Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
Gustenfelden, un sat bavarez perfect integrat
La începutul lunii septembrie 2019, o echipă de jurnaliști ai Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, însoțită de părinții protopopi Grigore Melnic de la Câmpina și Cristian Burcea de la Ilfov Nord, a vizitat satul german Gustenfelden, aflat la circa 30 km de orașul Nürnberg, avându-l ca ghid pe Wolfram Göll, un jurnalist local, teolog și bun prieten al Bisericii românești din orașul amintit, căsătorit cu o româncă. Am avut astfel prilejul să cunoaștem o așezare rurală, cu numai 400 de locuitori, care funcționează perfect integrat și-și valorifică inteligent potențialul creativ și economic.
Gustenfelden este unul dintre cele 16 sate ale comunei Rohr, din districtul Roth, din Bavaria de Mijloc. Localitatea, extrem de cochetă, este străbătută de pârâul Schwabach, în care se găsesc păstrăvi. Pe vremea carolingienilor, așezarea se afla situată în apropierea unui vechi drum care ducea de la Zirndorf la Spat. Multă vreme s-a aflat sub autoritatea unei mănăstiri. Pe la 1732, existau aici 27 de gospodării. În 1806, satul s-a alăturat Regatului Bavariei, iar din 1862 a fost administrat de conducerea raionului Schwabach. La 1 mai 1978, în urma reformei teritoriale din Bavaria, satul a fost inclus în comuna Rohr.
Asociații de producători
În această așezare rurală, în ultimii ani și-au dezvoltat activitatea câteva firme familiale care se ocupă de cultivarea pomilor fructiferi, creșterea animalelor și a păsărilor și de prelucrarea și valorificarea locală a produselor obținute. Una dintre ele aparține domnului Manfred Winkler, patronul firmei „Obstbau”. Acesta se află la a cincea generație în afacerea familială, și fiecare dintre ele a făcut altceva. După război, tatăl său a cultivat tutun, conform unei tradiții locale. În 1993, Manfred Winkler a început, ca ucenic, să se ocupe cu cultura merilor și perilor. Când a primit moștenire firma, i-a schimbat profilul, principala activitate reprezentând-o acum valorificarea fructelor. „Cultiv 25 ha cu pomi fructiferi, fără a primi subvenții de la UE. Avantajul nostru este că avem clientela foarte aproape, din sat, din localitățile învecinate sau din Nürnberg, care vine să cumpere de la noi. Ne-am dezvoltat pas cu pas. La început, am cultivat numai 2 ha cu meri și peri, pe lângă firma tatei, care continua să producă tutun. Apoi ne-am extins încet-încet cultivând pomi fructiferi, eliminând cultura de tutun și renunțând să ne vindem produsele marilor comercianți, de la care primeam foarte puțini bani. Dispunem de utilajele necesare lucrărilor de întreținere a pomilor, dar cele mai importante sunt camerele frigorifice speciale în care păstrăm fructele proaspete tot anul. În 1997, fiind zonă defavorizată, am primit un ajutor de la UE pentru construirea acestor spații frigorifice, dar și de la oficiul agricol din zonă pentru reclama necesară promovării magazinului”, ne spune Manfred Winkler. În momentul de față, are patru muncitori angajați permanent pentru lucrările agricole, alți 10 în magazin, care este o firmă separată, iar în sezonul de recoltare angajează 20 de muncitori din România și Polonia. Foarte important este faptul că firma sa colaborează cu țăranii din jur care cultivă legume, pe care le comercializează în magazinul său, și le oferă mere și pere, pe care aceștia le vând în magazinele lor, ajutându-se reciproc. O parte din producția de fructe o transformă în rachiu, dar colaborează și cu alte firme care produc din fructele lor sucuri, iar o localnică le prepară dulcețurile, marmeladele și gemurile pe care le comercializează în magazinul propriu. Această formă de asociere o recomandă domnia sa și țăranilor români, „pentru a ajunge de la agricultura de subzistență la agricultura mare, eficientă și fără cheltuieli individuale foarte mari”.
Strategii comunale
O discuție extrem de interesantă am purtat cu Felix Fröhlich, de 14 ani primarul comunei Rohr, de care aparține și satul Gustenfelden. Comuna are 3.750 de locuitori și este constituită din 16 sate, unele dintre ele alcătuite chiar și dintr-o singură gospodărie! Cei mai mulți cetățeni sunt navetiști și lucrează în orașele apropiate. În rest, structura este rurală: 20 de gospodării cresc vaci, dar există și 300 de mici firme meșteșugărești care produc piese metalice pentru industria automobilistică, prelucrează lemnul sau se ocupă cu tâmplăria și construcțiile. Toate casele dispun de internet și, cu mici excepții, fiecare dintre ele este racordată la rețeaua de apă și canalizare, satele dispunând de stații proprii de epurare a apelor uzuale. Străzile asfaltate ajung la fiecare gospodărie. „De puțină vreme am pus în practică un program de modernizare a rețelei de canalizare, astfel încât apa pluvială să nu se mai scurgă la canal, ci să ajungă fie în grădini, fie în pâraiele din zonă”, ne spune primarul comunei Rohr.
Datorită dezvoltării comunei, a crescut și natalitatea, anul trecut înregistrându-se 36 de nașteri, lucru foarte important, pentru că, existând cel puțin 30 de copii de școală în fiecare an, funcționează două clase primare. După clasa a IV-a, elevii merg la școala din orașul Schwabach. În comună există o singură grădiniță, cu 130 de copii, organizați în cinci grupe, una aflându-se într-o pădure. Mai funcționează și o creșă cu 40 de locuri, iar aproape 100 de copii din școală și grădiniță sunt cuprinși într-un program after school, servesc un prânz și rămân supravegheați până vin părinții și-i iau acasă. Aceste servicii sunt achitate de familiile lor. „Trendul actual al comunei vizează viitorul. La Gustenfelden, de pildă, funcționează deja patru firme, iar în toată comuna sunt 12. Ele valorifică produsele realizate cu forțe proprii, pe plan local sau pe internet. Acesta este un concept bun pentru țărani ca să poată obține un venit stabil. O mare provocare o reprezintă schimbările climatice. Este din ce în ce mai cald și plouă din ce în ce mai puțin. Din această cauză, pădurile de brazi, spre exemplu, au început să se usuce. De aceea, vom schimba totul și vom sădi copaci din specii de foioase, care vor păstra mai bine apa în sol. Deja am plantat 600.000 de copaci tineri din aceste specii. Curând, vom începe cel de-al cincilea program de înlocuire a vechilor păduri. Mai avem în vedere și un alt program care vizează construirea unui sistem de irigații, cu apă provenită din fântânile țăranilor, pentru că din pâraie cu debite foarte mici pe timpul verii este interzisă folosirea apei. Actualul model de dezvoltare a satului, cu culturi de pomi fructiferi și legume, cu producerea de făinuri, cu creșterea animalelor și prelucrarea locală a cărnurilor, reprezintă o strategie care vizează cel puțin viitorul apropiat. Firmele locale sunt cuprinse în programul «Localitate gustoasă», anul trecut, Gustenfelden primind acest titlu oferit unei așezări din 100 din landul Bavaria. Ne mai lipsește o berărie, în rest, avem tot ce ne trebuie!”, ne mai spune primarul Felix Fröhlich, care se plânge de birocrația autorităților superioare, din cauza căreia „primăria nu poate să avizeze singură unele proiecte de dezvoltare locală”.