Biserica situată pe strada Calea Poplăcii din Sibiu, închinată Sfântului Ioan Botezătorul şi Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este unul dintre lăcaşurile ridicate după decembrie 1989. Aici, credinţa vie şi roditoare a oamenilor este însoţită de grija faţă de cei sărmani, iar această preocupare se concretizează într-un amplu proiect filantropic.
Mai multe familii de credincioşi din Parohia Sibiu-Calea Poplăcii III susţin de ani de zile un proiect de ajutorare a oamenilor străzii din Sibiu. În fiecare sâmbătă şi în fiecare duminică, oameni cu suflet mare din această parohie oferă hrană beneficiarilor Adăpostului de noapte din Sibiu, cu implicarea preotului paroh Ioan Tătoiu şi a preotesei Adela Tătoiu. Proiectul de ajutorare a oamenilor străzii a adunat în jurul său şi alţi credincioşi care, ocazional, au dorit să ofere hrană semenilor aflaţi în nevoie. „Proiectul a început în septembrie 2017, în al doilea an după numirea mea în parohie. Am început proiectul cu familia Mariana şi Nicolae Drăguşin, artizanii acestui proiect şi care au fost implicaţi în multe activităţi social-filantropice. Aflasem atunci că nu se mai oferea masă pentru beneficiarii Adăpostului de noapte din Sibiu în zilele de la sfârşitul săptămânii şi că aceşti oameni primeau doar conserve. Astfel, am început să le oferim noi în zilele de sâmbătă şi de duminică hrană celor care dorm în Adăpostul de noapte. Pregătim în perioada verii 30-35 de porţii, iar pe timpul iernii pregătim 40-45 de porţii, pentru că iarna sunt mai mulţi beneficiari. Sunt implicate în proiect 10 familii, în special din Comitetul de femei al Parohiei Sibiu-Calea Poplăcii III. Când mai sunt solicitări din partea celor care vor să ofere de pomană, atunci îi implicăm şi pe ei în această activitate. Familia care a iniţiat proiectul a trecut la Domnul, dar fiica lor a rămas alături de noi şi coordonează împreună cu noi toată această activitate. Am intitulat proiectul «Când am fost flămând, M-aţi hrănit», pentru că ne-am gândit că este cel mai potrivit cuvânt al Mântuitorului Iisus Hristos pentru a reflecta faptul că tot ce facem este de a alina nevoile altora”, ne-a spus preotul Ioan Tătoiu.
Proiectul social-filantropic al parohiei a rămas, aşa cum ne-au spus părintele Ioan şi preoteasa Adela Tătoiu, puţin cunoscut în comunitate, pentru că s-a dorit ca binele să fie făcut în taină. Adesea, când credincioşii din parohie au dorit să facă pomeniri, aceştia au fost îndemnaţi să ofere porţiile de mâncare pentru beneficiarii Adăpostului de noapte.
Un ajutor esenţial
Am poposit într-una din serile de duminică la Adăpostul de noapte din Sibiu, când beneficiarii au primit hrană din partea familiilor implicate în proiect. Am aflat de la reprezentanţii aşezământului cât de important este acest gest venit din partea parohiei sibiene. „Ajutorul venit prin părintele Ioan şi doamna preoteasă Adela înseamnă foarte mult. Parohia părintelui este pe primul loc, pentru că mai sunt şi alte parohii care ne ajută şi primim şi de la Arhiepiscopia Sibiului ajutor. Dar părintele Ioan Tătoiu împreună cu comitetul de femei ne oferă cel mai mare ajutor. Deşi sunt femei în vârstă şi bănuiesc că nu au pensie foarte mare, iată că de nouă ani, sâmbăta şi duminica, au venit la noi, indiferent de problemele ivite, chiar şi în timpul pandemiei. Dacă nu pot veni ele, trimit cu taxiul şi tot ajunge mâncarea la beneficiari. Primăria Sibiu ne oferă hrană, dar conform Regulamentului de organizare şi funcţionare al instituţiei noastre, nu putem oferi decât hrană preambalată şi un ceai, seara şi dimineaţa la plecare. Noi compensăm cu acest ajutor atât de binevenit. Părintele şi doamna preoteasă au venit ani la rând de Crăciun sau de Paşti cu copiii lor să ne colinde, cu orgă, cu chitară, şi au adus mare bucurie acestor oameni. Trebuie spus că Biserica, de la Mitropolia Ardealului până la parohiile din oraş, se implică foarte mult şi ne ajută”, ne-a spus directorul Adăpostului de noapte din Sibiu, Marius Hageanu.
Proiectul „Când am fost flămând, M-aţi hrănit” nu este singura activitate filantropică în care este implicată Parohia Sibiu-Calea Poplăcii III. După cum ne-a spus părintele Ioan Tătoiu, există colaborări şi în alte proiecte prin care sunt ajutate familii nevoiaşe din satele Fofeldea şi Ţichindeal, din judeţul Sibiu. Până în urmă cu trei ani a existat o colaborare cu o fundaţie din Germania care în prezent sprijină victimele războiului din Ucraina. Ani la rând veneau să ajute copiii îngrijiţi la Valea Plopului sau la Ghimbav şi aduceau multe haine, alimente şi alte ajutoare şi pentru familiile din cele două sate sibiene menţionate.
Parohia mai este implicată şi în campania „Fii Moş Crăciun pentru un copil care nu-l aşteaptă”, iniţiată de tineri din Sibiu. Credincioşii care doresc să ajute copiii nevoiaşi au posibilitatea să aleagă din cazurile prezentate în proiect şi să le ofere pachete cu dulciuri, alimente, rechizite şi hăinuţe. Anul trecut au fost ajutate în cadrul acestei campanii 28 de familii şi 71 de copii din satele sibiene.
Un lăcaş ridicat cu multă trudă
Monografia Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” şi „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, menţionează că, la 17 noiembrie 1990, preotul Dănilă Luca a obţinut autorizaţia de construcţie pentru lăcaşul de cult, iar la 21 noiembrie 1990 a fost aşezată şi sfinţită piatra de temelie. Slujba religioasă a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.
Lucrările de construcţie au început în anul 1991 şi au fost susţinute din contribuţiile benevole ale credincioşilor şi din sponsorizări, în special cu materiale de construcţie. În anul 1991 s-a ajuns la cota zero, iar lucrările au fost făcute cu ajutorul elevilor Școlii Militare „Ioan Vodă” din Sibiu. Construcția a fost finalizată în anul 2001. Iconostasul, din lemn de stejar, a fost sculptat în satul Cracăul Negru, judeţul Neamţ, de meşterul Gheorghiţă Ursu, fiind aşezat în biserică în anul 1999. Aceluiaşi meşter îi aparţin şi uşile de la intrare în cele două pridvoare, stranele cântăreţilor, tronul Maicii Domnului, tetrapodul praznical şi cele două scaune arhiereşti, realizate în aceeaşi manieră în anul 2003. În 2009 au fost montate stranele pentru credincioşi, iar în 2013 pangarul, toate sculptate din lemn de stejar de meşterul Ion Ungureanu din Târgu Neamţ. Proiectantul lăcaşului de cult a fost arhitectul sibian Paul Veseli, iar inginerul constructor a fost Mihai Gliga.
Primele lucrări de pictură sunt icoanele iconostasului realizate în anul 2000 de pictorul Oprea Pioară din Focşani. Ansamblul iconografic din biserică a fost început de acelaşi pictor la 1 octombrie 2003. Până în iunie 2004 a fost finalizată în totalitate pictura de la nava centrală a naosului. Pictura Altarului este dominată de cunoscuta scenă a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus pe tronul slavei, reprezentată pe semicupola acestui spaţiu. Pictura impresionează prin vastitate şi prin nuanţele puţin mai sobre care au fost folosite. Este una dintre puţinele biserici unde, în Sfântul Altar, apar reprezentări iconografice ale Sfinţilor Ierarhi români ca: Ilie Iorest, Antim Ivireanul, Calinic de la Cernica, Iosif cel Nou de la Partoş. Pe turla bisericii se poate observa portretul în mozaic al patronului spiritual al aşezământului, Sfântul Ioan Botezătorul, iar deasupra uşii de la intrare apare acelaşi sfânt în vitraliu, înconjurat de Apostoli, făcut de meşterul Maximilian Nicolae Turcu.
Biserica a fost sfinţită de Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, la data de 25 octombrie 2009.
Din anul 1999 şi până în anul 2025, preot paroh a fost părintele Dumitru Luca, fost arhidiacon la catedralele din Craiova şi Sibiu. La 21 septembrie 2016 a fost înființată Parohia Sibiu-Calea Poplăcii III şi a fost numit paroh părintele Ioan Tătoiu. Din anul 2025, preotul Dumitru Luca s-a pensionat, iar misiunea sa pastorală este continuată în prezent de preotul Ioan Şovrea. „Împreună cu părintele Dumitru Luca, până să vină părintele Ioan Şovrea, am introdus gazul şi încălzirea centrală în corpul din spatele bisericii, unde se află capele mortuare, cameră pentru prescuri şi grupul sanitar, am automatizat clopotele şi am coordonat multe alte lucrări de ordin gospodăresc. Anul trecut, împreună cu părintele Ioan Şovrea am înlocuit geamurile lăcaşului de cult. În partea de jos am înlocuit sticla cu termopan şi am recondiţionat tâmplăria de stejar, iar la partea de sus am înlocuit şi tâmplăria, şi sticla. A fost o lucrare costisitoare, dar am reuşit să o realizăm, şi iată că s-a luminat puţin pictura. Am ales o sticlă mată ca să reflecte culorile originale din pictură”, ne-a mai spus preotul Ioan Tătoiu.
Pastoraţie şi catehizare
Despre pastoraţia familiilor care locuiesc în cele două parohii arondate lăcaşului de cult ne-au vorbit atât preotul Ioan Tătoiu, cât şi preotul Ioan Şovrea de la Parohia Sibiu-Calea Poplăcii I. Am aflat că programul liturgic este unul intens şi oferă credincioşilor posibilitatea să participe la sfintele slujbe din timpul săptămânii, în sărbători şi în duminici. În posturi se slujeşte zilnic. „Intrăm în casele oamenilor de Bobotează şi atunci contează foarte mult cum te prezinţi. De fiecare dată am încercat să le duc oamenilor câte ceva. Am făcut într-un an cărţi de rugăciune şi le ofeream în dar, iar unii oameni, citindu-le, îmi spuneau: «Atâtea rugăciuni există, părinte? Eu nu ştiam decât Tatăl nostru». Sunt lucruri de bază pe care trebuie să le facem, prin catehizare şi pastoraţie. Mereu le oferim copiilor sau bătrânilor câte o brăţară şi contează foarte mult acest moment. În rest, ne întâlnim cu ei la biserică, în special duminica, şi atunci vin să vorbească, sau ne sună pentru un serviciu”, ne-a spus pr. Ioan Tătoiu.
Diferenţele dintre pastoraţia la sat şi cea de la oraş sunt enorme, ne-a spus preotul Ioan Şovrea. Deşi păstoreşte Parohia Sibiu-Calea Poplăcii I doar din martie 2025, ne-a prezentat cele mai importante diferenţe dintre cele două misiuni pastorale. „Sunt mari diferenţe faţă de pastoraţia de la sat. Ne lipseşte, în primul rând, contactul direct cu familia. La oraş există doar în biserică, iar acasă foarte puţin. La sat, spre exemplu, până să ai o înmormântare, intrai de cinci-şase ori în casa familiei respective pentru Maslu, pentru spovedanie, pentru rugăciuni pentru bolnavi, şi de acolo aveai un parcurs, o legătură, ceea ce aici, la oraş, nu există. Foarte puţini oameni pleacă dincolo împărtăşiţi, iar de multe ori te trezeşti că este primit la capelă şi apoi afli câte ceva despre el. Parohia este formată cam jumătate din blocuri cu apartamente, iar jumătate din case. În zona de case încă se păstrează câte ceva din viaţa tradiţională. Sunt familii care s-au mutat aici din Mărginimea Sibiului şi mai păstrează din tradiţii şi obiceiuri, au altă deschidere. La zona de blocuri pe unii îi găseşti anul acesta, iar anul următor poate nu-i mai găseşti, pentru că sunt chiriaşi şi se pot muta. La sat te aşteptau de Bobotează cu porţile deschise, de la un capăt la celălalt al străzii vedeai pe cineva la poartă. Chiar dacă erau o singură persoană sau două, veneau din oraş ca să te primească. Uneori lăsau cheia la vecini ca să intri să le sfinţeşti casa. Aici, poate trece anul şi oamenii nu te mai caută, dar la sat veneau şi te căutau ei”, ne-a spus preotul Ioan Şovrea.
Chiar dacă sunt diferenţe între sat şi oraş în ceea ce priveşte modul de vieţuire şi relaţia cu preotul şi comunitatea, biserica de pe Calea Poplăcii, ocrotită de Sfântul Ioan Botezătorul şi de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, este un loc căutat şi iubit de credincioşi. Aici, oamenii se adună pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru bucuriile lor, pentru a cere ajutor în încercările lor, dar şi pentru a oferi din ceea ce au celor aflaţi în clipe de cumpănă, urmând, astfel, îndemnul Mântuitorului de a face bine, de a-i trata pe ceilalţi cu cea mai mare dragoste.
.jpg)
