Site-urile de medicină şi alimentaţie şi forumurile de profil abundă, în prezent, în informaţii legate de oxidare şi antioxidare, de radicali liberi şi de agresiunea acestora, fără a-şi propune să lămurească sau să explice, pe înţelesul tuturor, ce înseamnă procesul de oxidare a organismului. La această întrebare, dar şi la altele, legate de modul în care ne-am putea proteja împotriva stresului oxidativ, ne-am propus să răspundem astăzi, cu ajutorul prof. univ. dr. Dumitru Beceanu, specialist în Tehnologia produselor horticole la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi.
Cercetările tot mai aprofundate din ultimii ani au arătat că în permanenţă organismul uman este bombardat de mii de radicali liberi, compuşi care creează dezechilibre la nivel celular, impactul generând ceea ce a devenit deja cunoscut în medicină sub numele de stres oxidativ.
Acesta reprezintă unul dintre factorii care pot favoriza îmbătrânirea prematură a celulelor şi care pot duce, în timp, la apariţia bolilor cronice şi degenerative asociate acesteia.
Studiile au demonstrat că peste 100 de afecţiuni pot fi asociate stresului oxidativ (la nivel ocular, la nivelul plămânilor, ficatului, sistemului digestiv, sistemului cardiovascular şi sistemului imunitar). Acţiunea radicalilor liberi poate fi, însă, prevenită, diminuată sau anihilată prin consumul de legume şi fructe cu proprietăţi nutraceutice.
Oxigenul, prin acţiunea sa, poate să fie, în aceeaşi măsură, prieten şi duşman organismului.
„El contribuie, prin catabolism, la asigurarea energiei necesare, dar este şi un factor de risc, de stres, de biodegradare pentru organism. Oxigenul atacă membranele, anumite organe şi ajunge la informaţia genetică. Una dintre cauzele tumorilor benigne şi mai ales maligne este această agresiune oxidativă. Organismul are o serie de linii de luptă, reprezentate de vitamine şi de enzime; dar, de-a lungul vieţii, apărarea slăbeşte. Unul dintre factorii îmbătrânirii este oxidarea, adică reuşita agresiunii oxidative în organism“, a subliniat prof. univ. dr. Dumitru Beceanu, specialist în Tehnologia produselor horticole la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi.
Antioxidanţii, după cum le spune şi numele, au rolul de lupta împotriva procesului de oxidare, preluând, practic, asupra lor agresiunea.
Printre cei mai importanţi antioxidanţi naturali se numără flavonoidele (substanţe bioactive din citrice, vin, sucuri de fructe şi ceai, care fortifică organismul contra alergiilor, virozelor şi factorilor ce induc tumori), carotenoizii, tocoferolii (vitamina E), vitamina C, care previn îmbătrânirea accelerată, afecţiunile cardiovasculare, degenerative şi multiple tipuri de cancer (pulmonar, de sân, colon sau prostată).
Cine luptă împotriva radicalilor liberi?
Importanţa legumelor şi fructelor pentru o alimentaţie echilibrată şi un organism sănătos constituie, deja, un lucru arhicunoscut. Cercetările tot mai riguroase şi mai amănunţite determină însă şi anumite stări de controversă.
Unii specialişti susţin rolul de „panaceu universal“ al anumitor legume sau fructe, înşirând, sub denumirea uneia dintre ele, o listă întreagă de afecţiuni ce pot fi vindecate consumând-o. Alţii, dimpotrivă, minimalizează şi singurul rol curativ de care se bucură un anumit fruct sau o anumită legumă, reducând importanţa consumului acesteia la un simplu balast digestiv.
Tendinţa actuală, de luptă împotriva bolilor secolului, de creare a unei alimentaţii potrivite pentru numărul de diabetici în creştere, de încercare de prevenire a efectelor radicalilor liberi, arată, totuşi, o creştere susţinută a consumului de legume şi fructe, dar şi de lactate. Iar în ceea ce le priveşte pe cele dintâi, se are în vedere conţinutul lor nutritiv, energetic, nutraceutic şi medicinal.
Fructele şi legumele au o valoare dietetică naturală, prin conţinutul lor semnificativ în minerale, fibre alimentare, pectine, aminoacizi, vitamine şi antioxidanţi.
Resveratrolul, spre exemplu, conţinut în strugurii negri şi în coacăzele negre, este un compus care apare ca răspuns la atacul mucegaiurilor. Plantele se apără în acest fel. În struguri, conţinutul de resveratrol este de câteva zeci de miligrame. Studiile recente au demonstrat că persoanele obeze, care consumă struguri negri sau vin roşu, ar putea ajunge la un nivel bun de protecţie împotriva consecinţelor unei alimentaţii în exces. „În plus, resveratrolul frânează şi inactivează efectul radicalilor liberi, contribuind la o protecţie împotriva cancerizării“, a explicat prof. univ. dr. Dumitru Beceanu.
Cimbrul, o plantă aromatic-condimentară, are efecte dovedite împotriva radicalilor liberi (antioxidante).
Toate varietăţile de varză de frunze, broccoli, verzele de căpăţână (roşie, albă, creaţă), conopida şi varza de Bruxelles au o activitate antiradicalică dovedită, prin conţinutul lor în anumiţi compuşi.
De asemenea, în prune, în coaja nucilor, se găsesc substanţe cu un pronunţat caracter nutraceutic.
„În farmacii au început să apară anumite extracte din pigmenţii de struguri roşii (antoceanici) sau diferite preparate din usturoi sau ceai verde, fitofarmaceutice, foarte scumpe, dar bune. Pentru oamenii care îşi permit, se găseşte aşa-numitul extract de acerola (cireaşa de Barbados), un fruct din zona Mării Caraibelor, care conţine cea mai mare cantitate de vitamina C dintre toate fructele lumii“, a completat prof. Beceanu.
De asemenea, usturoiul conţine compuşi organici cu sulf, care activează diferite tipuri de imunitate specifice. Bioactivitatea lui include un potenţial antioxidant, antibacterial, anticarcinogenic, imunostimulator şi de protecţie a ficatului. Usturoiul previne bolile de inimă (ateroscleroza, hipercolesterolemia, presiunea ridicată a sângelui) şi cancerul.
Vitamina C, antioxidantul prin excelenţă
Cunoscută şi sub denumirea de antiscorbutică, este principala vitamină sintetizată de plante. Rolul său antioxidant dovedit o plasează pe primul loc în lupa împotriva radicalilor liberi.
Pentru o bună protecţie a organismului, medicii recomandă întotdeauna o alimentaţie care să asigure necesarul zilnic de vitamina C, respectiv 45 mg. Acest necesar creşte la 60 mg în cazul gravidelor şi la 80 mg la femeile care alăptează. De asemenea, nevoia organismului de vitamina C creşte în timpul infecţiilor.
Părţile exterioare ale fructelor prezintă concentraţia cea mai ridicată în această vitamină. Un conţinut ridicat în vitamina C îl au coacăzele negre (28-216 mg/100 g) şi căpşunile (46-48 mg/100g), iar un conţinut ceva mai redus se găseşte în struguri, prune, pere şi nuci. „Vitamina C poate fi furnizată organismului şi din legume, cele mai bogate din acest punct de vedere fiind frunzele de pătrunjel (200 mg/100g). Urmează, apoi, varza de frunze, ardeiul verde, broccoli, varza de Bruxelles, conopida, guliile sau spanacul“, a mai explicat specialistul.
Patentele naturii nu pot fi imitate
Deşi consumul anumitor legume este extrem de important în lupta împotriva stresului oxidativ, există situaţii în care omul este neputincios în faţa puterii vindecătoare a naturii.
Aşa se face că, din anumite legume, cum ar fi, spre exemplu, varza, nu se pot extrage acele substanţe care fac bine în mod natural, normal, prin consumul direct al legumei. „S-a făcut următoarea experienţă. Se ştie că fumătorii sunt expuşi agresiunii oxidative mai mult decât ceilalţi oameni şi au nevoie de cantităţi importante de vitamina C şi de betacaroten. S-a dat fumătorilor betacaroten sub formă de drajeuri medicamentoase şi s-a constatat că procentul de cancer pulmonar a crescut, în loc să scadă. Este un caz foarte clar că, dându-le betacaroten de sinteză, ei au devenit mai expuşi cancerului, pe când consumând betacaroten din surse naturale sunt protejaţi, betacarotenul fiind un antioxidant natural“, a mai spus prof. Beceanu.
Legumele şi fructele, esenţiale pentru echilibrul organismului
Produsele horticole proaspete nu ar trebui să lipsească niciodată din hrana zilnică. Dacă în unele perioade ale anului preţul nu ne permite achiziţionarea regulată de produse proaspete, specialiştii recomandă şi consumul de fructe şi legume conservate sub diverse forme, care pot asigura necesarul de vitamine, mai ales în timpul iernii.
Potrivit profesorului Dumitru Beceanu, consumul de fructe, în România, a cunoscut o evoluţie consistentă şi rapidă, ajungând de la 30-35 kg/cap de locuitor/an, la circa 70 kg/cap de locuitor/an, fapt ce arată că oamenii au început să conştientizeze importanţa fructelor proaspete în alimentaţie şi rolul lor în lupta împotriva radicalilor liberi. „În nutriţia omului, raţia zilnică trebuie să conţină toate substanţele minerale. Fructele nucifere sunt cele mai bogate în toate substanţele minerale. Pătrunjelul şi spanacul sunt bogate în potasiu, calciu, magneziu, fier şi iod. Un rol important pentru o alimentaţie sănătoasă îl au şi fibrele vegetale (celuloză şi substanţe pectice), acestea drenând din intestine, odată cu apa, susbtanţe rezultate din descompunerea sucurilor digestive biliare, care au efect cancerigen“, a mai spus prof. Dumitru Beceanu.
▲
Vom avea vin mult, dar nu se ştie cât de bun
Şi în ceea ce priveşte producţia de struguri şi vin s-au înregistrat creşteri considerabile faţă de anii precedenţi. „Se ştie sigur că producţia de struguri din acest an va fi mai mare cu 1/5 în Moldova şi cu 1/3 mai mare în Ardeal. Şi când vorbim de struguri nu trebuie să ne gândim neapărat numai la prepararea de vinuri, ci şi la consumul lor în stare proaspătă sau sub formă de gemuri şi compoturi, surse excelente de vitamine şi minerale“, a mai precizat specialistul în produse horticole.
Cantitatea de vin ce se va obţine după producţia 2008, va fi, cu certitudine, mare, însă vremea ce va urma va fi cea care va decide asupra calităţii produsului finit. „Vin va fi mult, dar despre ce calitate va avea e dificil să ne pronunţăm. Dacă n-ar fi fost vremea rece din finalul campaniei, poate că am fi avut un an cu vinuri foarte importante din punct de vedere calitativ. Frigul şi ploile dăunează vinului, pentru că favorizează formarea de mucegaiuri în vie. Cei care au protejat-o nu vor avea de suferit. Ceilalţi, însă, vor obţine vinuri mai slabe şi vor avea probleme în păstrarea acestuia“, ne-a mai spus specialistul.
▲
2008 - anul legumelor şi fructelor
Toamna acestui an aduce cu sine un belşug de fructe şi legume, de care România nu s-a bucurat şi în anul ce a trecut. Ploile căzute la timp şi temperaturile nu foarte ridicate au creat condiţii favorabile unor producţii de calitate şi importante din punct de vedere cantitativ.
Potrivit specialiştilor, se întrevăd recolte generoase la legumele rădăcinoase, dar şi la varză. Cu toate acestea, consumul pentru iarna care urmează nu va putea fi acoperit cu rădăcinoase şi cartofi din producţie proprie (chiar dacă acestea există), apelându-se la importuri.
„Deşi producţia de cartofi din acest an poate acoperi necesarul intern, vor apărea probleme în a doua parte a iernii, din cauza faptului că nu există capacităţi moderne de păstrare a acestora pe durată lungă. După recoltare, aceştia ar trebui sortaţi şi calibraţi şi apoi depozitaţi în hale speciale, la temperaturi scăzute, în jur de 4 grade media obişnuită. Aceste depozite au însă nişte celule de capacităţi foarte mari şi nu mai există în România producători care să asigure umplerea şi folosirea lor economică. Producătorii români păstrează, astfel, cartofii în sisteme tradiţionale, adică în silozuri sau în diferite tipuri de magazii improvizate, dar nu pot face acest lucru pentru mult timp. De aceea, în a doua parte a iernii, se apelează la importuri“, a explicat prof. Beceanu.
Singurele produse horticole româneşti care pot fi păstrate o perioadă mai îndelungată de timp, în stare proaspătă, sunt merele (6-7 luni de zile).
▲
Mic dicţionar de specialitate
Radicalii liberi: nu sunt altceva decât nişte „cioburi“, nişte fragmente de molecule care, ajungând în organismul uman, dezechilibrează, produc o agresiune asupra anumitor ţesuturi sau celule. Cel mai mare pericol este produs de aceşti radicali în momentul multiplicării informaţiei genetice. Atunci se produc fenomenele de degenerare, de dezorganizare şi apar tumorile. Radicalii liberi se numără, aşadar, printre factorii declanşatori ai celei mai temute maladii: cancerul. Prin rolul lor de protecţie în faţa radicalilor liberi, pigmenţii coloraţi din plante, la fel ca şi vitaminele, apără organismul de această boală necruţătoare.
Antioxidanţii: compuşi care protejează celulele organismului de acţiunea distructivă a radicalilor liberi, consideraţi principalii vinovaţi în procesul de îmbătrânire prematură a celulelor, pentru că au capacitatea de a produce deviaţii majore de la un metabolism celular normal. Din punct de vedere fiziologic, organismul uman este dotat optim cu o mare varietate de mecanisme care neutralizează radicalii liberi şi combat efectele oxidării. Totuşi, aceste sisteme de protecţie nu sunt 100% eficiente, radicalii liberi constituindu-se în stres oxidativ; de aici şi importanţa administrării antioxidanţilor.
Stres oxidativ: procesul agresiv şi accelerat de oxidare, ce apare atunci când producerea de radicali liberi este mai mare decât capacitatea de protecţie oferită de antioxidanţi. Practic, radicalii liberi sunt atomi sau fragmente moleculare care au un număr de electroni în minus. Din cauza acestor electroni nepereche, ei „sapă“ prin corpul uman, căutând alţi electroni; astfel, radicalii liberi distrug celule, proteine şi chiar ADN.
