Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
„Forma mea artistică are o conotaţie teologică”
Pentru Marcel Naste pictura este o formă de cunoaștere și exprimare așa după cum o demonstrează numeroasele sale proiecte. Arta sa fascinează prin complexitatea stilurilor abordate care caută esența ființei umane. Despre activitatea sa, artistul ne-a mărturisit: „Eu sunt o firimitură de praf, care încearcă să se descopere pe sine, în acest infinit frumos al universului, și sunt cel care prin autocunoaștere mă împărtășesc, prin artă, tuturor celor care știu să privească frumosul creat”.
Pe Marcel Naste l-am cunoscut, recent, la vernisajul expoziției de pictură „Prapuri și pictură modernă, între tradiție și modernitate” de la Galeria Parter Palat a Centrului de cultură „Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului” Mogoșoaia. Artistul ne-a spus că a parcurs mai multe etape în opera sa, pornind de la icoana tradițională, a încercat să depășească exprimarea concretă a imaginii, trecând la sugestii iconografice-cheie și detalii reprezentative, așa încât să transmită un mesaj voalat la început, iar apoi, concret, prin contactul direct al lucrării. Este o formă de exprimare creativă prin care a dorit să transmită tinerilor un mesaj biblic, într-o formă abstractă.
Prapurii, o formă complexă de comunicare
De aici şi până la pictura modernă a mai fost doar un pas, căci, după cum afirmă Marcel Naste: „Perioada masteratului meu, la Academia de Artă Ion Andreescu din Cluj, am dedicat-o studiului de prapuri (de obiect al biruinţei şi al steagului de recunoaştere). În această perioadă am realizat ciclul prapurilor definiţi ca formă complexă de comunicare, care nu are o finalitate concretă şi un concept limitat şi exact. Adică, am sugerat un perete al multiplicării formei de simbol, prapurul, realizând un zid al înălţării spirituale, dar şi al cunoaşterii simbolice prin imposibilitatea finalităţii lui. Prapurul reprezintă complexitatea simbolului şi ideologia lumii eterne. Din acest moment se produce trecerea spre pictura modernă. Aici găsim declicul stării de fapt şi al reprezentării formei fără formă. A fost ca o reprezentare a sinelui după cunoaşterea tehnică a studiului de artă şi structurarea tuturor formelor prin nonformă”.
Privind Prapurii artistului, constatăm că arta abstractă este fundamentul cunoașterii care nu se raportează la materia concretă, ci la esența complexității omului, care transcende materia. Această expoziție poate fi vizitată la Palatele Brâncovenești până în data de 3 septembrie 2023.
Artistul din Reghin desfășoară o activitate plastică variată, realizând icoane pe lemn, pe sticlă, pictură murală, pictură modernă și realistă. Combinarea acestor stiluri reprezintă pentru el „dorinţa de a asimila forme şi concepte noi. Toate aceste stiluri s-au concretizat în diferite etape de viaţă și au definit concepte care se leagă unul de celălalt. Este un refugiu al cunoaşterii şi o modalitate de exprimare intrinsecă a firii noastre şi implicit a mea. Nu ştiu dacă putem vorbi de o tehnică mai aproape sau mai departe de preferinţele mele, fiecare tehnică are complexitatea şi frumuseţea ei: în icoana pe lemn apare tehnica tradiţională autentică bizantină, în pictura modernă sunt structurări de formă prin suprapuneri, iar în interpretări religioase folosesc o tehnică mixtă şi elaborată pe diferite structuri plastice”.
„Teologia a fost spaţiul meu definitoriu”
Temele principale abordate de Marcel Naste în pictura sa sunt: iubirea, granița dintre lumi, icoana, prapuri, jertfa, Iisus Hristos, lepădarea lui Petru, flori, naturi statice, Ioana d’Arc, compoziții etc. Toate aceste abordări s-au concretizat în mai multe proiecte, dintre care amintim: „Icoana din fereastră”, „Prapuri”, „Crucea din fereastră”, „Icoana - altar de rugăciune” etc. Talentul este forma cu care te naști, spune pictorul, iar ca acesta să rodească e nevoie de descoperire de sine și mult studiu. Școala este formatorul artistului și studiul este complexitatea lui. Dacă talentul este podoaba vieții, caracterul este cununa talentului.
Despre relația sa cu teologia, Marcel Naste spune: „Cred că toată forma mea artistică are o conotaţie teologică şi cred că teologia mi-a deschis drumul cunoaşterii şi al izvorului conceptual artistic. Arta mea se bazează pe o filosofie teologică. Teologia a fost momentul de conştientizare a formelor creative complexe şi de aici am parcurs etape conceptuale diferite. Teologia a fost spaţiul meu definitoriu pentru ceea ce am reuşit să realizez până azi. A fost sursă de inspiraţie prin cunoaştere şi a fost momentul de relaţionare cu Dumnezeu și conştientizarea universului Său creator”.
În toată activitatea sa artistică, Marcel Naste a încercat, în fiecare zi, să se autodepășească. Studiul a fost permanent o prioritate pentru el, iar munca a reprezentat devotament pentru artă. Arta este un domeniu vast și documentarea vastității este, de fapt, cheia inspirației fiecărui artist, după cum ne-a declarat pictorul în încheierea dialogului nostru: „Dacă aş putea spune ceva despre modul creativ şi despre inspiraţia mea creativă, aş spune că atunci când lucrezi şi studiezi mult se construiesc în mintea ta o sumedenie de conexiuni şi toate stau într-o stare latentă. Iar atunci când pui la lucru imaginaţia, se întâmplă ceva inedit, toate resursele interioare, toate cunoştinţele acumulate se împletesc atât de armonios încât dezvolţi mereu o operă unicat, plină de semnificaţie şi dornică să vorbească pe limba ei”.