleagă mai bine ce este Naşterea Domnului, "că este ceva serios, nu o poveste sau un prilej de a primi cadouri".

Tot un rol reuşit a făcut şi Andrei Simion, din clasa a V-a A, soldatul lui Irod. I-a făcut plăcere să joace, dar nu este mulţumit de personajul său "pentru că este necredincios şi un personaj negativ. Nu mi-ar plăcea să fiu dur ca un soldat, pentru că nu e bine să fii dur. Aş mai interpreta şi alte personaje, dar nu negative. Pentru mine este o mare bucurie că am jucat în piesă şi pentru că am apărut la televizor, la TRINITAS TV".

Rolul Arhanghelului Gavriil a fost interpretat de Andrei Marinescu (a V-a A). Îmbrăcat ca un diacon - simbol al îngerului -, Andrei a fost el însuşi un înger printre colegii săi. Prezent în aproape toate scenele, mai puţin în cele cu Irod, Andrei a reuşit "să intre în pielea personajului", cum îi place lui să spună. "Jocul scenic a fost foarte greu, trebuia să învăţăm cum să ne mişcăm. Cel mai dificil a fost primul moment, când intram în scenă, pentru că mă încurcam în costum". Unul dintre cei trei păstori, George Cosmin Niţu, dintr-a V-a B, şi-a exersat rolul în faţa oglinzii. "Am lucrat pentru momentul când trebuia să mă trezesc, fiindcă trebuia să mă mişc într-un anumit fel şi a fost mai greu."

Copiii au fost impresionaţi şi de personajele lor. "Mi-ar plăcea să fiu mag, pentru că e o aventură să călătoreşti după o stea", spune magul Baltazar, Costel Sandu (VI C). Iar Ştefan Panaite (V A), magul Melchior, crede că "este o experienţă interesantă să călătoreşti, să afli lucruri noi despre tot ce te înconjoară". Fetele din corul de colindători au fost entuziasmate că prin colinde au însufleţit piesa şi fericite că au interpretat bucuria din sufletele celor care L-au văzut pe Pruncul născut. Iar fetiţele din clasele mici ne-au spus că vor să fie îngeraşi, precum personajele lor. "Este frumos să fim îngeri, dar nu pentru că au aripi, ci pentru că au fost primii care au cântat colinde".

Pe micuţii actori i-au bucurat cel mai mult aplauzele: "A fost cel mai deosebit moment, ne-au respectat roadele muncii de câteva săptămâni", crede Cosmin Vlăduţ Dugan, VII C, cel care a purtat steaua de la Betleem; "Am fost foarte bucuros pentru că ne-au recunoscut meritele", spune "păstorul" Liviu Mihai Paraschiv, a V-a A. Însă cea mai emoţionată a fost profesoara lor, Anişoara Daiu. Cu scenariul în mână, aştepta din clipă în clipă să sufle replica celui care a uitat-o.

Organizarea unei piese de teatru, ne-a spus profesoara, implică mult timp şi răbdare. În primul rând a trebuit să primească aprobarea părinţilor şi a conducerii şcolii. Recunoaşte că s-au implicat foarte mult şi colegii profesori, dar mai ales cei doi directori, Dumitru Ungureanu şi Aurelia Iliescu. Procurarea costumelor a fost o altă problemă, profesoara primind ajutor de la grădiniţele şi şcolile vecine. "Asemenea gen de activităţi îi ajută foarte mult pe elevi. Pun în practică ceea ce au învăţat teoretic. Îi implică mai mult, participând afectiv şi scoţându-i din monotonia orelor. Aceştia au încercat să spună că sunt Irod, Fecioara Maria, magii, păstorii sau îngerii. Şi părinţii sunt sensibilizaţi. Deşi unii au fost reticenţi, după ce au văzut piesa au spus cu lacrimi în ochi că nu şi-au recunoscut copiii", ne-a spus prof. Anişoara Daiu.

Despre modul în care s-au implicat şi cum piesa i-a făcut pe copii să înţeleagă sărbătoarea Naşterii Domnului ne-a sintetizat "sfetnicul" lui Irod, Tiberiu Chiţu (a V-a A): "Acum am văzut Naşterea Domnului Iisus Hristos, am trăit toate acele momente".