Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
Grijă pentru Casa Domnului la Lipăneşti
Parohia cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului“ şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva“ din satul Lipăneşti, judeţul Prahova, este un model pentru multe parohii. Părintele Adrian Marin şi credincioşii au făcut din biserica şi curtea din jurul ei un loc care te predispune la rugăciune şi contemplaţie. Bunul gust, rânduiala în care sunt aşezate toate şi coloritul florilor şi al gazonului dau frumuseţe acestui loc rupt parcă din Rai.
La biserica din Lipăneşti se vede mâna de gospodar. Nu ai cum să nu te gândeşti la Dumnezeu, aici, unde fiecare colţişor este înfrumuseţat până la cel mai mic detaliu. Părintele Adrian Marin a reuşit în cei 15 ani de când slujeşte aici să îşi apropie fiii duhovniceşti, încât gospodarii din Lipăneşti se îngrijesc de sfântul lăcaş ca de propria bătătură. Numai cât face anunţul părintele în biserică, şi apar primii voluntari.
De la început, când în urmă cu 15 ani a slujit pentru prima oară aici, în noaptea de Înviere, părintele Adrian şi-a dorit să fie iubit de enoriaşi. Spune că i-a fost mai greu să şi-i apropie, mai ales că, venind de pe băncile facultăţii, s-a luptat să schimbe şi să îndrepte toate obiceiurile şi superstiţiile care îi îndepărtau de adevărata credinţă. Abia după primul an au înţeles lipăneştenii că sfaturile părintelui sunt spre îndreptare şi aduc bună rânduială. „De atunci am simţit din ce în ce mai mult iubirea lor şi aşa am reuşit să facem lucruri frumoase împreună“, se destăinuie părintele.
Iconostasul uitat
„Unul dintre primele lucruri pe care le-am făcut a fost să punem în valoare iconostasul din pronaosul bisericii, care a fost cândva în faţa altarului, dar după ce a fost construit unul nou, acesta a fost lăsat în pronaos, părăsit şi neluat în seamă, pentru că nu era nici spaţiu pentru depozitarea lui. Iar fiindcă aici uneori era mai multă gălăgie, întrucât oamenii considerau că pronaosul n-ar fi chiar biserica, ne-am gândit că astfel arătăm că pronaosul este parte componentă a bisericii“, îşi aminteşte părintele. În primul an de preoţie a împlinit şi o dorinţă mai veche a unuia dintre foştii slujitori ai acestei biserici, pr. Gheorghe Andrei, înmormântat în cimitirul parohiei. Acesta, cu câteva luni înainte de a muri, le spunea credincioşilor: „Eu nu ştiu cât oi mai trăi, hai să facem gardul bisericii“. Şi au reuşit să-l facă, dar mai rămăsese o parte din gard, care era din plasă. L-au finalizat împreună cu părintele Adrian. „În timp, încet, încet ne-am propus să înfrumuseţăm biserica, recondiţionând stranele, care sunt foarte vechi, au peste 60 de ani. Consider că ele ţin cumva de frumuseţea bisericii şi chiar de sfinţenia ei, în sensul că în aceste strane au stat şi s-au rugat atâţia credincioşi“.
În cei 15 ani au fost recondiţionate şi părţi din pictură. În final, pentru a scăpa de umezeală, a fost nevoie de o lucrare costisitoare şi de mare amploare, hidroizolarea şi consolidarea bisericii.
Au redescoperit-o pe Sfânta Filofteia
Au renunţat şi la sobe şi au instalat o centrală termică. După ce au dărâmat soba din mijlocul bisericii, a ieşit în evidenţă pictura cu Sfânta Filofteia de la Argeş. „Astfel, am redescoperit-o pe sfânta. Parcă i-am cerut iertare că atâţia ani am ţinut-o ascunsă. Din momentul acela pot să spun că evlavia mea şi a credincioşilor faţă de sfânta a crescut. Mereu când intrăm în biserică ne închinăm şi la ea. Cu atât mai mult m-am bucurat când o familie din parohie şi-a botezat fetiţa cu numele Sfintei Filofteia, aşa cum cu un an în urmă m-am bucurat când am botezat un copil cu numele Parascheva, cea de-a doua ocrotitoare a parohiei, după Maica Domnului“, mai spune părintele paroh. Credincioşii o cinstesc în mod deosebit pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. În fiecare an, în ajunul sărbătorii ei, pe 13 octombrie, se face o procesiune prin sat cu icoana sfintei, săvârşită de un sobor de preoţi şi la care participă mulţi credincioşi.
Acoperişul a fost un alt pas în înfrumuseţarea bisericii. „Acum aproape trei ani, am refăcut acoperişul bisericii şi am înlocuit tabla veche cu o tablă lindab plană, pentru că ne-am dorit să păstrăm specificul bisericii şi culoarea gri a acoperişului. Eu zic că această tablă îi dă bisericii o anumită solemnitate, sobrietate, prestanţă, având un farmec aparte“, mai spune părintele paroh.
Cu griul de pe acoperiş se aseamănă şi noul lumânărar. „După ce am propus credincioşilor să schimbăm vechiul lumânărar din tablă cu unul din piatră, a venit un tânăr căruia îi murise mama de curând şi mi-a zis că se ocupă el de tot. Aşa de mult am apreciat lucrul acesta, în condiţiile în care acesta, dincolo de dragostea pentru mama sa, nu pot să spun că era foarte apropiat de biserică. Dar de dragul mamei sale a simţit să facă lumânărarul. Ne-am propus să arate ca o peşteră. În interior am aşezat o icoană şi o alta pe exterior. Aşa a devenit şi loc de rugăciune, pentru că mi s-a întâmplat să văd de multe ori, după ora 21:00 - căci biserica o ţinem deschisă de dimineaţa până la ora 21:00 - credincioşi care stau în lumânărar cu cartea de rugăciuni în mână şi se roagă“, povesteşte părintele.
Şi cimitirul este un loc ales pentru rugăciune de către credincioşi. Se îngrijesc de mormintele celor dragi, le pun o lumânare şi se roagă pentru ei. Cimitirul te atrage prin ordine şi curăţenie, fiecare alee din cimitir este betonată şi de pe morminte îţi zâmbesc nenumărate flori.
Sfânta Lumină arde neîncetat
Trapeza n-ar trebui să lipsească din nici o parohie. Aici enoriaşii pun în practică ceea ce au însuşit în biserică, dragostea faţă de semeni şi faptele milei creştine. Lipăneştenii au înţeles asta şi de 10 ani lucrează la ridicarea trapezei. „Am lucrat foarte încet la ea pentru că de fiecare dată au apărut alte priorităţi. Sperăm să o sfinţim pe 16 august, de Sfinţii Martiri Brâncoveni, faţă de care am o evlavie deosebită - ultima noastră fetiţă am botezat-o în cinstea Sfântului Constantin Brâncoveanu. Astfel, ne-am dorit să prelungim hramul bisericii, «Adormirea Maicii Domnului» (15 august), cu încă o zi“, explică părintele, care spune că un alt plan de viitor este şi ridicarea unei capele mortuare. Magazia veche a fost înlocuită cu o clădire nouă, ale cărei ziduri albe intră în ambianţă cu albul bisericii şi al trapezei. Contrastul între albul clădirilor şi verdele gazonului din curte îţi dă o stare de linişte, iar florile şi trilurile păsărilor te duc cu gândul la Rai.
Părintele Adrian şi-a dorit mult ca în biserica în care slujeşte să ardă neîncetat Sfânta Lumină. Acum are 10 candele: în biserică, la troiţă şi la mormintele celor doi preoţi care au slujit aici.
Oricui vizitează biserica din Lipăneşti acest loc sfânt îi aduce pace şi linişte în suflet. Aici înţelegi cum pot fi împletite dragostea faţă de Dumnezeu şi grija faţă de biserică, casa Sa. „Încercăm ca totul să ofere o anumită ordine, simetrie. Toate lucrurile acestea aparent mărunte au dat o frumuseţe aparte. Biserica noastră nu are nişte lucruri impunătoare, strălucitoare, ci este o biserică simplă, micuţă, dar cu o anumită delicateţe, cu un bun gust“, conchide părintele Adrian Marin.